Ar fi putut exista impotriva vointei Lui ?

Dar ma intrebam apoi Cine m-a creat ? Nu m-a creat oare Dumnezeul meu , care nu numai ca este bun , dar este bunatatea insasi ? De unde imi vine atunci vointa de a face rau si refuzul de a face bine , asa incat sa ispasesc pedepse indreptatite ? Cine a rasadit in mine samanta amaraciunii de vreme ce am fost creat intru-totul de Dumnezeul meu care este dulce mai presus de orice ? Iar daca diavolul este cel care a facut-o de unde vine atunci diavolul ? Caci daca el insusi dintr-un inger bun a fost preschimbat intr-un diavol din cauza vointei sale perverse , de unde a venit atunci aceasta vointa rea care l-a facut sa devina diavol , de vreme ce si el , ca inger , a fost creat in intregime de un Creator preabun ? Cuprins de aceste ganduri ma sufocam si ma afundam din nou , dar nu ma prabuseam totusi pana in iadul acelei erori in care nimeni nu-ti mai marturiseste pacatul sau , socotind mai departe ca tu esti constrans sa induri raul , decat sa admita ca omul il savarseste .(..)
De unde vine deci raul ? Este oare cu putinta sa fi fost ceva in materia din care El a creat fapturile si ca atunci cand a dat o forma si a oranduit aceasta materie sa fi ramas in ea ceva pe care DUMNEZEU SA NU-L FI PRESCHIMBAT IN BINE ? Dar de ce ar fi facut aceasta ? Nu statea oare in puterea Lui , El care este atotputernic , sa schimbe aceasta materia in bine si sa o prefaca asa incat sa nu mai ramana nimic rau in ea ? Si apoi de ce a voit El sa faca ceva din aceasta materie corupta , in loc sa o nimiceasca in intregime cu atotputernicia Lui ? Ar fi putut ea exista impotriva vointei Lui ? Iar daca materia a fost eterna , de ce i-a ingaduit El atata vreme sa existe in trecut de-a lungul unor nesfarsite succesiuni de perioade si de ce s-a hotarat El atat de tarziu sa creeze ceva din ea ? Daca Dumnezeu s-a hotarat dintr-o data sa faca ceva , oare n-ar fi fost mai bine daca , in virtutea atotputerniciei Sale , ar fi facut in asa fel incant materia cea rea sa nu mai existe si sa ramana El . Binele integral , suprem , total si infinit ? Sau , daca nu ar fi fost potrivit ca Dumnezeu , in bunatate Lui sa nu fi faurit si sa nu fi intemeiat ceva bun , oare nu i-ar fi stat in puteri ca mai intai sa inlature si sa desfiinteze materia cea rea , iar apoi sa intocmeasca in locul acesteia una buna din care se creeze toate lucrurile ? El nu ar mai fi fost atotputernic daca nu ar fi putut sa intemeieze ceva bun decat cu ajutorul unei materii pe care nu El insusi o crease .

Intrebare : Ce făcea Dumnezeu înainte de a fi creat cerul și pământul ?
Rasuns : Pregatea ghena pentru cei care scruteaza prea indeaproape tainele divine .
Intrucât Dumnezeu a creat timpul atunci când a creat Universul , nu există un „ înainte ”.
În tine, spirit al meu, măsor eu timpul .
Ce este timpul?
Dacă nu-mi pune nimeni această întrebare, atunci știu ce este timpul.
Dar dacă aș vrea să-l lămuresc pe cel care întreabă, nu mai știu…
Nu putem afirma că timpul ESTE decât în măsura în care tinde să nu existe .
Sfantul Augustin – ConfesiuniSe quisermos criar felicidade em nossas vidas, precisamos aprender a semear a felicidade!

