Nu poţi să umbli cu o floare fără să tulburi o stea!

Târziu de tot Te-am iubit , O , Tu , Frumuseţe atât de veche , şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit . Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu , iar eu în afară , şi eu acolo , în afară , Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut , eu , cel lipsit de frumuseţe . Tu erai cu mine , dar eu nu eram cu Tine ; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine , nici n-ar fi existat . M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele . Ai fulgerat şi ai strălucit , şi ai alungat orbirea mea ; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat , şi acum Te urmez cu înfocare ; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine ; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta . Sfântul Augustin
Frumuseţea va mântui lumea . Dostoievski
Ceea ce trebuie să învăţăm este să rămânem in noi . Sa ne oprim ascultand de fiinta noastra interioara . Fiind in noi , intram intr-o liniste esentiala din care se pot proiecta profunzimile inimii universului si astfel iubirea va capata dor de crestere si inmultire , dor de mai mult din mai mult si mai mult . Un dor de necuprins va invalui trairea noastra doritoare de absolut . Aceasta sedere in noi nu este o oprire , ci o depasire constanta a materiei .
‘Iubirea se exprimă nu numai atunci când vorbeşti şi te porţi cu afecţiune ; ea se exprimă şi atunci când te abţii de la a vorbi sau a te purta într-un mod lipsit de afecţiune . Iubirea se manifesta nu numai atunci când binecuvântezi ci şi atunci când decizi să nu te simţi jignit .
Evoluţia ta spirituală nu se produce atunci când , aparent , eşti liniştit şi mulţumit . Ea se produce atunci când devii mânios , trist , lacom , gelos , critic , nerăbdător . Ea se produce atunci când îţi pierzi “masca spirituală” şi-ţi dai seama că nu eşti un super-bărbat sau o super-femeie – ci doar o fiinţă umană obişnuită , care învaţă cum să trăiască .
Tu crezi că te lupţi cu ceilalţi ca să te protejezi pe tine , dar nu e adevărat. În timp ce , convins că ai dreptate , te avânti pe un câmp de bătălie tridimensional , plin de culoare şi mişcare , un băieţel sau o fetiţă este crucificat/ă în alb şi negru , într-un cotlon solitar al sufletului tău .
Din nefericire , marele câmp de bătălie este o iluzie . Cu cât te lupţi mai mult , cu atât te tensionezi mai mult .
O minte deschisă este descătuşată şi liberă , pentru a răspunde provocărilor momentului. Ea nu zăboveşte în trecut şi nu visează la viitor . Ea este prezentă chiar acum şi aici . Ca rezultat , ea este deschisă la toate posibilităţile ce s-ar putea ivi . Trupul adevărului este unul indivizibil . Toate fiinţele Îi aparţin . Orice falsitate şi înşelăciune înseamnă un refuz de a vedea şi a accepta Trupul Adevărului . Nu poţi accepta Trupul Adevărului pentru tine şi nega dreptul altcuiva de a-L avea – şi nici nu poţi refuza dreptul tău şi accepta pe cel al altuia . Trupul Adevărului are multe nume . El este trupul lui Christos , Para-Brahman , Tao , Dharmakaya – s.a.m.d.  Numele nu au nici o importanţă .
Orice scriptură este o cheie care deschide uşa către inimă . O dată ce uşa se deschide , adevărul nu mai este ceva despre care să se vorbească . El este întrupat în fiecare moment . El oferă numai iubire , fără condiţii , îmbrăţişând totul . Atunci când Iisus întâlnea un neadevăr , El îl înfrunta . Timp de patruzeci de zile în deşert El a înfruntat fiecare gând pătruns de teamă , care i-a trecut prin minte . Dacă ai vrea să faci acest lucru timp de patruzeci de zile , s-ar putea să te trezeşti şi tu ! Minciunile trebuie înfruntate acolo unde sunt : în conştiinţă . Nu e suficient să înfrunţi doar minciunile care sunt rostite . Trebuie să înfrunţi şi minciunile negrăite . Aceasta este o importantă practică spirituală : înfruntă fiecare gând lipsit de iubire pe care l-ai avut vreodată despre tine sau despre ceilalţi . Atâta timp cât aceste gânduri trec neînfruntate , te vei simţi separat de adevăratul tău Sine şi de adevăratul Sine al celorlalţi . Înţelege că cel mai important lucru nu este ce faci sau ce spui . Este felul în care te comporţi şi le vorbeşti celorlalţi . Nu te adresa celorlalţi când eşti supărat . Aşteaptă până te simţi mai liniştit . Numai atunci când spui adevărul cu iubire , ceilalţi pot auzi ce ai de spus , fără a se simţi atacaţi . Nu fii îngrijorat că drumul tău nu este la fel cu al celorlalţi . E nevoie de curaj ca să fii tu însuţi şi să nu trăieşti reacţionând la ceea ce le place sau le displace altora . Fii curajos şi urmează-ţi inima . Tu trebuie să-ţi urmezi propria ta cale unică , pentru a te onora pe tine însuţi şi pentru a-ţi îndeplini ţelul spiritual . Dacă sensul vieţii tale îi incomodează pe alţi oameni , atunci ei nu trebuie să împărtăşească această călătorie cu tine . Dacă aşa stau lucrurile , nu fii dezamăgit . Atunci când ceilalţi aleg să plece – aceasta se datorează , de obicei , faptului că ei trebuie să meargă într-o anumită direcţie , pentru a se onora pe ei înşişi . Nu se mai poate să-ţi asumi răspunderea pentru felul în care se simt ceilalţi , sau să-i faci pe alţii răspunzători pentru felul în care te simţi tu . Nu se mai poate să le ceri altora să îndrepte lucrurile în locul tău , sau să încerci să le îndrepţi tu pentru alţii . Aceste tipare vechi trebuie schimbate . Ele nu-ţi dau forţa nici ţie nici altora . Poţi să creezi un nou tipar , lăsându-i pe ceilalţi să-şi vadă de viaţa lor – şi asumându-ţi chiar acum răspunderea pentru viaţa ta . Dacă eşti provocat de cineva , remarcă modul în care răspunzi . Nu reacţiona şi nu ataca . Nu învinui . Nu proiecta . Nu încerca să faci pe altcineva răspunzător pentru ceea ce gândeşti sau simţi tu . Asumă-ţi în totalitate gândurile şi sentimentele . Apoi , comunică-le celor care au nevoie să înţeleagă .
Spune: “Asta e problema mea , nu a ta . Este ceva ce mi se întâmplă mie .”
În felul acesta se pune capăt ciclului violenţei .
Dacă tu crezi cu adevărat în “Să nu ucizi” , cum poţi să-l omori pe cel care ucide ? Învăţătura spirituală autentică propune să te adresezi violenţei şi abuzului într-un alt mod . Ea sugerează ca noi să ne comportăm aşa cum ne aşteptăm să se comporte cealaltă persoană .
Dacă cealaltă persoană se teme şi ne atacă , iar noi răspundem cu frică , i-am validat , prin repetare , comportamentul . Dar dacă noi răspundem cu iubire la teama ei , ne-am ridicat intru adevăr şi i-am oferit o alternativă….
Nu-i putem învăţa pe alţii adevărul , comiţând erori .
Numai acţionând în spiritul adevărului , îi putem învăţa ce este adevărul .
Uneori, se manifestă în viaţa ta forţe cu mult mai mari decât cele pe care le poţi tu mobiliza . A le opune rezistenţă nu face decât să înrăutăţească lucrurile . Singura alegere este aceea de a ceda şi a lăsa lucrurile să fie aşa cum sunt . Aminteşte-ţi că orice situaţie asupra căreia nu mai ai control , îţi oferă ocazia de a iubi şi de a avea încredere . Iubirea se exprimă nu numai atunci când vorbeşti şi te porţi cu afecţiune ; ea se exprimă şi atunci când te abţii de la a vorbi sau a te purta într-un mod lipsit de afecţiune . Iubirea se manifesta nu numai atunci când binecuvântezi ci şi atunci când decizi să nu te simţi jignit .”

