Simplitatea ca stare a firii

Omul a purtat în decursul vremurilor o luptă tragică pentru câstigarea unui prisos de bine. In epoca modernă acest bine a fost văzut sub forma progresului şi a civilizatiei. Singur, sau în mijlocul societătii, omul s’a străduit în acest sens.
Socotit în roadele sale, astăzi după trecere de vreme, progresul continuu s’a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s’a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator, a lipsit. Lumea nouă s’a încrezut prea mult in civilizatie şi progres, dar nimeni nu sta să gândească ce anume sunt acestea pentru fiinta spirituală a omului. Şi atunci drumurile s’au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.
Civilizatia acestei ultime epoci istorice a făcut din om „o fiintă complexă”. Găsim in această tendintă şi stare a sufletului contemporan o caracteristică a vietii moderne, dornică de progres.
Ce înseamnă oare această complexitate a omului de azi, produs ultim al unor credinte vechi ? O continuă creştere a nevoilor materiale, o desvoltare a lor fără limită. Judecată interior, ea mai înseamnă rafinament şi ornamentatie. Aceste însuşiri alcătuesc tot atâtea semne de distinctie.
Să lămurim lucrurile mai departe. Complexitatea omului de azi nu înseamnă ceea ce am putea crede că înseamnă, adică : distinctie în înteles de superioritate, complexitate în înteles de adâncime şi frumusete interioară. Complexitatea aceasta care era şi o sete de a se îmbogăti, a pus omul sub povara unor elemente secundare, din afara fiintei noastre morale, din afara nevoilor acestei fiinte, l-au încărcat şi l-au prefăcut până la năruire.
Educatia a fost făcută în raport cu unele valori la modă, de natură mai mult socială şi materiala. Omul a avut o sete de a progresa, de a creşte chiar interior ; omul a încercat să depăşească starea în care se afla dar nu in raport cu anumite valori spirituale permanente ci in raport cu oamenii. Etica modernă a avut la temelie nu atât o dorintă sinceră de proprie depăşire ci mai mult o dorintă de întrecere între oameni.
Cu cât omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stăpân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul său aparent înăltat, devenise lipsit de putere, se subtiase şi se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumusete şi tărie. Vieata interioară a omului a avut toate aparentele unei creşteri adevărate ; in realitate s’a petrecut o sărăcire şi anume din cauză că această creştere nu era organică ci era o adunare, o adăugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile şi gusturile nenumărate, tot rafinamentul intelectual şi estetic, l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului.
A fi o fiintă complexă nu este în sine o stare rea ; dimpotrivă. Trebue însă să fie rodul unei serioase şi fireşti creşteri interioare, creşteri a elementelor esentiale, a stâlpilor vietii noastre morale. Trebue să fie o îmbogătire a ceea ce ne apartine esential. Altfel ajungem la tipul omului modem, prezent încă între noi şi specific tuturor epocilor decadente, omul descentrat în care vieata este nefirească şi vointa lipsită de îndrumare. Povara trufiei, povara propriilor creatii ale omului, povara combinatiilor şi constructiilor aşa zisului progres cultural şi civilizator, apasă încă sufletul celor mai multi dintre noi.
Omul acesta a confundat Compexitatea cu complicatia. Iată numele adevărat al stării sale interioare. De aceea este atât de nenorocit, de aceea este atât de greu de, înteles şi de satisfăcut. Omul despre care vorbim este mereu nemultumit, mereu ridicat împotriva vietii şi a conditiilor date. Omul complicat este o fiintă dificilă şi nenorocită.
In setea sa de progres şi de civilizatie materială omul s’a descentrat, adică a confundat esentialul cu secundarul, dând o atentie deosebită celor ce nu-l alcătuiau în fond. Omul cetătii de azi este un om făcut, este o fiintă artificială. S’a construit înfruntând legile fiintei sale morale. Tot ceea ce a fost adăugat nefiresc şi a împodobit sufletul său mândru, nu a făcut decât să-l scoată din făgaşul destinului său propriu, de om.
Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebue să renunte la aceste podoabe ale modernismului, pentru a se reîntoarce către elementele originare ale făpturii sale.
Nu poate fi vorba de o renuntare la progres şi nici de o întoarcere la „starea naturalã” a unui filosof francez, ci de mergerea înainte dela început pe calea deschisă nouă, în desvoltarea omeniei şi a tuturor virtutiilor ce-o alcătuesc. Ce înseamnă pentru noi întoarcere ? Inseamnă renuntare la inutil, la rugina sufletului. Ce înseamnă desvoltare ? Ce înseamnă progres ? Inseamnă creştere din sâmburele fiintei, înseamnă, în limita superioară,
înflorire. Aceasta inseamnă a fi cult, a fi om superior, a fi distins şi complex: înflorire. Să ajungi să-ti exprimi esenta. Nu întoarcere deci, nu oprire, ci creştere deplină şi firească.
Aci se aşează simplitatea. Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esential si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca si în estetică, înseamnă linie mare. Liniile mari dau sensul făpturii, liniile mari constituesc.
Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiintei. De aceea Evanghelia, cartea simplitătii şi a permanentei vorbeşte de simplitate în legătură cu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu.
Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte vieata din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentrucă este în ea.
Simplitatea dă o sigurantă şi o certitudine interioară adevărată, dă putere de depăşire a contingentelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplitătii omul se împlineşte pentrucă trăieşte firesc şi esential.
Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vietii, aceea a , orizontului deschis. Sensul vietii este prins mai uşor şi mai adevărat de omul simplu decât de omul complicat, pentrucă cel dintâi păstrează legătura, directă cu viata, are totodată simtul realitătii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi in vieată, a fi în vieată înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vietii nupoate fi prins stând în afara ei, călcând un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii în distantele mari ale lumii.
Din aceste elemente şi înfătişări ale simplitătii întelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumusete. Fiinta sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neîntelese de acei care judecă după criteriile civilizatiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adâncurlle şi să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei ; cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse.
Bucuria trăirii în simplitate poate fi înteleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul.
Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară de mare plinătate şi echilibru interior.

