Pelerinajul nostru pe acest pământ este un paşte neîncetat

Moartea nu-i ceva care încheie viaţa noastră terestră, ci este o realitate care există în noi şi în jurul nostru. Tot Sfântul Pavel zice că „Noi murim în fiecare zi“.

Fiecare moarte este urmată de o înviere sau de o renaştere. Altfel spus, orice moarte presupune o nouă formă de viaţă. Chiar şi existenţa noastră pământească este un amestec de moarte şi înviere. Pelerinajul nostru pe acest pământ este un paşte neîncetat, adică o trecere permanentă prin moarte la o nouă formă de viaţă. Spre exemplu, între naşterea noastră iniţială şi adormirea finală, viaţa noastră este constituită din moarte şi înviere. Urmăriţi ciclul vieţii noastre biologice. De fiecare dată când adormim în timpul somnului din noapte, această dispoziţie naturală înseamnă o pregustare a morţii; dar fiecare trezire din somnul nopţii, dimineaţa, înseamnă o înviere din morţi. În una dintre rugăciunile de seară zicem: „Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doar nu-mi va fi patul acesta groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa-mi zace înainte şi iată, moartea-mi stă înainte…“ De asemenea, o rugăciune din spiritualitatea iudaică spune: „Binecuvântat eşti, Doamne, Creatorul Universului, căci recreezi lumea în fiecare dimineaţă…“ Aşa va fi şi cu somnul final. Adormim întru Domnul şi ne trezim la o altă formă de viaţă, străină sensibilităţilor noastre de pe pământ.

Tot modelul acesta de moarte şi înviere, puţin diferit, îl observăm şi în procesul nostru de creştere biologică. Trecerea de la starea de prunc la copil, de la copil la adolescent, de la adolescent la adult, de la adult la bătrân înseamnă o trecere prin moarte la o altă etapă a vieţii pământene. Nu ne mai întoarcem niciodată la starea de dinainte; am murit faţă de acea etapă a vieţii. Bătrâneţea nu este un sfârşit al etapelor vieţii, ci o împlinire a persoanei, iar moartea nu este o fatalitate, ci o trecere, un paşte către o nouă formă de viaţă, superioară celei trecute. Aşadar, moartea nu are un caracter distructiv, ci unul constructiv. După moarte vine învierea, ştiind că „prin Hristos înviat viaţa stăpâneşte şi niciun mort nu mai este în mormânt“. – Ioachim Bacauanul

Privind smerit in viitor vad soarele-rasare.
Pasesc parca increzator pe noua mea carare.
Si-mi pun nadejdea toata-n Tine, in mila Ta divina
Sperand ca si in viitor asupra-mi o sa vina.
Imi inalt fruntea din pamant, spre cer ridic privirea
Vad cerul mai stralucitor, mai buna omenirea.
Si-asa mergand increzator pe drumul inspre Tine,
O multumire iti inalt, sperand ca-mi v-a fi bine. -Staretul Daniel -Manastirea Tiganesti

Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Pelerinajul nostru pe acest pământ este un paşte neîncetat

  1. calinakimu spune:

    Renasterea clipa de clipa…este de fapt trairea in PREZENTUL vesnic nou…
    N-am inteles (sau n-am vrut) cum este chestia cu moartea FINALA. Este un hiatus acolo, o fortare dogmatica…cred?!

    • Adormirea finala..se refera la moartea fizica a corpului de la „finalul vietii”, sunt convinsa ca v-ati dat seama, si ca ati inteles la ce se referea. De ce oamenii cauta sa dea un alt inteles cuvintelor atat de frumoase ale unor oameni atat de frumosi, spiritual vorbind ? Oare tot ce avem de cules din aceasta viata si de la oamenii din jurul nostru este un motiv de a cauta mereu ceva care ridica semne de intrebare ? Mereu exista la final un „dar”, un „insa”, mereu nemultumiti de gandirea oamenilor. Personal iubesc acesti oameni care vorbesc cu inima, care transmit dragostea lor prin cuvinte, care fac sa-ti cada o lacrima pe obraz, sa poti spune : „da, stiu despre ce vorbesti”. Totul este atat de simplu, dar noi complicam totul.

