Pasaport catre mine

Meseria de tatic se invata in timp

Ascultă, fiule, îţi spun aceste lucruri în timp ce dormi, cu o mânuţă sub obrăjor şi şuviţele blonde lipite de frunte. Am intrat în camera ta singur. Doar cu câteva minute în urmă, în timp ce-mi citeam ziarul în bibliotecă, m-a trecut un sentiment de remuşcare. Cu un sentiment de vinovăţie am venit lângă pătuţul tău.

Aceste erau lucrurile la care mă gândeam, fiule: am fost strict cu tine. Te-am certat când te îmbrăcai pentru şcoală pentru că nu te-ai spălat pe faţă decât te-ai şters repede cu prosopul. Te-am luat la rost pentru că nu ţi-ai făcut pantofii. Am strigat nervos la tine când ţi-ai aruncat câteva lucruri pe jos.

La micul dejun ţi-am găsit iarăşi vină. Ai vărsat lucruri. Îţi înghiţeai mâncarea fără să o mesteci cum trebuie. Îţi ţineai coatele pe masă. Puneai prea mult mult unt pe felia de pâine. În timp ce plecai spre joacă, iar eu spre tren, te-ai întors să-mi faci cu mâna spunându-mi, „La revedere, tati!”, iar eu, cu o faţă morocănoasă ţi-am spus, „Ţine umerii în spate!”

După amiază a început din nou totul. În timp ce mă întorceam de la serviciu pe drum, te-am văzut cum stăteai în genunchi şi te jucai în nisip. Aveai găuri în pantaloni. Te-am umilit în faţa prietenilor tăi făcându-te să mergi în faţa mea până acasă. Pantalonii erau scumpi – iar dacă ar trebui să-i cumperi tu, ai fi mai grijuliu! Imaginează-ţi acestea, fiule, de la un tată!

Îţi aminteşti, mai târziu, când citeam în bibliotecă, şi ai intrat timid, cu o privire rănită? Când mi-am ridicat privirea din ziar, nerăbdător, din cauză că m-ai întrerupt, iar tu ai ezitat la uşă. „Ce vrei?” am strigat.

Tu n-ai spus nimic, dar ai alergat de-a lungul încăperii şi ţi-ai aruncat braţele în jurul gâtului meu şi m-ai pupat, iar braţele tale mici m-au îmbrăţişat cu o afecţiune pe care Dumnezeu a sădit-o în inima ta şi pe care nici măcar indiferenţa nu a putut-o face să se usuce. Iar după aceea ai plecat, urcând în grabă scările. Ei bine, fiule, curând după aceea ziarul mi-a căzut din mâini şi o frică teribilă m-a cuprins. Ce mi-a făcut obiceiul? Obiceiul de a găsi greşeli, de a corecta – aceasta îmi era recompensa faţă de tine pentru că erai băiat. Nu pentru că nu te iubeam; doar că aşteptam prea mult de la tine. Te măsuram cu aceeaşi unitate de măsură pe care o foloseam pentru mine.

Erau atât de multe în caracterul tău ce erau bune şi adevărate. Inima ta micuţă era la fel de mare ca răsăritul însuşi peste dealurile largi. Aceasta mi-a fost arătată de impulsul tău spontat de a alerga la mine şi de a mă pupa, urându-mi noapte bună. În seara asta nimic nu mai contează, fiule. Am venit la pătuţul tău în întuneric şi am îngenuncheat acolo, ruşinat!

Este o mică scuză; ştiu că n-ai înţelege aceste lucruri dacă ţi le-aş spune la lumina zilei. Dar mâine voi fi un tată adevărat! Voi râde cu tine şi voi suferi cu tine. Îmi voi muşca limba atunci când cuvinte nerăbdătoare vor încerca să iasă. Voi continua să spun, ca un ritual, : „El este (doar) un băiat – un băieţel!”