LA VÂNAT DE OAMENI

De ce se urăsc oamenii ? E atât necunoscut şi atâta suferintă legată de soarta noastră încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.
De ce se chinuesc oamenii unii pe altii ? N’au loc sub soare ? Nu le ajunge pânza cerului ? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de altii.
E multă frumusete în lume dar oamenii orbi nu o văd. Inclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.
Vieata ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire fată de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderite albe ale zăpezii.
De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe altii ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul ? Locul tău, locul darurilor proprii nu ti-l poate lua nimeni ; îl ai odată cu vieata.

OMUL „CIVILIZAT”

Omul „civilizat” este în genere înclinat să traiască mai mult prezentul ; prezentul care, fără un sens şi o luptă a noastră, nu reprezintă nimic şi care fuge; să-l trăiască prin toate simturile trupului atât de rafinat de civilizatia aceasta de care sunt atât de mândri.
A mânca bine, a îndrăgi femei frumoase, a fura şi exploata pe cei slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzatii tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel adevăratul Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei vieti pentru care a trudit o lume întreagă de milenii.
Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest, om ; poate să se frângă şi osia cerului ! Ce va fi mâine „vom trăi şi vom vedea”. Totul trebue consumat acum pe calea simturilor însetate de puternice sguduiri, trebue îndrumat către totala satisfactie a pământului uscat şi nerodit din noi.
Gândurile mari, credintele, dorul unei vieti mai pure şi mai frumoase sunt ale poetilor, ale visătorilor ; omul „civilizat” n’are ce face cu ele, nu le caută şi nici nu le cultivă pentrucă „nu umblă după himere”. Acest om îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri, acest om îşi duce vieata numai cu perdelele trase, închis, apăsat, căzut în propria sa întunecime.
Drama începe acolo unde prezenta sa este activă. El retează elanuri, compromite credinte, îngenunche frumusetea şi omoară omenia. El nu poate suferi altceva dincolo de fiinta sa înrădăcinată atât de puternic într un pământ care şi el refuză să-l primească.
Omule mic, omule putred, omule dizolvant, de ce eşti uneori atât de puternic ?!

LIBERTATI ŞI LIBERTATE

De veacuri omul suferă şi luptă pentru libertate. Libertatea de cuget, de faptă, libertatea pentru darurile frumusetii şi ale credintei.
O zădărnicie cât muntele vietii. Omul trăieşte mereu, trăieşte desgustător de plin toate libertătile făpturii sale căzute ; trăieşte libertatea desfrâului, a minciunii, a lenei şi a furtului ; libertatea tuturor păcatelor, libertatea care distruge, care schimbă vieata într’o mlaştină unde cresc numai plante otrăvitoare.
Aceasta pentrucă omul nu a înteles şi nici nu a făcut nimic pentru câştigarea adevăratei libertăti care este o conditie absolută a omeniei.
Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căta în jurul tău ceea ce ai în tine. Sfarmă piatra ce acoperă aurul.
Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi decât interioară, nu poate fi decât creatie ; libertatea este putere deschisă pajiştilor înflorite ale lui Dumnezeu. Când omul apare, omul de conştiintă şi misiune, apare si libertatea. In acest caz libertatea nu este ceva formal şi relativ, ci este ceva esential şi absolut. Imprejurul omului adevărat, în fapta şi în cugetul său, în simtămintele care îl străbat, libertatea este o cale a, vietii şi a desăvârşirii, este o conditie a spiritualitătii şi un semn al omului în rosturile sale mari.

RÂSUL DURERII

Sunt oameni care râd în fata suferintei, suferinta lor sau a altora. Râsul în fata suferintei exprimă două naturi desi are o singură. înfătişare. Intre acei ce râd în fata încercărilor grele sunt deosebiri esentiale.
Unii oameni râd în fata suferintelor dintr’o nesimtire, dintr’o infirmitate lăuntrică. Ei nu pot să înteleagă suferinta ; nici n’o acceptă nici n’o înlătură. Aceşti oameni râd pentrucă nu văd, pentrucă sunt lipsiti de omenie.
Altii râd cã n’au ce se face, râd că altfel iar doborî durerea, râd să înşele, să mângăe propriul lor suflet sau pe al altora. In cazul acesta, râsul este o terapeutică morală cu mari roade.
Cine râde de suferinta lui şi a altuia, fără ca acest râs să aibă o temelie de adâncă umanitate, adică să fie îndemn, depăşire, leac împotriva răului prezent, este un cinic. Cinismul este unul din cele mai triste peisagii ale, sufletului omenesc.

DELA HUMOR LA BATJOCURĂ

Sunt oameni care din orice situatie ştiu să scoată la lumină partea comică. Râsul în sine sau judecat din punct de vedere moral nu este de condamnat. E un lucru firesc al naturii npastre; are o înrâurire positivă asupra vietii lăuntrice.
Trebue făcută însă o deosebire care îndeobşte nu este luată în seamă. Sunt oameni cari caută să picure cu acidul trufiei lor suferinta şi îngenuncherile în fata destinului ale altora. Aci râsul nu mai are un sens creator. Oamenii se socotesc în genere prea deştepti şi îşi hrănesc trufia din sufletul celor mai adânc încercati. Râsul în acest fel trebue condamnat pentrucă are un sens negativ. Este ceea ce numim batjocură. Şi nimeni nu are dreptul de a se chema om dacă se simte bine când râde pe seama celor mai adânci şi umane dintre stările interioare ale fratelui său.
Există totuşi un altfel de râs creator. E vorba de humor. Oamenii cari sunt dăruiti cu acest simt al humorului sunt dintre cei mai buni. Râsul lor este positiv, este luminat. Râsul lor este o bucată din dorul nostru de vieatã.
Humorul este blând ; batjocura este crudă. Humorul este uman ; râsul batjocoritor este inuman. Inteligenta este prezentă în humor ca şi în batjocură, dar această aleasă însuşire a omului este aci curată, nu este pervertită, drăcească cum e în al doilea caz.
Ernest Bernea – Indemn la simplitate – Mãrturisiri pentru un om nouImagini pentru dificuldades que eu experimentar ao longo da jornada não me roubem a capacidade de encanto ana jácomo

Anunțuri
Publicat în Alte subiecte | 3 comentarii

Boala si tamaduirea sufletului

Psihiatrul rus Dmitri Avdeev a fost recent în ţara noastră. Personalitate marcantă a lumii medicale şi a comunităţii ortodoxe din Rusia, Avdeev este recunoscut drept unul dintre marii psihiatri care se bazează în practica medicală pe credinţa în Hristos. Metoda sa este aşa-numita „psihiatrie ortodoxă“. Am avut privilegiul să-i punem câteva întrebări pe tema conlucrării medicului cu Dumnezeu, la care ne-a răspuns cu amabilitate.

