Simplu si concret

Actul mântuirii nu se consumă doar pe cruce, ci se extinde în toată viaţa pământească a Fiului lui Dumnezeu . Crucea este doar momentul culminant al „jertfei Sale ispăşitoare”, al împăcării omului cu Dumnezeu . Ea reprezintă simbolul şi momentul supremei iubiri ce încununează întreaga iconomie divină, din momentul căderii omului până în acela al readucerii lui în starea cea dintâi. Acum omenirea dezbracă chipul omului de lut şi îmbracă chipul omului ceresc, iar firea umană este ridicată din abisul pierzaniei la dreapta dumnezeirii . Omul este reaşezat în starea primordială şi i se redă posibilitatea împlinirii menirii sale. Acum puterea morţii a fost nimicită şi triumful vieţii s-a arătat . Mântuirea adusă de Iisus Hristos este în acelaşi timp opera întregii Sfinte Treimi . Se săvârşeşte după bunăvoinţa Tatălui, cu milostivirea Fiului şi prin colaborarea Sfântului Duh . Mântuirea este un dar făcut de Sfânta Treime tuturor oamenilor şi toţi oamenii sunt chemaţi să-l primească dar nimeni nu este forţat la aceasta .
Sfântul Vasile cel Mare arată că prima condiţie necesară pentru însuşirea subiectivă a urmărilor Întrupării Fiului lui Dumnezeu este credinţa adică acceptarea fără rezerve a Revelaţiei divine, drept adevărul mântuitor suprem . Dat fiind că Revelaţia are un rol deosebit în procesul mântuirii, cuprinsul ei nu trebuie adăugit sau împuţinat căci orice alterare, adăugire sau împuţinare a lui exclude pe om de la mântuire . Iubirea de Dumnezeu este de fapt răspunsul dat de om iubirii lui Dumnezeu , Care l-a iubit întâi , iar iubirea de aproapele este atitudinea cea mai nimerită faţă de iubirea lui Dumnezeu şi, în ultimă instanţă, faţă de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele se întrepătrund şi se cer reciproc; prin împlinirea primei porunci se realizează implicit a doua, iar prin împlinirea celei de a doua se împlineşte, de fapt prima . Nu poate fi vorba de desăvârşire spirituală decât în comuniune cu Hristos – Capul Trupului şi cu semenii noştri – mădularele Lui. Starea obţinută de om la Botez nu este definitivă, ci în curs de
definitivare, de aceea prezintă un caracter dinamic de încordare şi luptă continuă, fapt comparat de Sfântul Vasile cel Mare cu lupta din arenele sportive, care ca orice luptă, nu este totdeauna încununată de succes. Deoarece există pericole şi curse multe . De aceea, credinţa care mântuieşte nu poate fi alta decât credinţa Bisericii, ferită de erori de Duhul Sfânt . A doua condiţie este Botezul prin care credinciosul participă la moartea şi învierea lui Hristos. Unică fiind jertfa Mântuitorului, unic este şi Botezul şi unice sunt urmările lui . În apa Botezului omul cel vechi moare şi renaşte un altul reînnoit,
luminat, eliberat de stăpânirea diavolului şi a morţii, capabil să primească harul Duhului Sfânt dar şi înfierea şi îndumnezeirea. Botezul constituie momentul renaşterii la o nouă viaţă , este pecetea nemuririi, poartă ce duce la împărăţia lui Dumnezeu. Prin Botez, omul devine mădular al trupului tainic al lui Hristos, cetăţean al cerului şi trăitor în intimitatea lui Dumnezeu . În sfârşit, a treia condiţie este conformarea vieţii cu
învăţătura lui Hristos. Această conformare are două aspecte: unul negativ, care constă în evitarea, a tot ceea ce împiedică comuniunea omului cu Dumnezeu şi altul pozitiv, care constă în încercarea omului de a îndeplini voia lui Dumnezeu, concretizată în poruncile Sale . Poruncile lui Dumnezeu sunt multe şi diferite, însă ele se rezumă la marea poruncă a iubirii, sub cele două forme ale ei, a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Lipsa iubirii din suflet este la fel de păgubitoare ca şi lipsa luminii pentru ca urcuşurile sunt însoţite deseori de căderi. Puterile duşmane vor căuta cu orice preţ să taie drumul şi să distrugă în om lucrarea lui Hristos şi a Sfântului Duh . În ciuda acestui fapt trebuie să existe mereu dispoziţia spre îndreptare şi spre continuarea luptei . În nici o situaţie şi nici un moment nu este admisă disperarea, pentru că oricât de multe şi de mari vor fi păcatele omului, mila lui Dumnezeu şi sângele lui Hristos le vor şterge . Unirea definitivă şi deplină cu Dumnezeu va avea loc în vremurile de pe urmă. Atunci cei aleşi vor primi deplinătatea harului şi a bunurilor, de care în viaţa prezentă s-au bucurat ca de o arvună sau pregustare , iar cei aleşi vor deveni duhovniceşti , ajungând la îndumnezeire . Ei vor participa la viaţa Sfintei Treimi şi nu va mai exista posibilitatea unei noi căderi . image.png

Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Simplu si concret

  1. George zice:

    Nu stiu de ce, am senzatia ca ai scris SPECIAL pentru mine postarea de fatza . Multumiri preaplecate ! ” Crucea este doar momentul culminant al „jertfei Sale ispăşitoare”, al împăcării omului cu Dumnezeu . ” Aici am oarece nelamurire . Cum se poate ca , un instrument de tortura inventat de oameni , sa devina un obiect de veneratie mai ales ca sta scris : ” Sa nu-ti faci chip cioplit…Sa nu e-nchini inaintea lor si sa nu le slujesti ” Deuteronom 5/ 8, 9 De-alungul veacurilor sub obladuirea si-n numele CRUCII s-au comis crime infricosatoare si-atunci… ” A doua condiţie este Botezul prin care credinciosul participă la moartea şi învierea lui Hristos. ” Si aici am o mica nelamurire . Ce te faci ca , exista popoare , exista oameni care au fost botezati la nastere sau imediat dupa { asa ca-n cazul meu bunaoara } si-atunci intreb : cum am putut participa la nasterea si invierea lui Hristos cata vreme… habar-naveam ca exista macar ? Iar acesta-i un adevar ! ” Unirea definitivă şi deplină cu Dumnezeu va avea loc în vremurile de pe urmă. ” N-o cred nici p-asta caci ” in vremurile d e pe urma se vor ivi multi Hristosi mincinosi si prorooci mincinosi care vor face semne si minuni , vor invia chiar si mortii si multi vor fi amagiti ” Marcu 13/22 . Unirea deplina cu Dumnezeu se va petrece { asa-mi inchipui eu } abia atunci cand numele tau va fi gasit in Cartea Vietii caci ” fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere caci asupra lor , a doua moarte n-are nici o putere ” Apocalipsa 20/6 si aceeasi Apocalipsa la 21 /1 spune : ” Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou ; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era ” iar la 21/ 7 ” Nimic intinat nu va intra in ea , nimeni care tarieste in spurcaciune si minciuna ; ci numai cei inscrisi in Cartea Vietii Mielului ” . Intreb : ce ne facem caci , cu totii suntem mincinosi , traim in spurcaciune si ne inchinam la oameni sau lucruri „cioplite ” , vom fi gasiti ? Repet : nu-i o leapsa si nici macar nu-mi arat coltii !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.