Reclame
Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu

Omule , află-mă în tine

” Când mă aflu faţă în faţă cu un om pe care îl văd cu ochii iubirii , nu cu ochii nepăsării sau cu ai urii , ci anume cu ai iubirii , atunci mă împărtăşesc de omul acela , între noi începe ceva comun , o viaţă comună .
Receptarea omului are loc la o profunzime care se află dincolo de cuvinte , dincolo de emoţii .
Această frumuseţe a fost vătămată în parte de viaţă , de trecut , de împrejurări , însă ea este acolo şi numai ea are însemnătate în acel om – deşi , bineînţeles , şi ceea ce este vătămat trebuie luat în considerare ” .

” A-i spune cuiva „TE IUBESC”  inseamna de fapt „TU NU VEI MURI NICIODATA” !

” A muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea „.

” Moartea spune mult despre om . M-am convins că în felul în care moare un om se conţine și felul în care a trăit „.

” Singura întrebare sinceră a învăţatului către natură este : – Natură , spune-mi cine eşti , ca să ştiu cine sânt eu ? Singura întrebare sinceră a istoricului către istorie este : –  Istorie , spune-mi cine eşti , ca să ştiu cine sânt eu ? Singura întrebare sinceră a sfântului către Dumnezeu este : – Doamne , spune-mi cine eşti , ca să ştiu cine sânt eu ? Răspunsul , negreşit , în toate cele trei cazuri , este : – Omule , află-mă în tine „!

Cunoasterea nu ar exista daca omul nu s-ar indoi chiar si de ideea de „eu”! Tot punand intrebari , la o anumita vreme , soseste Adevarul ! Odata sosit , ramane asezat pentru totdeauna , indoiala se risipeste si devine tarana .
Libertatea este o stare proprie , o stare interioara a omului impacat . O stare de pace . A fi in pace inseamna a fi Liber ! Liber de ” musafirii cei conflictuali ” !
Cu siguranta ca te voi iubi
cu pasii tai prea iuti cu tot
cu pomii inalti ciudati si curbi
cu eul tau neastamparat si fara loc .
Felul nu-mi este sa te tot gasesc
insa-mi apari la drum mereu
in inaltimi si-n apele ce le iubesc
in norii plimbareti aducatori de curcubeu .
Nu as putea sa iti graiesc neadevarat
te simt si tac , te port in suflet ,
cu-n ochi eu te ador si il tin umed
cu altul oglindesc cascada fluviului-nspumat .

Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu

Visul dintre visuri

Toţi avem un basm în noi , pe care nu ni-l putem citi singuri . Avem nevoie de cineva care , cu mirare şi încântare , să ni-l citească şi să ni-l povestească .   Pablo Neruda
Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri , zic eu , raportate la Dumnezeu , este egal cu niciun adevăr . Iar dacă adevărul este unul singur , fiind transcendent în esenţă , sediul lui nu e nici în ştiinţă , nici în filozofie , nici în artă .– Petre Țuțea
” Ideea de fericire o avem , dar nu o putem atinge , simţim imaginea adevărului şi nu posedăm decât minciuna : e atât de evident că am fost cândva la un anumit nivel de perfecţiune din care am căzut ! ”
Nu-ti cer nici sanatate nici boala nici viata nici moarte . Ci sa dispui de sanatatea de boala de viata si de moartea mea pentru slava Ta pentru mantuirea mea pentru folosul bisericii si al sfintilor tai printre care nadajduiesc sa ma numar prin harul Tau . Fa ce doresti , da-mi , ia-mi , dar conformeaza dorinta mea cu dorinta Ta pentru ca nu stiu ce sa cer . Doamne nu stiu decat un lucru ; ca e bine a te urma si este rau a te supara . -Pascal sau pariul credintei in modernitate

Publicat în Alte subiecte | 1 comentariu

Respecta-le și bolile te vor ocoli

http://ampress.ro/aceste-reguli-de-autovindecare-sunt-mai-eficiente-decat-medicamentele-respecta-le-si-bolile-te-vor-ocoli/