Care sunt principiile psihoterapiei ortodoxe?Principiile fundamentale ale psihoterapiei ortodoxe sunt trei. În primul rând, mărturisirea credinţei creştine din partea psihoterapeutului însuşi, pe care trebuie să o aducă în demersul terapeutic pentru a se raporta la sufletul pacientului ca la chipul lui Dumnezeu. Mai apoi, bazarea activităţii sale pe temeiuri patristice, însoţită de instruirea pacienţilor în vederea obţinerii deprinderilor duhovniceşti şi a educaţiei morale. Şi în sfârşit, să elimine din activitatea sa acele metode care coboară omul, fiinţă complexă, la nivelul unui organism văzut eminamente biologic, asemănător maşinii, să se renunţe la metodele legate de constrângerea persoanei, la psihotehnicile mistico-oculte de tip mecanic, precum programarea sau codarea, de exemplu.Psihoterapia ortodoxă şi isihasmulCum priveşte comunitatea medicală psihoterapia ortodoxă?Medicii, ca şi oamenii de rând care sunt credincioşi, privesc psihoterapia ortodoxă cu optimism, cu înţelegere, consideră că este necesară, iar cei care sunt necredincioşi se uită în mod potrivnic, acuzându-i pe psihoterapeuţi că nu sunt ştiinţifici.Care sunt cel mai des întâlnite boli psihice în societatea contemporană?Medicina psihiatrică lucrează cu două concepte. Există marea psihiatrie, care cuprinde boli ca schizofrenia, depresiile maniacale, psihozele, bolile legate de senectute, iar proporţia acestor maladii a fost aceeaşi în toate timpurile. Şi există mica psihiatrie, care ca volum este mai mare decât prima şi unde intră nevrozele, bolile psiho-somatice, tulburările adictive, dependenţa de alcool, de droguri, de jocuri pe calculator, fumatul. Această grupă este foarte extinsă şi este legată de păcat, de modul de viaţă păcătos, iar numărul acestor afecţiuni creşte pe zi ce trece.Ce legătură există între psihoterapia ortodoxă şi „tehnicile“ isihaste?Nu cred că există compatibilitate între cele două. Isihasmul este o lucrare monahală, iar psihoterapia este o activitate în perspectivă ortodoxă, care are în vedere oamenii cu probleme, bolnavii.„Dacă omul pune la baza vieţii sale o maşină scumpă şi nu o va obţine, va fi deprimat“În ce măsură psihoterapia poate fi însuşită de un preot pentru a fi folosită în pastoraţie?Preotul are nevoie să cunoască nu doar noţiuni de psihoterapie ortodoxă, ci şi de psihiatrie. Există o carte, care a apărut de curând şi în traducere românească, „Depresia ca patimă şi ca boală“. Depinde ce cauzează această depresie. Iar aceasta determină tactica care trebuie folosită în vindecare. Într-un caz trebuie tratată depresia ca boală, care este un deficit în structurile creierului, cum sunt dopaminele, serotonina, noradrenalina, şi în alt fel trebuie tratată depresia cauzată de patimi. Atunci ea este considerată păcat. Stabilind clar cauzele apariţiei depresiei, poţi aplica şi tactica potrivită cazului respectiv. Acum intervine psihoterapia ortodoxă, care poate fi numită vindecarea sufletului prin suflet. Psihoterapeuţii ortodocşi pot lua un bun exemplu de la marii stareţi , de la duhovnicii experimentaţi, care erau psihologi la un nivel intuitiv, având în inima lor iubirea creştină.Care ar fi cauzele principale care declanşează depresia?Atât de multe persoane suferă de această boală încât catalogul antidepresivelor care există la ora actuală este o carte ce depăşeşte în grosime trei centimetri. Numărul mare al bolnavilor a făcut să crească şi numărul medicamentelor care se folosesc în tratarea acestor suferinţe. În 2010, depresia va ajunge pe locul întâi în topul bolilor invalidante. Adesea, cauza acestor afecţiuni este o orientare axiologică incorectă. Dacă omul pune la baza vieţii sale o maşină scumpă, un colier de briliante, o casă mare şi nu le va obţine, va fi deprimat. De asemenea, o altă cauză generală este viaţa lipsită de har şi de Dumnezeu.„Astăzi, dacă cineva are o mică zgârietură, îi chinuie pe toţi din jurul lui“Depresia ţine de singurătate şi de lipsa de iubire?Am spus că depresiile sunt diferite. Există o depresie care este condiţionată biologic şi alta care are la bază factori nevrotici. Nevroza este un conflict între ceea ce este dorit şi realitate. Totul depinde aici de om. Cunoaştem sfinţi care au stat toată viaţa în pat plini de răni şi de bube şi care erau bucuroşi, erau plini de har, erau cu Hristos. Astăzi, dacă cineva are o mică zgârietură, vai!, îi chinuie pe toţi din jurul lui.Ce importanţă au mediul familial şi moştenirea genetică în declanşarea bolilor psihice?Când vorbim de marea psihiatrie, atunci genetica are un cuvânt greu de spus, o importanţă mare. În cazul nevrozelor, este o problemă psihologică, duhovnicească. Există o manifestare a bolii, pe de o parte, şi nişte factori