Doamne nu ne vrea niste tristi

zapada

…Oamenii L-au respins tocmai pe El, Cel ce era Mântuitorul, dar Domnul i-a tratat cu o delicateţe plină de compătimire. El a trăit o viaţă de renunţare la sine, ı̂ngrijindu-Se cu atenţie de nevoile altora. In ochii Lui, fiecare suflet era preţios. Deşi Se comporta ı̂ntotdeauna cu o demnitate divină, El Se umilea, tratându-l cu respect şi atenţie pe fiecare membru al familiei lui Dumnezeu. Domnul Hristos a văzut ı̂n toţi oamenii suflete căzute ı̂n capcana păcatului, iar misiunea Lui era aceea de a le salva. Acesta este caracterul Domnului Hristos, aşa cum a fost descoperit ı̂n viaţa Lui. Acesta este caracterul lui Dumnezeu.
…Priviţi-L ı̂n pustie, ı̂n Ghetsemani, pe cruce! Fiul cel fără prihană al Lui Dumnezeu a luat asupra Lui povara păcatului. El, care fusese una cu Dumnezeu, a simţit ı̂n sufletul Său teribila despărţire pe care o produce păcatul ı̂ntre Dumnezeu şi om. Acest fapt a smuls de pe buzele Lui strigătul plin de durere: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Povara zdrobitoare a păcatului, conştienţa imensităţii lui ı̂ngrozitoare, a despărţirii păcătosului de Dumnezeu I-au zdrobit inima Fiului Lui Dumnezeu. – Ellen G. White CALEA CĂTRE HRISTOS

Se va vedea ca, potrivit unui cuvânt raspicat al Sfântului Isaac Sirul, „Dumnezeu nu voieste suferinta noastra” si n-a voit-o nicicând; ca Hristos n-a venit printre noi ca sa ne aduca suferinta, ci ca sa ne izbaveasca de ea; ca suferinta, cu neputinta de rapus în chip firesc în aceasta lume, poate fi biruita în chip duhovnicesc, prin vietuire crestina, cu harul lui Hristos. Cuvintele prin care Apostolul Pavel rusina moartea pot fi de acum întoarse catre suferinta, asa graind si strigând: „Suferinta, unde-ti este boldul tau? Suferinta, unde ti-e biruinta?”
Crestinismul în mod fundamental nu este religia suferintei, ci a fericirii. Caci fericire i-a daruit Dumnezeu omului la facere si fericire i-a harazit pentru vecie.

…….…………………………………

Prin această folositoare carte, J. Cl. Larchet ne demonstrează că suferinţa este străină de planul lui Dumnezeu cu privire la om şi la lume, suferinţa fiind una dintre urmările păcatului strămoşesc. Hristos ne-a arătat chipul în care se înfruntă suferinţa şi ispitele ei, dăruindu-ne prin har puterea de a-I urma pilda. Buna chivernisire a suferinţei cere însă de la om patru însuşiri ale sufletului preschimbate în virtuţi desăvârşite prin statornicia în ele zi de zi: răbdarea, nădejdea, rugăciunea şi dragostea de Dumnezeu. – Larchet, Jean-Claude – Dumnezeu nu vrea suferinta omului

„Filocalia este Iubirea de Frumusete, dar nu de frumusetea obisnuită, ci de frumusetea divină, iubirea de frumusetea naturii umane îndumnezeită prin har. Filocalia devine astfel metoda ascezei si a misticii experimentale. Asceza e calea, e osteneala urcusului; mistica e vederea de pe pisc, e experienta luminii divine, a frumusetii divine, e unirea în dragoste si cunoasterea lui Dumnezeu, a Dumnezeului-Frumusete. Asceza e efort uman sprijinit pe harul divin; mistica e revărsare simtită a harului în suflet. Cine reuseste să facă experienta aceasta a harului divin ajunge să cunoască Frumusetea pură si s-o iubească, si ajunge să se alipească de Dumnezeu – Frumusete.” – Mitropolitul Nicolae Mladin

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s