Câteva sfaturi pentru a reusi sa te vindeci singur de anumite probleme de sănătate și pe care ar fi bine să le urmezi. Organismul tau, care are o uriașă putere de a se se apăra și a se adapta, poate declansa un nivel de energie interioară pe care nu-l bănuiești. Ajută-l să se conecteze la acestă energie urmând aceste sfaturi care au fost adunate din cărți, trăiri și experiențe, din viața unor oameni înțelepți:

Trebuie sa te obisnuiesti sa adormi la orele 22:00 si sa te trezesti odata cu rasaritul soarelui.
Bea apă , cel mai bine câte 500 ml de apa pura de trei ori pe zi.
Incearca sa iti faci timp de 10-15 minute pentru automasaj. Îti va oferi energia necesară, freacă pielea uscata in special din zona capului, gatului, pieptului si a talpilor.
Acorda cinci minute pe zi gandurilor bune, ia o pozitie comoda si spune din toata inima
„ Fie ca toți să fie sănătoși și totul să fie bine!”

Imagineaza-ti si crede in fiecare zi ca esti un om sanatos si fericit in viitor si prezent.
Inspira usor, acopera-ti nasul si inchide gura si in gand spune ”vreau sa traiesc”, dupa care inspira din nou si mai repeta o data.

Ignoră orice informație negativă. Gândește-te doar la bine. Vizionează comedii, citește cărți spirituale, ascultă muzica preferată.
Înfometează-te o dată pe săptămână. Nu mânca timp de o zi nimic și spune-ți „Voi fi mai sănătos în schimbul acestei zile de post”.

Incearacă să ai cât mai multe discutii linistite, de suflet si pace cu toti cei dragi ai tai astfel te vei incarca de energie.
Incearca sa faci cat mai mult sport, genuflexiuni, flotari, gimnastica. O poți face ușor acasă, fiindcă și casa ta poate fi la fel de bună ca si sala de sport.

Călește organismul! Începe să torni apă rece mai întâi pe picioare, apoi peste genunchi și tot așa mai sus până ce vei ajunge să-ți torni apă în cap.

Petrece cât mai mult timp în sânul naturii, stai pe iarbă, privește cerul și admiră norii.
Ascultă muzică ritmată, ziua și una relaxantă, seara. Dansează, cântă, savurează momentul!
Mănâncă des și câte puțin, de 5-6 ori pe zi. Optează pentru mâncarea de casă: terciuri, salate.

Uită de ceai, cafea și alcool.
Roaga-te la Dumnezeu, să îti dea sănătate si liniste, fiindcă El are puterea să te apere, chiar dacă tu vezi fără solutie problema pe care o ai.
Sursa – sanatosonline.ro

Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu

Crezi ca ma poti primi ?

Nu am inteles si nici nu voi intelege de ce crestinii sunt divizati . De ce dintr-o Mare de Iubire au facut o scaldatoare de noroi ? De ce atatea confesiuni si atata rautate in Numele Lui ? De ce se joaca camasa lui Iisus la sorti ? De ce credeti ca separarea este mai ceva decat Iubirea Lui ? Ce se propovaduieste ? Cumva iubirea ( iertare , jertfa ) ? Cumva smerenia ? Cumva fratia ? Din ce invatatura a Lui s-a luat exemplul risipirii ? Unde lucreaza Duhul Sfant ? In cine si prin cine ? Eu sunt de confesiune ortodoxa si citesc si pe cei de alte confesiuni . Rar insa am vazut o alta confesiune sa se aplece catre cea ortodoxa ! Sa citim , sa gandim , sa intelegem – Fratilor , noi suntem frati ! Frati dezbinati !? Ganditi si va minunati de ceea ce s-a creat ! El ne-a unit , noi ne-am razvratit ! O turma si un Pastor ? Pe cand vreodata ?
Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el .