de mediu care pot duce la apariţia bolii, pe de altă parte. Dacă omul trăieşte în nişte condiţii normale din punct de vedere duhovnicesc şi sufletesc şi duce un mod de viaţă sănătos, nu va dezvolta această boală.Oamenii credincioşi se îmbolnăvesc de boli psihice?Putem considera mândria sau alte patimi sau păcate drept cauza căderilor psihice?Mândria reprezintă, pe lângă alte cauze, principalul factor care stă la baza tulburărilor psihice. În cazul psihozelor, ea este catalizatorul care face ca boala să fie cât mai manifestă. Iar în stările de borderline, mândria este singura care declanşează afecţiunea psihică.Aţi întâlnit la cabinetul dumneavoastră oameni credincioşi practicanţi care suferă de boli psihice sau vă vizitează doar cei pentru care ortodoxia nu înseamnă nimic?De 17 ani, majoritatea celor cu care mă întâlnesc la consultaţii la cabinet sunt credincioşi. Şi ortodocşii se pot îmbolnăvi. La cabinet vin şi oameni care vor să cunoască un medic ortodox. Nici omul ortodox nu e liber de păcat.Un preot ortodox american, Charlie W. Sheed, spunea în cartea sa, „Sfaturi către o tânără căsătorită“, că viaţa este 90% aşa cum ţi se dă şi 10% aşa cum ţi-o faci. Este corectă această afirmaţie?Nu aş fi de acord cu o asemenea proporţie. Nu există nici un fel de predeterminare în ceea ce îl priveşte pe om. Trebuie să-l iei pe fiecare om ca persoană capabilă de a-şi ordona propria viaţă. Dacă de mâine se va ruga mai mult, dacă va face mai multe fapte bune, dacă se va purta în societate cum se cuvine, va fi un alt fel de om. Dacă, însă, de mâine va bea câte două sticle de vin pe zi, va avea un alt mod de viaţă.Spovedania vindecăCare este rolul Sfintelor Taine în vindecare?Ştiu cazuri care în urma spovedaniei profunde s-au vindecat de boli psihice de nevindecat. În cazul stărilor de borderline şi de nevroză, spovedania şi o viaţă duhovnicească corectă pot să vindece şi să schimbe viaţa omului.Psihoterapia ortodoxă ar trebui practicată de clerici sau de laici?Practica pastorală determină şi o anumită influenţă psihoterapeutică, dar posibilităţile preotului sunt limitate. Este o colaborare între psihoterapeutul ortodox şi preot. Asemeni relaţiei între Hristos şi Înaintemergătorul Său. Psihoterapeutul este ca Sfântul Ioan, care aduce oa-menii la pocăinţă pregătindu-i pentru întâlnirea cu Hristos.Rugăciunea unei mame a înviat fiul mortAţi avut cazuri în care bolnavi care erau indiferenţi faţă de Biserică şi care, în urma bolii, s-au apropiat de Dumnezeu?Vă pot spune povestea unei femei şi despre întoarcerea la viaţă în chip minunat a fiului ei. Această întâmplare s-a petrecut cu mulţi ani în urmă. Fiul acestei femei, internat la spital într-o stare critică cu diagnosticul de meningită, murise de câteva minute. Eforturile medicilor de a-l întoarce la viaţă au fost zadarnice. Ieşind din secţia de reanimare, medicul curant a prezentat condoleanţe şi a intrat în oficiul medical. Nu se poate descrie starea prin care trecea mama în acele clipe. În acel moment, trecea pe coridor una dintre asistentele medicale, o femeie profund credincioasă. Ea era la curent cu starea sănătăţii fiului bolnav, dar nu ştia că acesta murise. Această asistentă s-a apropiat de mamă, spunându-i încet, dar hotărât: „Rugaţi-vă Maicii Domnului! Rugaţi-o să vă tămăduiască fiul“. Mama celui decedat nu se rugase până atunci niciodată. Dar atunci a făcut-o. A început să se roage fierbinte. În acel moment, a trecut pe acolo tocmai medicul curant. Văzând rugăciunea disperată a mamei, a hotărât să mai injecteze o doză de adrenalină intracardiacă. Şi …băiatul a înviat!. Şi este viu şi sănătos până astăzi. Slavă Domnului! Iar mama şi-a recăpătat nu doar fiul, ci şi o credinţă puternică!▲ Cine este Dmitri AvdeevDmitri Avdeev Alexandrovici, medic psihiatru, psihoterapeut şi specialist în psihologie medicală, a studiat psihoterapia şi psihologia la institutul de cercetare psihoneurologică „V. M. Behterev“ din Sankt Petersburg, la Academia de formare medicală post-universitară din Moscova, apoi în clinici din Germania şi alte ţări europene. Născut în 1964, în Rusia, dr. Avdeev este membru a diverse societăţi şi asociaţii profesionale şi a participant la congrese naţionale, europene şi mondiale de psihoterapie şi psihologie medicală. Este autorul a numeroase articole publicate în peste 200 de publicaţii, a 42 de cărţi şi broşuri editate în mai multe limbi. În limba română au apărut la Editura Sophia mai multe cărţi: „De vorbă cu un psihiatru ortodox“, „Când sufletul este bolnav“, „Nervozitatea la adolescenţi şi la copii“, „Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe“, „Depresia ca boală şi ca patimă“. Din 1991, a elaborat un model de psihiatrie ortodoxă.

