Simt ca „o sa cresc eu mare”

Ceea ce oamenii trebuie să sacrifice este suferinţa lor: nimic nu este mai dificil de sacrificat. Un om va renunţa la orice plăcere mai degrabă decât să renunţe la propria sa suferinţă. Omul a degenerat în aşa fel încât ţine la asta mai mult decât la orice. Şi totuşi, este indispensabil să se elibereze de suferinţă…..Omul nu are un mare „Eu” unic, ci este scindat într-o mulţime de „eu”-ri. Dar fiecare dintre ele este capabil să se autoproclame ca fiind „Esenţa”, să acţioneze în numele Esenţei, să facă promisiuni, să ia decizii, să fie sau nu de acord cu ceea ce un alt „eu” ar avea de făcut. Aceasta este tragedia fiinţei umane, ca oricare „eu” micuţ să aibă astfel puterea de a semna tratate, ca după aceea omul, adică Esenţa, să fie cel care trebuie să facă faţă…..Tacerea absoluta este mai usoara. Tacerea absoluta este insa o cale in afara vietii. Omul ar trebui sa fie in desert sau intr-o manastire. Aici noi vorbim de lucrul cu sine in mijlocul vietii. Iar aici poti pastra tacerea intr-un asemenea mod incat nimeni sa nu-si dea seama macar. Toata problema vine din faptul ca noi spunem mult prea multe lucruri. Daca ne-am limita la cuvintele realmente necesare, numai aceasta si s-ar putea numi pastrarea tacerii. Si la fel este pentru orice altceva: pentru hrana, pentru placeri, pentru somn; pentru fiecare lucru exista o limita a necesarului. Dincolo de aceasta incepe „pacatul”. Acest lucru trebuie inteles bine; „pacatul” este ceva ce nu este necesar….Metoda fundamentală pentru studiul propriei fiinţe este auto-observarea….Treziţi-vă, treziţi-vă din nebănuitul vostru somn hipnotic la conştiinţă şi conştienţă…În arta obiectivă, veritabilă, nimic nu este accidental, totul este matematic. Artistul ştie şi înţelege mesajul pe care vrea să-l transmită şi opera sa nu poate produce o anumită impresie unui om şi o impresie complet diferită altuia – asta în cazul unor persoane aflate pe acelaşi nivel de conştiinţă….“Te iubesc”, spune el. “Este ciudat, că nu mă simt mai bine din cauza aceasta”, spune ea… Atâta timp cât nu v-aţi sudat o cunoaştere şi o forţă la înălţimea iubirii voastre, să fiţi jenaţi să mărturisiţi că sunteţi îndrăgostiţi. – George Ivanovitch Gurdjieff

Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. – SFANTUL SERAFIM DE SAROV

 

Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Simt ca „o sa cresc eu mare”

  1. calinakimu spune:

    Aceste eu-ri mici sunt expresia EGOULUI mare…Iisus spune EU SUNT…acesta este eul ADEVARAT.
    Nu consider ca TACEREA poate fi cunoscuta NUMAI in pustie…Ea poate fi cunoscuta, este drept intr-un loc mai retras, dar aflat intre oameni, cu conditia sa fii devorat, neantizat de acea nevoie devotionala, ferventa pentru adevar, sa nu mai accepti inacceptabilul, cu ORICE risc. Dupa aceasta stare, absolut necesara, apare starea de gratie, aceea in care nu-ti mai doresti NIMIC. Atunci capeti REVELATIA, atunci ai TOTUL…
    Ce spune Sarov este interpretabil si asta din cauza faptului ca despre concepte avem diferite intelesuri…fiecare.
    Nu cred ca mantuirea se capata DOAR prin prezenta cuiva…Iisus a avut nevoie de oameni pe care EL i-a ales…care mai apoi au primit revelatia. Ratiunea nu poate fi luminata, ratiunea este a creierului, a intelectului. Doar mintea, mintea care este UNIVERSALA poate fi vazuta asa cum este ea, adica LUMINA.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s