O sa gasesc o cale de a fi langa tine

Fotografia postată de Bagheta Magica.

Se intampla sa-ti ajunga 10 minute, sa cobori un munte pe care l-ai urcat in 500 de zile. Esti specialist in zambete fortate ? Nu-i nimic, poti sa iei totul de la capat cu incredere, pentru ca tu esti cineva care a urcat si a coborat un munte. Cunosti drumul de acum, fa sa fie ceva special. Fa sa ti se incalzeasca inima !
Tu esti mereu langa mine cand am dureri, si nici nu te cunosc. Nu toate lacrimile sunt sincere, si nu toate zambetele sunt sincere. Cei de origine umila se supara cand vad pe altii de origine umila. Nu le place.
Trebuie sa poti plange pentru a putea zambi. Ai vrut sa plangi dar ai tinut totul inauntru sau ai fi vrut sa poti plange dar nu puteai. Problema multora nu este frica de moarte, ci teama că vor continua să trăiască viața de până atunci.
De vreti sa fiti buni ucenici, sa aveti dragoste unii fata de altii. Si cine iti va fi mai de ajutor: cel care iti arata defectele sau cel care te lauda mereu? Si chiar de as fi plina de fapte bune, la ce m-ar ajuta laudele tale, daca pe cele rele ale mele nu le vad ?

Relaţiile dintre oameni se degradează, pentru că avem egoismul acesta care ne macină. Și când omul suferă, tinde să-şi vadă suferinţa lui mai mare decât pe-a celuilalt, şi se comportă ca atare: cere ajutor şi nu mai oferă nimic. Și avem astfel o lume în care fiecare se închide în egoismul lui şi, uite-aşa, ne rănim unii pe alții din ce în ce mai mult, suntem mai indiferenţi la aproapele nostru, suntem mai puţin dispuşi să ajutăm, să spunem un cuvânt bun, nu mai avem acea dispoziţie de-a ne apropia de celălalt şi de suferinţa lui.
Spune Sfântul Nicolae Velimirovici că lumea întreagă este un spital, şi are mare dreptate. Noi toţi suntem în suferinţă: suferinţe trupeşti unii, alţii sufleteşti, alţii şi trupeşti, şi sufleteşti.
Noi avem o viziune foarte simplistă despre Cruce: Dumnezeu ne pune în spinare o povară, fără să se gândească dacă noi putem, dacă nu putem… Ca și cum Dumnezeu ar putea fi mai puţin simţitor faţă de noi, mai puţin îngăduitor, mai puţin iubitor….Avem multe neînţelegeri faţă de suferinţa noastră, ne închipuim că suferim mai mult decât trebuie. Dar trebuie să înțelegem că la Dumnezeu toate sunt dozate perfect, şi suferinţa prin care noi trecem este perfect dozată pentru boala pe care o avem, pentru boala noastră sufletească, nu e nici mai mult, nici mai puţin decât avem nevoie.
Deci niciodată să nu credem că această Cruce a noastră este disproporţionată faţă de ceea ce putem noi să ducem. Nu: este perfect reglată pe ceea ce putem noi. În momentul în care acceptăm suferinţa și dăm slavă lui Dumnezeu pentru această suferinţă şi începem să ne rugăm, ne ajută Domnul să ducem Crucea, n-o mai ducem noi – nici măcar Crucea n-o ducem noi, ne-o duce Domnul. Domnul nu ne părăseşte niciodată, noi Îl părăsim pe El. – Părintele Ilarion, Mănăstirea Crucea din Dobrogea

 

Fotografia postată de Bagheta Magica.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s