http://ziarullumina.ro/psihoterapia-ortodoxa-este-vindecarea-sufletului-prin-suflet-60563.html

 

Carti pdf

http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/hieroteos_vlachos__boala_si_tamaduirea_sufletului_in_traditia_ortodoxa.pdf

https://www.scribd.com/document/240950479/Psihoterapia-ORT-la-Sf-P%C4%83r-pdf

https://888adevarul8despre8arsenieboca8.files.wordpress.com/2015/05/jurnal-duhovnicesc.pdf

 

 

Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu

Fenomenul populației NEMURITOARE Hunza rămâne un mister neelucidat până în prezent!!!

La inceputul secolului XX, mai multi antropologi si etnologi care au intrat pentru prima oara in contact cu hunzakutii, au insistat ca acest grup etnic total diferit de celelalte comunitati din jurul sau, ar fi nici mai mult nici mai putin decat urmasii soldatilor din armata legendarului Alexandru Macedon. Captivanta ipoteza a ramas in sertarele istoricilor, neavand prea multa credibilitate printre specialistii vremii.
Hunza este o mica vale muntoasa din regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonoma de nord-vest din Pakistan. Intreaga vale este situata la inaltimea medie de 2.500 de metri, avand o suprafata de 7.900 kilometri patrati. Fostul oras Baltit, actualmente Karimbad este principalul orasel al regiunii, astazi – o populara destinatie turistica, datorita privelistilor spectaculoase din imprejurimi. Zona este marginita de munti maiestuosi, precum Utar Sar, Rakaposhi, Bojahagur Duanasir II, precum si piscurile Hunza, Ghenta, Diran si Bublimating: toti muntii enumerati strapungand cerul cu inaltimi de peste 6 000 metri . Valea Hunza este de o frumusete absoluta, ireala. Trecatoarea prin care se intra din Gilgit in Hunza este foarte dificil de parcurs, fiind situata la inaltimea de 4.176 metri. Odata intrat in vale, trecatorului i se dezvaluie in fata ochilor un peisaj edenic, iar daca soarele scalda piscurile inzapezite si valea multicolora, senzatiile sunt indescriptibile, si puternic amplificate de aerul tare si nefiresc de curat al inaltimilor. Cu toate acestea, studiiile efectuate incepand cu anii ’70, au venit cu rezultate socante. Totul a inceput de la analizele limbii bastinasilor. Denumit Burushaksi, limbajul hunzakut este total diferit de limbile si dialectele triburilor din imprejurimi. Analizele istoric-fonetice au scos la iveala ca Burushaksi este nimic altceva decat un amestec lingvistic dintre vechea limba macedoneana si limbile vorbite in Antichitate in Imperiul Elenistic-Persan. Hunzakutii au pielea alba si fizionomie tipic caucaziana. In anul 1950, cercetatorul John Clark nota despre desele cazuri de copii cu parul saten, blond si chiar roscat, afirmand ca daca acei copii ar fi fost imbracati in stil european, nu s-ar deosebi cu nimic de copiii unei scoli din Scotia sau Irlanda. Femeile Hunza sunt deosebit de frumoase si delicate, infatisarea lor fiind foarte diferita de cea a femeilor care traiesc in satele adiacente Vaii. Daca in orice alta provincie a Pakistanului, speranta de viata atinge circa 50-60 ani, tipic de altfel pentru o tara din lumea a treia, se pare ca in Valea Hunza oamenii de stiinta sunt martori directi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numerosi cercetatori, in Valea Hunza traiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume. Primul dintre cercetatorii care si-a dedicat viata analizei amanuntite a asa-numitului “Mit Hunza” a fost americanul Jay Milton Hoffman, care in anul 1960 a fost delegat de catre U.S. National Geriatric Society sa studieze cauzele si factorii care determina starea de sanatate si longevitatea proverbiala a hunzakutilor. Dr. Hoffman si-a notat observatie intr-o lucrare care avea sa faca multe valuri in medicina moderna. In Hunza, nici macar cei mai batrani oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol marit, boli de inima, cancer, artrita, carii dentare, afectiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arteriala, alergii, astm, boli de ficat, constipatie, hemoroizi sau alte sute de afectiuni. Credeti sau nu, dar aici se intalnesc la tot pasul batranei si batranici simpatici care nu mai tin minte cand anume s-au nascut, dar care au varste de 120-140 ani, conform masuratorilor si analizelor de ultima ora. Dar cea mai mare surpriza a medicinei moderne a avut loc in urma investigarii cazurilor des intalnite in care mamele aveau 60-70 ani si tatii 70-90 ani. Unul dintre avantajele combinatiei de factori precum alimentatie specifica, calitatea superioara a aerului si a apei, alaturi de munca fizica neostoita, a dus la acest miracol al vietii. La inceput, autoritatile pakistaneze au refuzat sa recunoasca aceasta neobisnuita situatie, comentand ironic ca odraslele nou nascute ale batranilor de 80 ani, apartineau, de fapt, altor tineri din sate. Dar testele de paternitate efectuate in laboratoare din Marea Britanie si S.U.A. au certificat ca miturile si zvonurile erau adevarate, iar batranii octogenari sunt, intr-adevar, tatii nou nascutilor. Bastinasii se hranesc dupa o traditie foarte veche pe care o respecta cu strictete. Daca in anotimpul rece aveau o dieta foarte bogata in grasimi animale, odata cu venirea primaverii, alimentatia lor se schimba in mod radical. In primul rand, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, fara a fi gatite sau prelucrate in foc.Vegetalele sunt mancate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, in anotimpul cald, masa zilnica se compune din peste 80% legume si fructe consumate crude. La o analiza stiintifica a reiesit ca hunzakutii beneficiaza de 40% calorii din cereale nedecorticate, 30% calorii din legume, 15% calorii din fructe, 10% din leguminoase si doar 1% din alimente de provenienta animala. Copii sunt alaptati pana la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier si un aport de calciu neegalat, comparativ cu copii occidentalilor. Aerul rece si altitudine ridicata fac ca microbii si bacteriile sa fie aproape inexistenti. Rozatoarele si insectele care transmit diverse boli sunt necunoscute in Vale. Alimentele nu sunt niciodata procesate sau rafinate. Aici nimeni nu consuma zahar, foarte pretuita este in schimb mierea. Unul dintre secretele longevitatii de invidiat a bastinasilor consta in consumarea in cantitati imense a caiselor.Caisul este unul dintre putinii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea climei din regiune. Caisele contin mari cantitati de vitamina B-17 un excelent element natural impotriva cancerului. Un alt secret al longevitatii rezida, probabil, in modalitatea “neortodoxa” prin care localnicii isi gatesc traditionala “Paine Hunza”. Pentru relizarea acestui aliment miraculos, bastinasii macina in piatra boabe de grau, orz si hrisca. Faina rezultata este amestecata cu ulei de canola, miere, melasa, lapte de soia, sare de mare, scortisoara, nucsoara, suc proaspat de lamaie si portocala, oua, ulei de masline, praf de curry, patrunjel, ghimbir si banane uscate, multe dintre aceste ingredinte fiind obtinute de bastinasi in urma trocului. Painea rezultata este coapta pe jumatate in tipsii mari de metal. Traditia cere sa fie coapta doar pe jumatate, astfel incat principiile active, vitaminele si nutrientii sa nu fie distrusi de temperaturile mari din cuptor. Poate ca intreg secretul sanatatii si longevitatii acestor oameni sta, de fapt, in simpla si banala apa. Cu un singur amendament necesar: apa bauta de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din ghetarul Ultar. Analizele de laboratoar au aratat ca apa din ghetarul Vaii Hunza este foarte bogata in potasiu si cesiu, din acest motiv apa pura bauta de bastinasi este o apa foarte bogata in metale active/alcaline care, in ultima instanta, previn apartitia cancerului.5

