De ce nu vezi iubirea ochilor mei ?

flowers-in-the-snow

DiDi ….Cu iubire in suflet

Era unul dintre cei mai frumosi manji , cu o pata in forma de stea pe frunte , cu o coama deasa si rosie ca frunza in toamna tarzie , curajos , aventuros si inteligent . Fire supusa , cald si curios ,cu un comportament normal la prima vedere , fericit si prietenos . Nimic nu lasa a se crede ca acolo in inima lui de calut ardea o pasiune innascuta – Dorul de multe , dorul de plai verde , de codrii de sub cer , dorul de fuga si mers la galop , dorul de libertate de ham . Si mai presus de toate purta ascuns in trupul lui darul daruirii totale de sine . Se nascuse cu stiinta iubirii .Ii zic stiinta pentru ca iubirea este o arta si aceasta arta a iubirii ori o primesti ca dar din nastere, ori o inveti pe parcurs . El avea iubirea dar primit si pus direct in mijlocul pieptului sau puternic , acolo statea pitulit si bine pazit .
– Iata cadoul tau de Craciun David ! Este ceea ce ti-ai dorit cel mai mult . Tatal tau ti-a trimis acest manz ! DiDi ! Asa il cheama si este doar al tau !
David in culmea bucuriei il inspecta curios , il alinta si apoi se duse cu el direct la grajd unde incepu sa-l pieptene meticulos cu multa dragoste . Zilele treceau si cei doi erau nedespartiti . Alergau cat era ziua de mare prin poiana din apropierea casei , se tavaleau prin zapada si fornaiau impreuna din nari . Uneori David il dezpovara de sa si ii dadea drumul sa alerge liber la galop . DiDi il invata pe baiat darul rabdarii si al supunerii iar baiatul la schimb ii daruia dragoste si prilejul de a se simti liber . Impreuna invatasera sa viseze cu ochii deschisi si sa traiasca in liniste si pace , in mijlocul padurilor primitoare . Cu daruire si din pasiune, razand si zburdand , invatara echitatie , stopul si mersul la galop . Mereu dupa un trap indelung se ospatau copios , se alintau si se apropiau intr-o desavarsita mangaiere . O apropiere perfecta intre om si animalul sau , intre minte si suflet . Ca recompensa dupa o zi plina de peripetii , DiDi primea cei mai savurosi morcovi zemosi si dulci , iar David isi mesteca in tacere fructul preferat . Vremea se scursese lin si David se transformase din baietelul carliontat si plin de pistrui , intr-un tanar frumos si destept , incarcat de ambitii marete . Mai mereu era pe drumuri si i se citea ades oboseala pe chip . Cand sosea acasa din departari , trecea pe la calut , pe la DiDi , il mai mangaia , ii mai dadea cate un pumn de mei …De tesalat insa nu mai avea timp . Il tesala un ingrijitor neatent , care mai mereu il tragea de firele groase din coama si il ranea cu peria lui aspra . DiDi tacea mult si nu mai necheza prelung , ca odinioara , de drag si voiciune . Il coplesau amintirile mai mereu . Prin fata ochilor i se perindau episoade din trecut .. De cate ori se lasase incalecat si supus chiar daca il durea ..Suportase , pentru ca menirea unui calut este sa suporte povara si chiar o suportase cu drag .Si acum ar mai fi suportat nu o singura injugare ci sute si mii , doar sa simta atingerea si daruirea de altadata . Insa acest lucru nu nu tinea doar de vointa lui . Intr-o zi , cand soarele stralucea pe casa in usa grajdului aparu un alt manz ..De data aceasta un pur sange arab . David il adusese . Il puse la locul central lua peria si il tesala indelung asa cum candva il tesala pe DiDi . Il mangaie usor cu mana lui puternica si cu drag ii strecura o bucatica de zahar in gura . Apoi il saruta pe frunte si disparu . Degeaba asteptase DiDi macar sa-i arunce si lui o privire ..Degeaba . A doua zi dis de dimineata David veni la grajd iarasi . Intra la noul cal , il batu cu drag pe coapse , il alinta si se asigura ca are tot confortul apoi il lua la antrenament . Ii vedea printre stinghiile grajdului cum se antrenau . Noul manz se apleca cu delicatete si se lasa cat putea pentru a fi incalecat , apoi cu eleganta isi ridica piciorul si facea primul pas mandru de el si calaretul lui . DiDi privea stanjenit si ii era rusine in sinea lui ca isi mai dorea si el macar o mica atentie , un rond , o tura doar . Asa in amintirea la ce a fost in trecut . Nu voia mila , de asta nu voia , si nici din obligatie nu si-ar fi dorit ceva . Era invatat sa rabde stia durerea insa acum il patrunsese prea adanc . Isi reaminti vremurile cand se iubea cu stapanul sau , cand erau una cu cerul si pamantul , cand erau fericiti si galopau triumfatori sarind ca vantul peste obstacole , in cant si nechezat de bucurie . Imbatranise . Galopul lui nu mai era perfect , reverentele lui nu se mai lasau elegant pe glezna tremuratoare . Nu mai putea sari , adesea atingea nivelul gardutului si lespezile toate se daramau si uneori obosea inainte de a se termina un ciclu complet . In aceste conditii iata ca altul ii luase locul . Era rasa pura pentru ca avea rang si eticheta . DiDi isi aminti ca si el provenea din parinti campioni , ca si el se bucurase candva de aplauze si fericirea care ti-o daruieste implinirea de sine . Acum devenise un cal comun , trist , obosit si destul de greoi , pe la care stapanul cel iubitor daca de abia mai dadea si atunci asa , din obisnuinta . In inima lui de calut , DiDi ramase acelasi , pentru ca darul iubirii nu paraseste pe nimeni niciodata . El stia sa iubeasca fara a primi nimic la schimb . Iubea sincer cu sufletelul lui , doar ca uneori il durea locul tainic din mijlocul pieptului si atunci ofta prelung si necheza in surdina . Ce il chinuia cel mai tare era faptul ca se simtea din ce in ce mai mic si mai strivit de greutatea sentimentului ca isi iubea nemarginit stapanul si acesta nu va putea sti vreodata trairea lui . Il apasa aceasta dragoste ce i-o purta baietelului devenit barbat in toata firea dar in acelasi timp ii era si balsam pentru inima lui sincera . Il strivea pana si rarele mangaieri care le primea de la stapanul drag pentru ca le simtea de suprafata , venite de departe , nu din apropierea intregului format . Erau stanjenitoare si facute pe graba , nu mai erau spontane , din adancurile apropierii . Erau simple gesturi de recunostinta . Sufletul care fusese candva una cu sufletul lui se daruise acum calutului de alaturi, acelui frumos pur sange arab . Hotarase sa se piarda tacut in tristetea lui si se ascunsese in fundul grajdului . Rar mai manca cate ceva iar ochii lui maro erau permanent scaldati de ape fierbinti . Obosea tot mai des si simtea nevoia de odihna sufleteasca . Si veni o zi cand incerca in zadar sa se mai ridice de jos . Picioarele lui alta data puternice si musculoase acum nu mai ascultau de el , ca si intregul trup de altfel . Trist SI abatut mai incerca o data si inca o data , si iar si iar .. Degeaba .. Necheza usor si doua lacrimi ii picurara jos in fanul facut gramada . Isi mai aminti indelung , cu mare drag de stapanul sau iubit , de iubirea ce i-o purta , de jocurile lor pline de veselie . Arunca in treacat o privire spre tanarul manz pur sange si il ferici mai intai in gandul sau apoi il compatimi profund timp indelungat . Stia din experienta ca exista o plata a ridicarii , ca totul este efemer si apune intr-o zi sau intr-o noapte , timpul se roteste si ce este azi maine nu va mai fi . Si din toate acestea doar iubirea adevarata ramane , devotament si adevar . Si acest elegant si maestuos pur sange va fi inlocuit candva de un alt campion . Si acest pur sange va simti candva durera inimii . Isi puse capul jos , se stranse inel intre omoplatii lui largi si necheza asa a jale si durere un minut , doua minute .. trei .. Deodata timpul tacu si in toata durerea din pieptul lui se asternuse o liniste deplina . Iubirea lui frumoasa si plina de adevar din pieptul dragastos se expandase intr-o mare bucurie si legase cerul albasru de verdele din varful codrilor si se impletise intr-un tot cu stapanul sau pe care ii iubise atat de mult …..– T.D.

Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la De ce nu vezi iubirea ochilor mei ?

  1. luminasimpla spune:

    Reblogged this on Lumina simpla.

  2. Aliosa spune:

    La Multi Ani de MARTISOR ! 🙂

    Aliosa.

  3. Marian spune:

    Frumos , placut de citit , placut privirii , placut sufletului : FELICITARI !

  4. evelics spune:

    Iubirea pe viata e-o„pasare rara”,
    e darul divin pe care-l primesti,
    fie ca este raspuns la iubire,
    fie ca tu,numai tu o traiesti.
    Iubirea eterna e scrisa in suflet;
    ramane ca tu sa stii s-o gasesti.

  5. childagain spune:

    Superbă poveste ! Recent am avut o discuție cu cineva, care nu credea cu nici un chip că animalele pot avea suflet, sentimente. El spunea că toate manifestările lor sunt instinctuale. Iar eu nu știam cum să-l conving că eu am simțit, pur și simplu, că ele au suflet, dincolo de argumente. Am simțit în câteva cazuri concrete, dar desigur, eu am avut întotdeauna o relație mai specială cu animalele. Însă pentru acea persoană, toate situațiile relatate de mine erau doar interpretările mele personale ale unor instincte. E trist…

  6. Imi era dor de tine .. Iubirea este un intreg ..ea nu poate fi prezenta doar in oameni ..
    Te imbratisez cu drag

  7. dilip spune:

    Beautiful and so peaceful! Thank you.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s