„ELIBERAREA OMULUI DE DETERMINĂRI ŞI DE CONDIŢIONĂRI
Cu harul lui Dumnezeu, omul poate deveni conştient de schemele inconştiente ale
mimetismului şi se poate elibera de tirania lor. Iubirea e mai puternică decât moartea.
Cuvântul lui Dumnezeu către Cain: „păcatul bate la uşă, dar tu biruieşte-l”, ne arată că avem puterea de a fi liberi, că putem răspunde evenimentului care ne răneşte şi altfel decât prin violenţă. Chiar dacă această libertate este alterată de cădere, de patimi şi de condiţionările aduse de ele, nu este mai puţin o putere pe care omul o poate exercita după cum voieşte. Libertatea omului nu este distrusă niciodată definitiv. În orice împrejurare, oricât am fi fost de „presaţi” să acţionăm rău, constatăm că am avut posibilitatea să alegem, să alegem viaţa sau moartea (Deut. 30,19).
Iertarea
Este punctul prin care rupem lanţul logicii ucigaşe şi ne eliberăm de sub tirania mecanismelor inconştiente de apărare. Iertarea este calea adusă nouă de Mântuitorul. El ne şi învaţă cât şi cum să iertăm. Iertarea despre care ne vorbeşte Mântuitorul nu este psihologică, ea depăşeşte puterile omului ducând până la iubirea de vrăjmaşi.
Nu putem ierta decât în stare de rugăciune, numai binecuvântând.
Pentru a ierta trebuie să ne încredem în Dumnezeu şi să ne încredinţăm Lui prin rugăciune, şi nu în forţele noastre. A ierta însemnă a face din fiecare rană un motiv de rugăciune, considerând că fără mila lui Dumnezeu în ceea ce mă priveşte, eu nu aş putea supravieţui şi nu aş putea face nimic. A ierta înseamnă să-i adunăm lângă noi, în rugăciune, pe cei ce ne urăsc şi ne fac rău.
Rugăciunea pentru cei ce ne fac rău înseamnă renunţarea le apărare, la dorinţa de a avea dreptate şi, mai ales, la dorinţa de răzbunare. Rugăciunea este ieşirea de sub robia forţelor inconştiente care mă împing să acţionez după legile logicii ucigătoare de oameni. Când nu ne rugăm pentru cineva, îl vom judeca. Iertarea este răspunsul lui Iisus la slăbiciunea umană: „Tată, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”.
Iisus, Adevărul, ne face liberi faţă de destinul mimetismului şi repetiţiei ucigaşe, şi ne redă responsabilitatea propriei noastre istorii. Calea este iertarea.
Iertarea cere o convertire lăuntrică . Convertirea lăuntrică, metanoia, este o o trecere de la „totul e dat” la „totul e dar”; o aşezare sub privirea lui Hristos care mă scoate din logica morţii şi mă ajută să fac din fiecare încercare o ocazie de creştere duhovnicească; o transformarea, cu harul lui Dumnezeu, a tendinţelor de a reacţiona negativ în ocazii de rugăciune. O inimă convertită este o inimă gata să ierte, pentru că se ştie vulnerabilă, îşi cunoaşte propriile slăbiciuni şi căderi şi e conştientă de faptul că e iubită de Dumnezeu până în mizeria sa. Iertând astfel, îi vom arăta celuilalt că este iubit, că îl eliberăm de povara vinovăţiei şi a sentimentului de nevrednicie. Iertarea presupune rugăciune .