Sursa –
http://eustiu.com/fenomenul-populatiei-nemuritoare-hunza-ramane-un-mister-neelucidat-pana-prezent/?utmone

Publicat în Alte subiecte | 1 comentariu

O floare – O urma de pasare

Dumnezeu se ivește
ca un iepuraș de lumină
în ochiul unui copil.
Dumnezeu se ivește
ca un cuib de rândunică
într-o casă nouă .
Dumnezeu se ivește
ca o rană dureroasă
pe un trup neprihănit .
Dumnezeu se ivește
de pretutindeni
în fiecare .

Cine isi va chema gandurile sale si le va aduna precum isi aduna ciobanul oile ? Sau cine va porunci sufletului sau sa nu mai fie trist si il va asculta ? Pentru aceasta multi nici macar nu cred ca au un suflet , si pe buna dreptate , caci traiesc ca si cum nu l-ar avea. Sufletul omului este gandul lui, si unde ii este gandul, acolo si sufletul. De cate ori omul rabda navaliri de la propiul suflet ca de la un crud dusman, caci nici un dusman nu poate sa abata asupra omului atata rau ca propiul suflet atunci cand se tulbura de nemultumire sau gelozie! Cati , ca si Iuda , au fost ucisi de propiul suflet ca de o fiara straina si cumplita!
Sufletul celui gelos suspina in toata vremea pentru ca nu stie ce va face si ce va spune cel pe care il iubeste , si banuiala stringe inima lui ca un cleste. Omul gelos pune intrebari intepatoare si prin raspunsurile pe care le primeste isi sporeste rana. De se desparte – sufera si de te are aproape – nu se linisteste. Cand tace si cand vorbeste o face pentru a te rani.
Cind cineva iubeste pe Domnul i se infrumuseteaza fata si vorbele lui devin placute: el pune pace in inimile celor ce il asculta , iar tacerea lui aprinde dorul de a fi mai buni. Nu este asa omul necredincios: frumusetea lui trezeste invidia , iar invatatura lui, atunci cand o are , ajunge prilej de cearta si dezbinare intre prieteni.
Spovedania curata dureaza cat o imbratisare , iar sufletul intunecat izvoraste vorbe fara capat . Pentru sufletul care suspina sincer , orice mustrare e mîngîiere , iar sufletul amestecat se tulbura chiar si atunci cind il ajuti. Mori putin , macar din cand in cad . Omoara nevoia de a te plange cuiva . Aceasta nevoie e pricina de mare tulburare .Singurul lucru pe care il asteapta oamenii de la noi este iubirea.

Dacă atingi cu mâna catifeaua albă a durerii
O floare roșie se topește ca o urmă de pasăre .

Iti este de ajuns sa asculti necazurile altora ca sa intelegi ca nu are nici un rost sa te plangi . Carte de despărțire – Savatie BastovoiImagine similară

Publicat în Alte subiecte | 3 comentarii

Poate fi practicata umilinta ?

Va las o idee –  Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Nu exista un loc in care sa ajungem

Poate fi practicata umilinta? Cu siguranta , sa fii constient ca esti umil , nu inseamna ca esti umil . Vrei sa stii ca ai ajuns . Asta inseamna , nu-i asa , ca asculti in scopul de a obtine o anumita stare , un loc unde nu vei fi deranjat , unde vei gasi fericirea vesnica , extazul permanent ? Dar , asa cum am spus inainte , nu exista nici o destinatie , exista doar miscarea de invatare  – si aceasta este frumusetea vietii .  Daca ai ajuns , nu exista nimic mai mult . Iar orice finalitate sau dorinta de a ajunge , nu doar in afaceri , ci in tot ceea ce faci , te va face nemultumit , frustrat , nefericit . Domnilor , nu exista nici un loc in care sa ajungeti ,  exista doar aceasta miscare de invatare , care devine dureroasa doar atunci cand exista acumulare . O minte care asculta cu o atentie completa , nu va cauta niciodata un rezultat , deoarece acesta se desfasoara in mod constant ; ca un rau ; este mereu in miscare . O astfel de minte este complet inconstienta la propria activitate , in sensul ca nu exista nici o perpetuare a unui “eu” ,  care cauta pentru a atinge un scop.

https://primasiultimalibertate.wordpress.com/page/48/

Ține capul sus și cunoaște-ți valoarea . Ed Decosta spunea : „ Eşti demn , ești unic și ești special . Ești complet echipat pentru tot ceea ce îţi dorești în această lume .” John Maxwell Team Romania

„ Daca ramânem în pace , cream armonie în jurul nostru .  Daca nu suntem în pace atunci apare dezastrul în jurul nostru .”

„ Sunt fiica Pământului şi a Apei  si copilul alintat al Cerului  . Străbat porii ţărmurilor şi ai oceanelor  .”

Imagine similară

 

Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu

Evita tot ceea ce nu e demn

Fii o lumină asupra omenirii şi nu îi face rău . Încearcă să construieşti , nu să distrugi . Cum ? Prin exemplul tău luminos . Caută numai bunătatea . Vorbeşte numai în adevăr . Acţionează numai în dragoste . Trăieşte Legea Iubirii acum şi mereu . Dă totul , nu pretinde nimic . Evită tot ce e nedemn . Nu accepta inacceptabilul . Fă din fiecare moment al vieţii tale o revărsare de iubire . Foloseşte fiecare clipă ca să gândeşti gândul cel mai înalt , să spui cuvântul cel mai înalt , să faci fapta cea mai înaltă . Adu pace pe pământ , aducând pace celor a căror viaţă o atingi . Îmbrăţişează fiecare împrejurare , însuşeste-ţi fiecare vină , împărtăşeşte fiecare bucurie , contemplă fiecare mister , pune-te în pielea fiecăruia , iartă orice jignire , vindecă fiecare inimă , respectă adevărul fiecărei persoane , iubeşte Dumnezeul fiecărei persoane , protejează drepturile fiecărei persoane , păstrează intactă demnitatea fiecărei persoane , promovează interesele fiecărei persoane , îngrijeşte-te de nevoile fiecărei persoane , acceptă că fiecare persoană este sfântă , scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale unei persoane . Fii un exemplu viu , însufleţit , al celui mai înalt Adevăr care sălăşluieşte în tine . Vorbeşte despre tine cu smerenie , ca nu cumva cel mai înalt adevăr al tău să fie interpretat în mod greşit , ca o lăudăroşenie . Vorbeşte blând ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia . Vorbeşte cu bunătate , pentru ca toţi să poată cunoaşte dragostea . Vorbeşte deschis ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns . Vorbeşte sincer , ca să nu fii înţeles greşit . Vorbeşte adesea , astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat . Vorbeşte cu respect , ca nimeni să nu fie jignit . Vorbeşte cu dragoste , astfel încât fiecare silabă să vindece . Fă din viaţă ta un dar ! Aminteşte-ţi mereu că tu eşti darul ! Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri . Fii atent : să nu intri în viaţa altuia , dacă nu poţi să fii un dar . (Tu poţi fi întotdeauna un dar , pentru că întotdeauna eşti un dar – deşi uneori nu îţi dai voie să ştii acest lucru) . Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta , află ce dar trebuie să primească acea persoană de la tine . De ce altceva crezi că vine cineva la tine ? Fiecare persoană care a venit vreodată la tine a venit să primească un dar . Primindu-l , el îţi dă ţie un dar – darul de a trăi experienţa şi împlinirea lui Cine Eşti . Când vezi acest adevăr simplu , când îl înţelegi , vezi cel mai mare adevăr dintre toate !

Donald Walsch – Conversaţii cu Dumnezeu

Vezi iscalitura Lui peste tot . El iti vorbeste prin tot ceea ce vezi , prin tot ceea ce auzi , prin tot ceea ce simti , prin tot ceea ce iti place sau prin tot ceea ce te tulbura . Invata din toate ca esti Sfant ! Sfinteste-te pe tine si vei sfinti lumea !

Imagini pentru Pasăre

 

Publicat în Alte subiecte | 1 comentariu

Vederea fara ochi

CUM FACEM SĂ VEDEM CEEA CE EXISTĂ ÎN REALITATE, REALITATEA AŞA CUM ESTE EA, ŞI NU CEEA CE… OCHII ŞI CREIERUL… NE IMPUN /LIMITEAZĂ SĂ VEDEM?

Simplu : ne dezvoltăm vederea fără… ochi 😀
Percepţia extrasenzorială, clarvederea…
Simpku de… spus, ca principiu, dar foarte greu de aplicat în practică… 😀
Percepem vizual ceva ce analizatorul vizual filtrează prin receptori ca informaţie vizuală.
Se filtrează undele sutuate între infraroşu şi ultraviolet, şi percepem vizual doar acea gamă limitată de unde, o mică porţiune de câmp, o mică cantitate de informaţie din informaţia totală.
În plus, culorile nu există în natură aşa cum „le vedem „, căci ele reprezintă ceva subiectiv, relativ, ce ţine strict de confomaţia ochiului, tipul de receptori, şi de modul în care creierul codifică informaţia pentru a o „prezenta ” conştienţei, ca imagine vizuală.
Nu toate animalele văd color, nu toate văd culorile la fel, etc.
Dacă ne referim la ceea ce TREBUIE să vedem, putem afirma că vedem ceea ce trebuie să vedem cinform… programării acestui „joc al vieţii terestre”, în care jucăm rokuri de entităţi umane. 🙂
Suntem în jocul nostru de roluri, limitaţi la a vedea ceea ce… trebuie să vedem, ca oameni.
Pentru a „vedea” mai mult, este necesar să ne… decondiţionăm privind condiţiile senzoriale ale percepţiei vizuale, să „ieşim” din natura umană, şi să accesăm percepţia extrasenzorială, clarvederea, fără… ochi.
Dar… asta înseamnă să… „ieşi” un pic din jocul vieţii, iar noi am venit aici să ne… jucăm, ca oameni, condiţionaţi de corporalitate, de percepţia senzorială. 🙂
Deci nu recomand eludarea regulilor jocului, decondiţionarea, metode şi tehnici care te scot din joc, ci doar le prezint celor ce , prin liberuk lor arbitru, vor hotărâ în mod conştient şi responsabil dacă vor să le aplice sau ba, în scop… experimental, (re)creativ, al lărgirii sferei conştienţei proprii. 🙂
De ce ar trebui să vezi mai mult, mai bine, mai corect, este o bună întrebare. 🙂
În esenţă, nu este NEVOIE de mai mult, căci jocul are exact acest scop : limitarea perceptivă ne FORŢEAZĂ PE TOŢI SĂ… GÂNDIM, să ne antrenăm mintea, gândirea, pentru a… DEACOPERI ÎN MOD LOGIC, MENTAL, CEEA CE NU PUTEM… PERCEPE prin simţurile senzoriale limitate, limitative !
Aşa este conceput acest admirabil joc, în scopul dezvoltării gândirii.
Deci, dacă îţi dezvolţi percepţia extrasenzorială şi percepi mai mult, mai bine, această capacitate va… „dăuna”, în joc, dezvoltării capacităţilor mentale, a descoperirii şi înţelegerii RAŢIONALE a informaţiilor care există în natură, în mediul jocului, dar nu pot fi accesate… perceptiv.
Acest…. „mister” este conştientizat de extren de puţini oameni, deşi el are la bază o… raţiune, o logică destul de… simplă, aş spune eu… 😀
De aceea, un Maestru spiritual ar trebui să ştie asta şi să transmită asta, lăsând la liberul arbitru al fiecărui discipol decizia de a efectua exerciţii, metode şi tehnici de decondiţionare, de a experimenta TransFormarea conform… regulilor jocului vieţii terestre, prin dezvoltarea capacităţilor mentale, a raţiunii, a gândirii… Deci nu TREBUIE şi nu este NECESAR ca Maestrul să înveţe discipolii cum să se decondiţioneze de natura umană, dacă discipolii vor să se folosească de Joc exact aşa cum el a fost conceput, pentru… ei… 😉