Priviţi un trandafir ! Puteţi vedea acest trandafir doar ca fiind un frumos trandafir . Dar dacă vedeţi în acest trandafir exprimarea unei forţe transcendente , diferenţa vine de la voi care îl priviţi . Dacă sunteţi grădinar sau sunteţi cel care pregăteşte o expoziţie florală,  veţi vedea întotdeauna ceea ce priviţi .
Este suficient să dăm timp vieţii care însufleţeşte toate lucrurile pentru a se face simţită. Trecem prea repede pe lângă o floare, pe lângă un arbore . Oh, ce floare frumoasă… oh , ce arbore frumos !… şi deja ne-am reluat promenada ! Trebuie să ne trezim darul de a rămâne , de a sta într-o situaţie în care simţim , mirosim , auzim , vedem . –  Durckheim Karlfried Graf Imagini pentru aprendes a querer la espina

 

Nu am uitat ce ţi-am promis, iubire
Şi-oricât de greu mi-ar fi, rămân aici
Rostogolind aceeaşi amintire
Prin iarba vremii pân-ai să ridici

Vălul de ceaţă de pe chipul lunii
Ca în lumina ei să ne privim
La fel ca ieri, când ne zburau lăstunii
Prin gânduri să ne spună să oprim

Timpul în loc şi să probăm cascade.
Nu am uitat, iubire,ţi-am promis
C-am să te-aştept oricâte acolade
S-ar încheia la nasturi de abis

În faţa mea, la fel de răbdătoare
Şi tot la fel de caldă, cum mă ştii…
Nu te-am uitat, iubire călătoare
Însă-ai putea şi tu mai des să-mi scrii…

https://aurapopablog.wordpress.com/2017/07/12/nu-am-uitat/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s