Îmi pare rău că te-am considerat un om. Dar acum când te văd, fiule, întins obosit în pătuţul tău, văd că eşti doar un bebeluş. Mai ieri erai în braţele mamei tale cu capul pe umărul ei. Am cerut prea mult, prea mult. – W. Livingston Larned

importanta_tatic_rutina_de_somn_a_bebelusului

Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Pasaport catre mine

  1. Pingback: Pasaport catre mine « Prea târziu te-am iubit…

  2. Mami spune:

    Frumos spus. Mi-a placut mult

  3. calinakimu spune:

    Asemenea penitenta este o povestioara si atat. In realitate parintii sunt mult prea orgoliosi sa recunoasca fata de ei insisi crimele …asa zisei educatii(?!)…

  4. George spune:

    Emoţionant text ! mereu faţă de apropiaţii noştri avem sentimente speciale şi nemăsurate griji,mai ales cînd aceştia sînt copii.Şitu,tu cel care poate citeşti aceste rînduri,ştiu că mă vei certa sau nu îmi vei da dreptate,nici nu caut şi nu scriu pentru a-mi acorda cineva dreptatea,dar mă gîndesc la ce a dus ca relaţiile noastre dintre oameni de acelaşi fel,cu tipologii asemănătoare ,cu aceleaşi bucurii-cam puţine-nevoi,neînţelegeri şi toată panoplia de sentimente şi emoţii SĂ NE ÎNDEPĂRTEZE ,SĂ NE ÎNSTRĂINEZE ATÎT DE MULT PE UNII DE CEILALŢI ? NU MAI AVEM RĂBDAREA ASCULTĂRII,NU MAI AVEM NICIO AŞTEPTARE,SÎNTEM APLATIZAŢI,ÎNCRÎNCENAŢI,BLAZAŢI ÎN SINEA NOASTRĂ,NU AVEM NICIODATĂ TIMP PENTRU LUCRURI APARENT NESEMNIFICATIVE,MAI TOT TIMPUL PE FUGA DUPĂ CEVA,CINEVA IMPORTANT,ÎN NEOBOSITĂ GOANĂ DUPĂ PLINUL BURŢII,PORTBAGAJULUI,BUNĂSTĂRII CASEI NOASTRE ŞI FAMILIEI,N-avem timp pentru mîna întinsă,judecîndu-i aspru şi calificîndu-i leneşi,impertinenţi,delăsători şi muulte alte invective care sună mai mult a ignoranţă ,scuză,nepăsare….. Mereu închidem uşa celui mai mărunt,considerîndu-l nesemnificativ şi FĂRĂ DE VREUN FOLOS ÎN MERSUL INTERESELOR PERSONALE….şi dacă totuşi se întîmplă să dăm şi noi cîteun semn de OMENIE e pentru că aşa e acum în trend şi DĂ BINE FAŢĂ DE SUS PUŞII NOŞTRI,VECINI,RUDE, CUNOSCUŢI-OAMENI DE CARE AVEM NEVOIE şi apoi mai dă bine şi la CV-ul nostru de onorabili cetăţeni.Dar vedeţi dumneavoastră cum timpul parcă nu mai are răbdare cu fiecare şi nu şti prin ce împrejurări se întîmplă,cum e cazul acum în zilele noastre ,ca SIGURANŢA ,acea a unui LOC DE MUNCĂ ,SĂ NU MAI FIE O CERTITUDINE,să survină pe nepusă masă o boală de care nu ştiai şi nici nu bănuiai a o avea,sau poate că tocmai fiinţa care te-a ridicat,ajutat,pus pe poziţia din care astăzi EŞTI SAU FACI PE GROZAVUL ,deodată să …….. şi atunci ce faci ? Prima stare care te cuprinde este FRICA,TEAMA CĂ nu mai poţi asigura casei tale bunurile de care pînă acum nici nu visai că-ţi vor lipsi întro bună zi. Apoi cu ochii minţii încerci să găseşti soluţii,colacii de salvare SAAU UŞILE pe care NU le-ai lăsat deschise şi ai fost categoric,trîntind-o în faţa celor care cînd ERAI MARE ŞI TARE ,le-ai trîntit-o-n nas. Sau poate te bazezi pe profesia ta şi cunoştinţele profesionale în domeniu,dar ca un pus…. nimeni nu mai are nevoie de această profesie ,piaţa muncii robotizîndu-se în varii domenii,numărul celor fără de ocupaţie crescînd alarmant. Poate vrei să te duci la un fost şef….dar niciodată acela nu te-a avut în graţiile sale,ori prin nişte cunoştinţe aranjezi ,contra unui (cadou consistent) să fi primit la un interviu….dar ţi se răspunde că vîrsta matale e problema şi că firma respectivă caută numai tineri……. CE FACI ? ……Singur trist,descurajat,înfrînt, rememorezi şi cauţi să înţelegi unde…UNNNDEEE….AI GREŞIT ? ?? ???