Fereste-te sa traiesti fatarnic

Imagine reprezentativă

Sunt bucurii de taină care nu se lasă spuse, ci stau ascunse în inima omului, care trăiesc singure şi mor odată cu omul. – Arhimandrit Ioanichie Bălan

Omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile… E de necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire….Adevăratul intelectual este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor…..O parte din om se conjugă cu verbul “a avea”, cealaltă parte se conjugă cu vervul “a fi”; important este ca partea lui “a fi” să fie măcar egală cu cea a lui “avea”. Cei pentru care “a fi” atârnă mai mult decât “a avea” sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală…..Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele…..În viaţa căsniciilor, vasele cârpite nu ţin, fiindcă în ele se găteşte.” – Arta conversaţiei – Ileana Vulpescu

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta,
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva,
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură,
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept,
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept,

Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel,
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost,
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost,

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr-a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea,
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea,
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om! – Rudyard Kipling

Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Fereste-te sa traiesti fatarnic

  1. calinakimu spune:

    “Trebuie” să ne iertăm aproapele…Sună a poruncă, care dacă nu vine din CONVINGERE, nu are nici o valoare, este o făţărnicie. De fapt “a ierta” presupune mai întâi ACUZAŢIA. Corect este …nu judeca…dar asta nu înseamnă să fi orb, nu înseamnă să fi ipocrit şi să te “faci” că nu vezi. Iisus a pus mâna pe bici, când a fost cazul, iar când a fost cazul s-a rugat pentru iertarea celorlalţi, a inconştienţilor, de fapt se ruga de inconştienţi să se trezească, deorece trezirea este IERTARE, de fapt.
    Aici trebuie făcută o distincţie între a vedea gresala celuilalt cu compasiune, sau a “vâna” greşale celuilalt, pentru a te “poziţiona” deasupra…A vedea şi a compasiona faţă de erorile noastre, a ne durea suferinţa altuia ca propria suferinţă, a nu mai vedea nici o distanţă între NOI… cei ce suntem UNA cu Existenţa, cei care aparţinem şi care suntem aparţinătorii Existenţei în acelaşi timp…nu înseamnă a judeca şi pe cale de consecinţă nu avem CE ierta.
    Ioanichie Bălan, pe care l-am cunoscut cu mulţi ani în urmă…era un orator desăvârşit. Vorbea profanilor şi “elitei” pe măsură acestora…Citatul dat este scos din context…(cred?!). Cum să existe “bucurii de taină” ?! Bucuria din adânc neîmpărtăşită, bucuria care nu inrupe, care nu se vede pe faţă, care nu emană prin toţi porii, care se ţine ascunsă, nu este bucurie…Nu are cum să fie, nu are CALITATEA acesteia, care este ÎMPĂRTĂŞIREA. Bucuria nu poate trăi singură, numai meschinăria se consumă în singurătate. Bucuria aflată în adânc NU moare niciodată, nu moare o dată cu omul…este NEMURITOARE.
    Asupra consideraţilor d-nei Vulpescu, nu vreau să comentez. Sunt prea multe confuzii…după părerea mea. Însăşi prima propoziţie este năucitoare. Omul cel mai IUBITOR , nu cel mai“iubit”… reprezintă superlativul absolut al unei vieţi…

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s