      • calinakimu spune:

        Imi repeti vorbele, este drept spuse atunci cand este cazul. Da, asa este, complicam lucrurile, iar cea mai mare complicatie este atunci, cand din dorinta de a ne exprima modul NOSTRU PERSONAL de a fi, dam anumite intelesuri lucrurilor, fenomenelor…lasand loc intrebarilor.
        Ati iubi semenii nu inseamna sa-i faci sa creda in ce crezi tu ?! Si eu iubesc oamenii, nu neaparat „personal” cat COMPASIONAL. Este firesc, de aceea ma aflu AICI la tine, la altii si la mine pe blog. Nu consider ca-mi pierd timpul…doar suntem NEMURITORI, chiar daca mi s-a sugerat asa ceva (nu de tine).
        Eu cand am intrebat ce este „adormirea finala”…am intrebat asta deoarece stiu ca NIMIC nu are un FINAL.
        Si mie imi place poezia, dar ea trebuie impletita cu ce suntem, ca INTREG. Suntem ratiune inima si sexualitate…in principal. Cand bagam poezia in orice, sau ratiunea, sau sexualitatea…nu mai suntem INTEGRALI, un organism, iar ceilalti carora ne adresam vor trebui sa fie MUSAI ca noi pentru a relationa. Este bine sa fie un pic din toate in TOTUL.
        Voi publica chiar de maine cateva articole pe acesta tema, care cred eu, care vad ca lasa loc la confuzii. De ce spun TOCMAI eu asta si nu o spun si altii ?! Deoarece ASA vad eu lucrurile si pot ARGUMENTA. Nu ma trezesc sa fiu Gica-contra…
        Nu stiu daca totul este „atat de simplu”, dar cu siguranta FIRESC este, dar cum noi ne-am indepartat de firesc…este FIRESC sa ne intoarcem din drum, deoarece directia pe care a luat-o omenirea…ESTE TOTAL GRESITA. Eu nu doresc sa arat calea, cat DIRECTIA, calea aste UNICA si este a fiecaruia, cum unici suntem fiecare din noi. Nu exista o cale comuna.
        Am toata increderea ca ai cele mai bune intentii. Nu am pus la indoiala acest fapt, singurele indoieli survin atunci cand judecam lucrurile plecand de la o latura dominanta a firii noastre.

      • Spuneti ca cea mai mare complicatie este atunci, cand din dorinta de a ne exprima modul NOSTRU PERSONAL de a fi, dam anumite intelesuri lucrurilor, fenomenelor…lasand loc intrebarilor. Pai exact asta faceti dvs. Apoi spuneti ca :Si eu iubesc oamenii, nu neaparat „personal” cat COMPASIONAL. Compasiune inseamna mila, dvs iubiti oamenii din mila ??? Vedeti ca si eu pot sa dau o alta conotatie exprimarii dvs. Spuneti : Si mie imi place poezia, dar ea trebuie impletita cu ce suntem, ca INTREG. De unde stiti dvs trairile fiecarui om ? Poate in aceasta poezie unii oameni se regasesc mai mult decat credeti dvs, poate ca o impletesc cu ce sunt ei, ca intreg, asa cum spuneti.Sau poate ca a contat cine a scris-o, un calugar …. Ziceti : Cand bagam poezia in orice, sau ratiunea, sau sexualitatea…nu mai suntem INTEGRALI, un organism, iar ceilalti carora ne adresam vor trebui sa fie MUSAI ca noi pentru a relationa. Poate dvs nu relationati cu aceasta poezie, dar sunt convinsa ca altii da, si inca foarte bine. Pot continua la nesfarsit cu aceste comentarii, si eu pot sa va arat ca pot denatura ceea ce spuneti dvs, doream doar sa va arta ca se poate ca cineva sa interpreteze altfel cuvintele dvs. Si eu am increderea ca aveti cele mai bune intentii, dar judecati lucrurile plecand de la o latura dominanta a firii dvs. ( asa cum spuneti tot dvs).Exista vreun jurnal electronic / blog, personalitate, poezie etc pe aceasta lume cu care sa fiti de acord ? Mai spun doar atat, si imi doresc sa trageti dvs concluzia : O picătură deveni intelectuală şi mîndră de erudiţia ei. Deşi trăia în ocean, ea nu mai aparţinea oceanului. Deşi era înconjurată de miliarde de alte picături, se simţea singură şi neînţeleasă. Bineinteles ca astept represaliile….

      • calinakimu spune:

        Mai întâi un preambul…
        De cele mai multe ori când scriu pe blogul altcuiva o fac în aşa fel încât să nu-i “cânt în strună”, în sensul că oamenii se lasă dominaţi de un anumit principiu al fiinţei lor. Chiar acum am scris un articol pe acestă temă, pe care-l voi aprofunda. Unii sunt dominaţi de cap, alţii de inima şi alţii de sex. Bineânţeles că mai există şi combinaţii. Cap/inima, inima/sex, niciodată cap/sex. La tinereţe funcţionează, în cel mai bun caz inima/sex, iar la senectute cap/inima. Dar până când nu vom armoniza aceste trei principii energetice, vom rămâne şchiopi…Când văd pe cineva dominat de inima, de emoţie, caut să-i răspund, să-l încit cu argumente raţionale…Când văd pe cineva dominat de raţiune, încerc să folosesc inima şi sexualitatea în argumente. Bineânţeles că acest fapt “deranjează” şi-mi aduce o mulţime de reproşuri.Nu-i bai…atâta timp cât oamenii vor înţelege să trăiască integral, ca fiinţă ÎNTREAGĂ.
        Şi acum răspunsul. Voi începe cu sfârşitul. Tu spui : “Bineânţeles că aştept represalile”. Adică pleci de la prezumţia de vinovăţie. Cine nu este de acord cu tine, este împotriva ta, deoarece TU DEŢI ADEVĂRUL ABSOLUT, iar preopinentul, dacă nu este de acord cu tine, automat îţi este duşman…Şi la ce te poţi aştepta de la un duşman ?! La represalii!!!
        Tot spun în van…Orice părere contrarie este O COMPLETARE, nu un “atac”. Nu avem de împărţit NIMIC, nu suntem într-o “competiţie”…
        Apoi mă intebi cu oarecare maliţiozitate : Există vreun jurnal electronic / blog, personalitate, poezie etc pe această lume cu care să fiţi de acord ? Adică eu aş fi un Gică- contra, în cârcotaş, deoarece am tot timpul de spus ceva…Presupui că am o latura dominantă…Ei bine, spre dezamăgirea ta…NU AM . Eu critic “intelectul”, deoarece ŞTIU că acesta este o “făcătură”…cum critic şi emotivitatea…când acestea sunt dominante şi nu lasă loc şi celorlate principii.
        Şi acum să o luăm cu începutul. Simţi, ştii, crezi…că cea mai bună apărare este “atacul”şi încerci să contraataci. Dar cine te-a atacat? De ce să te aperi? Crezi că tu eşti ideile tale? Atunci ai dreptate, doar dacă te identifici cu credinţele tale.Tu eşti mult mai mult decât orice credinţă, ştiinţă, filosofie… Poţi spune ce credinţe am eu?! Mă îndoiesc. Ce face eu ..”exact”?! Las loc la intebari având o abordare personală?! Din fericire nu am o abordare personală, eu nu arăt nici o cale, spun doar cu argumente că abordările actuale, căile actuale sunt FALIMENTARE şi o DOVEDESC cu argumente. DA…arăt direcţia, care este opusa cailor actuale. Religiozitatea este o stare care lasă loc…INFINITULUI din noi şi din afara noastră.
        Am spus că vorbele, noţiunile, cuvintele, în loc să ne apropie…ne despart, deoarece fiecare înţelege altceva, ca chiar CE VREA (?!)…Spui că mila şi compasiunea este tot una. EROARE ! Compasiunea este în primul rând IUBIRE, iar din iubire izvorăsc toate celelalte…Mila este milă şi are mai mult legătură cu emotivitatea, decât cu iubirea. Vei Întalni oameni miloşi, dar esxtrem de nemiloşi când îi calci pe coadă. Bineânţeles, dacă eşti RĂU intenţionat poţi spune orice şi oricum despre orice…dar asta este altceva.
        Mă intebi de unde ştiu trăirile oamenilor?! Pentru că sunt OM ! Faptul că suntem dominaţi, că ne lăsăm dominaţi de câtă o latura a principilor fiinţei ne face să fim într-un fel sau altul. Ce este greşit aici?! Fiecare se va regăsi în funcţie de dominanta sa. Eu spun că trebuie să fim echilibraţi, să ne folosim corect principile fiinţei. Că o poezie impresionează pe cei care empatizează cu ea…este minunat, dar asta nu înseamnă că trebuie să o ţinem într-o poezie?!
        Spui că poţi denatura orice spun eu. Ei şi?! Ce realizezi cu asta?! Crezi că procedând astfel îmi răspunzi cu aceiaşi moanedă?! Nu pot crede că gândeşti astfel.
        Te rog să treci peste condiţionările religioase pe care le ai şi să consideri oamenii ca aparţinând unei surse comune infinite, perfecte, atotcuprinzătoare …care nu poate fi redusă în limitele unei credinţe, cult, filosofii sau ştiinţe. Dacă nu te vei mai lasă dominată NUMAI de latura emotivă…îţi va fi mai uşor să înţelegi ce-ţi spun. Nu mi-o lua în nume de rău…doresc binele TUTUROR, deoarece ŞTIU că numai ÎMPREUNĂ ne poate fi bine la TOŢI. Mă crezi sau nu…dar tot ceea ce gândesc şi fac închin Existenţei şi fără să mă laud…sunt un om harnic.
        Dacă vrei să nu mai comentez cele ce le postezi…poţi să îmi spui pur şi simplu, de la obraz…şi dispar din arealul tău.Nu este nici o supărare, fără resentimente sau represalii.

  2. Ileana spune:

    Vreau ca vantul racoros de aprile sa poarte cu el gandurile mele cele mai calde, iar primavara din sufletul meu sa infloreasca intr-un suras pe a ta fata si sa te fericeasca macar pentru o clipa !

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s