Fără harul lui Dumnezeu nu putem ierta şi harul vine prin rugăciune.
Iertarea începe în inimă şi în gânduri. În faţa unei ofense, fie mă las purtat de judecarea celui care mă supără, de resentimente şi de autojustificare, fie mă ancorez în rugăciunea pentru celălalt, binecuvântându-l, după porunca Domnului. Este foarte important să spunem pe nume ofensei pe care am suferit-o, să numim ceea ce iertăm. Nu e vorba de o naivitate, de scuzarea celui care ne-a rănit, ci de a-l iubi aşa cum este, de a-i da posibilitatea să-şi vadă greşeala şi vina, şi să se pocăiască. E vorba, de asemenea, de a-l accepta aşa cum este. Numind rănile pe care le-am suferit, trebuie să le dăm şi un sens, să le integrăm în istoria vieţii noastre, să le transformăm în ocazii de creştere spirituală. Să fim ca Domnul prin a Cărui „rană, noi toţi ne-am vindecat”. Rănile pe care le-am suferit Pot deveni locuri de convertire şi de creştere spirituală .Locuri de comuniune cu toţi răniţii vieţii . Mijloc de compasiune vindecătoare pentru mulţi . Ferestre care ne deschid spre durerile celui de lângă noi
IERTAREA ADEVĂRATĂ ESTE O IERTARE ÎN ADEVĂR
Nu poate exista o relaţie adevărată dacă există lucruri nespuse, dacă nu-şi recunoaşte fiecare vina, pentru a-şi asuma responsabilitatea şi iubirea lui Dumnezeu.
Pocăinţa şi iertarea sunt strâns legate (Luca 17, 3).
Iertarea nu este uitare sau scuzare, ci o creştere a iubirii care recunoaşte frumuseţea şi unicitatea celuilalt, fără a se împiedica de aparenţe, de ceea ce se vede. Aceasta însemnă să ai o privire nouă, însemnă ca ochiul tău să fie curat, pentru a înlătura „bârna” memoriei parazite, a prejudecăţilor, a judecării, a criticii…
A ierta înseamnă să-i spui celuilalt că el e mai mult decât greşelile sau crimele lui, mai mult chiar decât imaginea pe care şi-o poate face despre sine.
A ierta înseamnă să nu-l mai reduci pe celălalt la ceea ce îi lipseşte, să nu-l mai închizi într-o judecată, într-o condamnare şi o culpabilitate care-l poate duce la împietrirea inimii. A ierta înseamnă a-l accepta pe celălalt în alteritatea sa. Diferenţa nu mai e trăită ca o adversitate, ci ca o bogată diversitate. A ierta în adevăr, înseamnă a stabili cu exactitate prejudiciile pe care le-ai suferit, dar a le însoţi de iertare, pentru a nu te lăsa târât în ciclul infernal al urii ucigătoare. A ierta în adevăr înseamnă să urăşti păcatul, dar să-l iubeşti pe păcătos. Înseamnă să deosebeşti fapta de făptuitor.
Vrăjmaşul omului nu este omul, fratele său, ci patima care îl domină, îl asupreşte.
Iertarea adevărată este darul lui Dumnezeu . Omului îi aparţine dorinţa de a ierta, pe care Dumnezeu o transformă în Darul iertării. Numai Dumnezeu poate ierta în noi, noi Îl putem primi şi lăsa să lucreze. A face e a lui Dumnezeu, a omului e a se lăsa făcut.
Simţim iubirea lui Dumnezeu pe măsură ce o dăruim celuilalt, şi dăruim iubire iertând.
Iertarea este cea mai mare iubire pentru om !! ”