Omul este condiţionat, adică programat, conform unei… „naturi umane”.
Dar omul, evoluând, învaţă cum poate interveni conştient, creator, în… natură şi natura umană, cum poate efectua schimbări, transformări, deprogramări, reprogramări.
Mediul terestru este un… loc de joacă, pentru un joc… mental de tip… „realitate virtuală”.
Ingineria genetică este o metodă, NLP – Neuro Programarea Lingvistică alta, hipnoza alta… iar iniţierile spirituale ce conţin metode şi tehnici variate sunt practicate din timpuri străvechi.
Transa, relaxarea, detaşarea senzorială, meditaţia, stau la baza lor.
Psihologia redescoperă progresiv şi integrează câte ceva din ele, încercând să înţeleagă… Transa, stările modificate / alterate de conştiinţă, care conferă acces la percepţia extrasenzorială, capacităţi paranormale…

Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu

Nefericirile sunt alegerile noastre

Când regele Solomon s-a întors din munți, după apusul soarelui, cei adunați la poale l-au întrebat:

— Ești sursa noastră de inspirație. Cuvintele tale ne ating inima. Iar înțelepciunea ta ne luminează mintea. Suntem flămânzi să te ascultăm. Spune-ne: Cine suntem noi?

El le-a zâmbit și le-a răspuns?

— Voi— sunteți lumina universului. Voi sunteți stelele. Voi sunteți altarul credinței. În fiecare dintre voi este un univers. Grămădiți înțelepciunea în inimă, ascultați-vă inima, ascultați prin dragostea voastră.

— Care este sensul vieții?

— Viața – este un drum, un scop și o victorie. Viața este un dans al iubirii. Misiunea voastră este să înfloriți. SĂ FII – e un dar pentru toată lumea. Viața voastră – este istoria omenirii. De asta viața este mai frumoasă decât orice teorie. Creează din viața ta o sărbătoare, pentru că asta este adevărata ei valoare. Viața este compusă din prezent. Iar sensul prezentului este să trăiești în prezent.

— De ce ne urmărește necazul?

— Ceea ce ai semănat, aceea vei culege. Nefericirile sunt alegerile noastre. Sărăcia – este creația omului. Iar nemulțumirea este fructul neglijenței. Învinovățind pe cineva, îți pierzi puterea. Nefericit este acel care nu se cunoaște. Sărac devine acel care pierde timpul în zadar. Nu permite mulțimii să îți omoare sufletul.

— Cum să trecem peste nefericiri?

— Nu te analiza. Nu te compara și nu te împărti. Mulțumește pentru tot ce ai. Bucură-te pentru că bucuria crează minuni. Iubește-te, pentru că cei care se iubesc pe sine, îi iubesc toți. Roagă-te când ești fericit și ghinionul te va evita.

— Care este drumul către fericire?

— Fericiți sunt cei care iubesc, fericiți sunt cei care mulțumesc. Fericiții trăiesc în armonie. Fericiții văd adevărata frumusețe a lumii. Fericiții se bucură de soare. Fericiții sunt gata să primească soarele în brațe. Fericiții sunt liberi. Fericiții iartă.

— Cum să trăim în lumină?

— Savurați fiecare picătură a vieții, o viață trăită în zadar va da naștere nefericirii. Și să știi că ceea ce se află în interior, aceea se află și în exterior. Lumea este sumbră pentru că inima este sumbră. Fericirea este apusul soarelui.

— Cum să trăim în armonie?

— Trăiește simplu. Nu fă rău nimănui. Nu invidia. Lasă ca îndoielile să treacă și nu căuta altele noi. Dăruiește-ți viața frumosului. Creează pentru artă, dar nu pentru recunoaștere. Dă viață trecutului, uitându-l. Adu în lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este și Dumnezeu.

Trăiește în armonie! Fii tu însuți!Imagini pentru Copil

https://dozadesucces.ro/cum-sa-fii-implinit-una-dintre-cele-mai-bune-povete-ale-regelui-solomon/

Publicat în Alte subiecte | 3 comentarii

Pèr’Ràzvan Yon’est-ceqou

,, Cheia tuturor lucrurilor este aceasta…sa-ti dai seama ca esti viu.
Sa-ti amintesti ca nu e niciodata prea tarziu sa te intorci si sa privesti soarele inca o data.”

Astazi imi este frig Inveleste-ma Doamne sa pot privi iar soarele . Invata sa nu-ti obosesti sufletul . Lasa-l sa fie in bucurie .

 

Publicat în Alte subiecte | 3 comentarii

Activeaza-ti starea de bunatate

Cum poate fi cineva invinovatit cand exista numai Unu ? Afla Adevarul , dar ai grija sa nu-ti faci un idol din adevarurile tale . Daca fie si o singura zi din viata ta e aidoma celei dinainte , este fara indoiala pacat . In fiecare clipa si cu fiecare noua suflare , trebuie sa te simti reinnoit iar si iar . Exista o singura cale de-a renaste la o viata noua : sa mori inainte de moarte . Iubirea e apa vietii . Iar cel ce iubeste e un suflet de foc ! Lumea se invarte altfel cand focul iubeste apa . – Shams e Tebriz

Am intalnit un sfant .
Sfantul este om si el . Are trairi , dorinte , neajunsuri , nemultumiri – Are pasiuni , doruri multe si nazuinte inalte . Si el simte , si el traieste , si el se spovedeste , pentru ca si el greseste . Diferenta ar fi ca poarta un dor profund de inaltime prin devenire .
Din discutiile noastre am invatat multe . Am multe de invatat ..
Cateva cuvinte m-au odihnit .. si mai cu seama fraza pe care am plantat-o direct in sufletul meu !
” Eu am pornit in viata cu hotararea de a deveni un Calugar de Foc !”Imagini pentru rugaciune

Va las mai jos cartea scrisa de Profesorul Dumitru Constantin Dulcan – e ajutatoare in multe ale vietii .

Publicat în Alte subiecte | Lasă un comentariu