….. Îţi vin în minte crîmpeie de imagini,cum ieşind din supermarket cu căruciorul burduşit de tot felul de cumpărături ,un om al străzii a întins mîna către tine,apoi cum TU,cu o mînă ţinînd căruciorul ,cu cealaltă l-ai împins ,jignindu-l,făcîndu-i morala cîinelui…l-ai lăsat căzut jos,în timp ce oamenii te priveau dezaprobator…îţi mai vine din din trecut o imagine în care fiind la birou,un coleg te-a rugat să-i pui o vorbă bună şefului pentru un nepot venit din provincie şi care are oarece pregătire ,dar fiind fără experienţă cam toţi îl flituie. Mai ţii minte cum aşa ca întrun trecător apropoo,schiţînd un zîmbet străpezit în colţul gurii,ţi-ai întrebat colegul ,CE PICĂ ? Te-a privit surprins,apoi după cîteva clipe şi-a cerut scuze că a apelat la tine…… Şi cum naiba se întîmplă acum ,ca tooocmai acum după mai bine de douăzeci de ani, acel coleg să fie pus,bine mersi întro poziţie cheie ,tocmai pe un domeniu la care tu eşti As,daaar cum să-l abordezi ? CE MOTIVE SĂ-I INVOCI ? cum să te prezinţi în faţa lui ştiind că,cîndvaaa……………..şi muluulte alte fragmente ale trecutului îţi vin în minte şi nu eşti deloc mulţumit de constatările prezente,cum SINGUR SINGUREL ŢI-AI ÎNCHIS PE RÎND CÎTE-O UŞĂ iar acum nu şti la cine să apelezi,cine ar putea fi îngerul tău salvator…….. Asta se întîmplă în zilele noastre cu tot mai mulţi semeni de a i noştri…o vorbă din bătrîni spune :Lasă-n urma ta măcar o uşă din cînd în cînd întredeschisă,nu şti niciodată….poate tocmai aceea e uşa de care cîndva ai nevoie. Dar dintre ATÎTEA UŞI pe care viaţa ţi le-a pus înainte ca probe, ŞTI TU CARE E CEA LA CARE VEI APELA,DACĂ VA FI CAZUL ,VREODATĂ ?

  5. Ileana spune:



    Te pretuiesc pentru ca imi intri direct in inima , bajbaind prin bezna neputintei mele, si scoti la lumina doar acele mici comori ale sufletului pe care nimeni altcineva nu le-a cautat atat de departe…
    I appreciate because I go to the heart, groping through the darkness of my helplessness, and bring out those little treasures of the soul just that nobody else has looked so far away …


  6. Ileana spune:

    “Nimic nu e imposibil pentru un suflet ambițios.” – John Heywood
    Îți urez o zi excelentă!

  7. Ileana spune:

    Weekend plăcut, dragi prieteni!- A lovely weekend, dear friends!

  8. Ileana spune:

    Floare a primaverii. Azi uita cine esti si trezeste-te la viata o data cu natura. Fii un fluture zglobiu si aseaza-te pe prima floare a puritatii. Ziua sa-ti fie mai senina ca infinitul. La multi ani, floare a primaverii. Fie ca primavara sa-ti aduca bucurie in suflet, fericire si liniste.La multi ani!❤




Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s