Iti daruiesc in dar inima mea . Crezi ca o poti primi ?Imagini pentru bermesraan

Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu

Piatra vie lepadata de oameni

El a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi faţă de păcate , să trăim pentru neprihănire ; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi .

Dumnezeu , Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea , Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului , nu locuieşte în temple făcute de mâini ,
Nici nu este slujit de mâini omeneşti , ca şi cum ar avea nevoie de ceva , El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate .
Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc , ca să locuiască peste toată faţa pământului , aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor ,
Ca ei să caute pe Dumnezeu , doar L-ar pipăi şi L-ar găsi , deşi nu e departe de fiecare dintre noi .
Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem , precum au zis şi unii dintre poeţii voştri : căci ai Lui neam şi suntem .
Fiind deci neamul lui Dumnezeu , nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului

În adevăr , ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi când aţi făcut rău ? Dar dacă suferiţi cu răbdare , când aţi făcut ce este bine , lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu .
Şi la aceasta aţi fost chemaţi , fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă , ca să călcaţi pe urmele Lui .
„El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug .”
Când era batjocorit , nu răspundea cu batjocuri şi , când era chinuit , nu ameninţa , ci Se supunea dreptului Judecător .
El  a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi faţă de păcate , să trăim pentru neprihănire ; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi . Căci eraţi ca nişte oi rătăcite . Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre .
Lepadati , dar , orice rautate , orice viclesug , orice fel de prefacatorie , de pizma si de clevetire ; si , ca niste prunci nascuti de curand , sa doriti laptele duhovnicesc si curat , pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire , daca ati gustat in adevar ca bun este Domnul
Apropiati-va de El , Piatra vie lepadata de oameni , dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu . Si voi , ca niste pietre vii , sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca , o preotie sfanta si sa aduceti jertfe duhovnicesti , placute lui Dumnezeu , prin Iisus Hristos. Caci este scris in Scriptura : „Iata ca pun in Sion o Piatra din capul unghiului , aleasa , scumpa ; si cine se increde in El nu va fi dat de rusine .” Cinstea aceasta este , dar , pentru voi care ati crezut ! Dar pentru cei necredinciosi , „Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului”, si „o Piatra de poticnire si o Stanca de cadere”. Ei se lovesc de ea , pentru ca n-au crezut Cuvantul , si la aceasta sunt randuiti .Imagini pentru Piatra vie lepadata de oameni

Publicat în Alte subiecte | 1 comentariu

Toată lumea judecă în locul lui Dumnezeu

„Epictet, îi zise acesta, a fost unul dintre oamenii de lume care au cunoscut
cel mai bine datoriile omului. El dorea, înainte de toate, ca omul să-l privească pe Dumnezeu ca pe cel mai important ţel ; să fie convins că Dumnezeu e drept în toate, să i se supună lui din adâncul inimii, şi să-l urmeze de bunăvoie în toate, crezând că în Dumnezeu este marea înţelepciune ; numai aşa va opri el izvorul plângerilor şi al cârtirii şi-şi va pregăti inima să îndure toate întâmplările, chiar pe cele mai dureroase .“ Nu spuneţi niciodată, zicea el : Am pierdut aceasta; spuneţi mai degrabă: L-am dat înapoi. Fiul meu a murit, l-am dat înapoi. Soţia mea a murit, am dat-o înapoi. Şi tot aşa despre averi şi despre orice . Dar cel care mi le-a luat e un om rău, veţi spune. De ce să vă supăraţi dacă cel care vi le-a împrumutat a venit să vi le ceară înapoi ? Cât timp se află în folosul vostru, îngrijiţi-vă de toate ca şi cum ar fi ale altuia, asemenea unui călător poposit într-un han… N-ar trebui, spunea acesta, să doreşti ca lucrurile să se facă după voinţa ta, ci să se facă aşa cum trebuie să se facă. Aminteşte-ţi că eşti aici un actor, îţi joci personajul pe care a vrut stăpânul să ţi-l dea. Vei fi pe scenă atât cât îi va plăcea lui să fii. Poţi fi sărac sau bogat, după rânduiala lui. Îţi revine sarcina să joci bine personajul pe care ţi l-a atribuit. Dar de ales nu poţi alege.(..)
„Astfel, pentru că era pământ şi cenuşă, după ce a înţeles ce trebuie să facă, iată-l cum se pierde în prezumţia a ceea ce ar putea să facă. El spune că Dumnezeu a dat fiecărui om mijloacele de a se achita de toate datoriile sale; că aceste mijloace sunt întotdeauna în puterea noastră; nu trebuie să căutăm fericirea decât prin lucrurile care sunt în puterea noastră, pentru că Dumnezeu ni le-a dat în acest scop; să vedem ce este liber în noi; bunurile, viaţa şi gloria nu sunt în puterea noastră, căci ele nu duc la Dumnezeu; dar spiritul nu poate fi obligat să creadă ceea ce ştie că este fals, nici să iubească cea ce ştie că-l face nefericit; aceste două puteri sunt deci pe deplin libere şi prin ele putem deveni perfecţi; omul poate prin puterea lui să-l cunoască deplin pe Dumnezeu, să-l iubească, să-l asculte, să se vindece de toate păcatele, să dobândească toate virtuţile, să devină sfânt şi ucenic al lui Dumnezeu.(..)
[Îi iubesc pe toţi oamenii ca pe fraţii mei pentru că sunt toţi mântuiţi.] Iubesc sărăcia pentru că şi el a iubit-o. Îmi plac averile pentru că ele îmi oferă mijlocul de a-i ajuta pe cei săraci. Păstrez credinţa întregii lumi şi nu răsplătesc cu rău pe cei care mi-au făcut rău, dar le doresc o condiţie asemănătoare cu a mea, unde nu mai primeşti de la oameni nici binele, nici răul. Încerc să fiu drept, adevărat, sincer şi credincios tuturor oamenilor; şi duioşia inimii mele se îndreaptă spre cei cu care Dumnezeu m-a unit mai strâns; şi fie că sunt singur sau amestecat printre oameni, toate faptele mele le aduc în faţa lui Dumnezeu, să le judece, căci lui i le-am închinat pe toate. (..)
În patimile sale, Iisus Christos suferea chinuit de oameni; dar în agonie suferea chinuit de el însuşi. Chinuit de o mână ne-umană, dar atotputernică, căci trebuie să fie atotputernică pentru a o îndura. Iisus caută alinare în cei câţiva prieteni dragi lui, dar aceştia dorm; îi roagă să-i fie măcar o clipă alături, dar ei îl părăsesc cu atâta nepăsare, având atât de puţină milă, că nu se pot stăpâni să rămână treji nici măcar o clipă. Astfel, a fost Iisus lăsat singur în fața mâniei lui Dumnezeu.
Iisus este singurul pe pământ care nu numai că-şi trăieşte şi-şi împărtăşeşte singur chinul, dar şi singurul care ştie: numai cerul şi el ştiu.
Iisus se află într-o grădină, dar nu a desfătărilor, asemenea primului Adam, unde acesta se dăduse pierzării, pe el şi întreaga speţă umană, ci într-una a plângerii, unde întreaga speţă umană a fost mântuită. El îndură chinul, lepădat în groaza nopţii.
Cred că Iisus nu s-a plâns decât o singură dată: dar atunci a făcut-o ca şi cum nu-şi mai putea stăpâni durerea peste fire de cumplită: „Sufletul meu e întristat de moarte.“
Iisus caută ajutor şi uşurare la oameni. Mi se pare că e singura dată în viaţa lui. Dar nu le primeşte, căci ucenicii lui dorm. Iisus se află în agonie până la sfârşitul lumii, iar noi nu trebuie să dormim până în vremea aceea.
Iisus în mijlocul nepăsării universale şi a prietenilor săi, aleşi ca să vegheze cu el, găsindu-i dormind, se supără de pericolul la care se expuneau ei înşişi, nu el, şi le prevesteşte mântuirea şi binele cu o duioşie plină de iubire, în ciuda trădării lor, ştiind că spiritul este întotdeauna gata, dar carnea este neputincioasă.
Iisus, găsindu-i dormind fără grijă de el şi de ei înşişi, are bunătatea să nu-i trezească, lăsându-i să se odihnească. Iisus se roagă în nesiguranţa voinţei Tatălui şi temându-se de moarte; dar, cunoscând-o, i-a ieşit în întâmpinare oferindu-i-se: Eamus. Procesit (Ioan)
Iisus s-a rugat de oameni, dar ei nu l-au iertat.
Iisus, în timp ce ucenicii săi dormeau, a lucrat pentru mântuirea lor. Fiecăruia dintre cei drepţi el le-a făcut la fel în timp ce ei dormeau, şi în neantul dinaintea naşterii lor şi în păcatul de după naşterea lor.
Nu s-a rugat decât o dată să treacă paharul de la el şi de două ori să i se dea dacă trebuie. Iisus în chin. Iisus, văzându-şi toţi prietenii dormind şi toţi duşmanii veghind, şi-a pus nădejdea doar în Tatăl.
Iisus nu vede în Iuda pe duşmanul său, ci porunca lui Dumnezeu să-l iubească şi să mărturisească pentru că-i spune prieten.
Iisus smuls dintre ucenicii săi şi intrat în agonie: trebuie să ne smulgem dintre cei apropiaţi şi intimi pentru a-l imita. Iisus fiind în agonie şi în grele chinuri să ne rugăm îndelung. Îl implorăm pe Dumnezeu nu să ne abandoneze viciilor noastre, ci să ne elibereze de ele.
Dacă Dumnezeu ne-ar da stăpânii cu mâna lui, oh! cât de cu dragă inimă ne-am supune lor! Am urma infailibil necesitatea şi întâmplările.
„Alină-te, nu m-ai căuta dacă nu m-ai fi găsit.“
„În toată agonia mea, m-am gândit la tine şi am vărsat atâta sânge pentru tine.“
„Mă ispiteşti mai mult pe mine decât te pui pe tine la încercare întrebându-mă dacă ai face bine cutare sau cutare lucru absent: îl voi face în tine imediat ce se va arăta.“
„Lasă-te condus de poruncile mele, uite ce bine am călăuzit Fecioara şi pe sfinţii care m-au lăsat să lucrez în ei.“
„Tatălui meu îi place tot ceea ce fac.“
„Vrei să plătesc cu sângele trupului meu de carne, fără ca tu să verşi nici o lacrimă?“
„Convertirea ta e preocuparea mea, nu te teme şi roagă-te cu încredere cum te-ai ruga mie.“
„Îţi sunt prezent prin cuvântul meu în Scriptură, prin spiritul meu în Biserică, prin inspiraţia şi puterea mea în preoţi, prin rugăciunea mea în credincioşi.“
Doctorii nu te vor vindeca, pentru că, până la urmă, tot vei muri. Numai eu pot vindeca şi face trupul nemuritor.
„Îndură lanţurile şi umilinţa trupului tău: acum eliberarea ta nu e decât spirituală.“
Îţi sunt mai prieten decât oricine: căci am făcut pentru tine mai mult decât toţi ai tăi la un loc, iar ei nu ar îndura de la tine ce am îndurat eu şi n-ar fi murit pentru tine în timpul necredinţei şi al sălbăticiei tale, cum am făcut eu, şi cum sunt gata să fac şi fac prin aleşii şi prin Sfânta Împărtăşanie. Dacă ţi-ai cunoaşte păcatele, ţi-ai pierde inima.
„- O voi pierde, Doamne, căci mi-am văzut răutățile arătate de tine.“
„- Nu, căci eu, cel prin care tu le afli, te pot vindeca de ele; şi dacă- ţi spun acestea, e semn că vreau să te vindeci. Pe măsură ce le vei ispăşi, le vei cunoaşte şi ţi se va spune: «Iată păcatele tale de care ai fost eliberat».
Căieşte-te deci pentru păcatele tale ascunse şi pentru răutate ascunsă a celor pe care-i cunoşti.“
„Doamne, îţi dau totul.“
Te iubesc mai mult decât ţi-ai iubit tu ticăloşiile, ut imundus pro luto .
Eritis sicut dii scientes bonum et malum. Toată lumea judecă în locul lui Dumnezeu: „Acest lucru e rău, acest lucru e bun şi se supără sau se bucură prea mult de întâmplări.“
Faceţi lucrurile mici ca şi pe cele mari, cu măreţia cu care Iisus le
face în noi şi care trăieşte viaţa noastră; şi pe cele mari le faceţi ca pe
cele mici şi uşoare, prin atotputernicia lui.Image result for art

 

Publicat în Alte subiecte | 2 comentarii