A atribui izbanzile tale Lui Dumnezeu

Inline image 1

Cand se intampla ca cineva te iubeste si te lauda pentru vreun bine ce ti-a dat Dumnezeu, reculege-te, nu iesi nicidecum din nimicnicia ta, ci intoarce-te intai la Dumnezeu, zicand din toata inima: „Domnul meu sa nu-mi ingadui vreodata o deveni fur al cinstei si darului Tau; Tie se cuvine lauda, marire, si cinste, iar mie rusine; Tie Doamne dreptatea, iar noua rusinea fetelor”. „Doamne nu noua, ci numelui Tau se cuvine marire. A Ta este slava si eu sunt servul Tau”. Apoi intoarce-te la laudatorul tau si zi in cugetul tau; de unde acesta ma socoate bun, cand numai Dumnezeu este bun ? „Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu”.
Cu acest procedeu vei tine la distanta pe demoni si vei fi vrednic a primi daruri mai mari si faceri de bine mai alese de la Dumnezeu. Daca amintirea faptelor bune facute de tine te indeamna la mandrie, cugeta indata ca aceste lucruri sunt ale lui Dumnezeu, nu ale tale, si ca si cum ai vorbi cu ele zi: „Nu stiu cum ati aparut si ati navalit in mintea mea ! Nu eu sunt autorul vostru, ci bunul Dumnezeu si Darul sau. El v-a crescut si v-a pazit. Deci numai pe El voiesc sa-L cunosc, Parinte incepator si infaptuitor. Lui ii multumesc si pe El il laud”. Mediteaza apoi ca toate lucrurile facute de tine nu sunt tocmai in lumina si dupa darul dat tie, sa le cunosti si sa le faci, ci multe sunt neindeplinite si multe departe de scopul curat si sarguinta obligatorie. De aceea cand vei intelege bine acestea, vei vedea ca se cuvine mai bine a te rusina de virtutile tale, decat a fi satisfacut in zadar, si a te mandri cu ele. Fiindca-i destul de adevarat ca virtutile firesti ale lui Dumnezeu, pe care suntem datori a le face, fiind in sine curate si desavarsite, oarecum se profaneaza din cauza lipsurilor si insuficientelor noastre.
Cat de folositor e acest lucru, a se vedea pe sine cineva mai rau si mai jos decat toti oamenii o spun si sfintii parinti. Dumnezeescul Gura de Aur zice: „Nimic nu este mai iubit de Dumnezeu decat socotirea cu cei mai de jos”; iar marele parinte Varsanufie zice: „Daca intr-adevar vrei sa te mantuiesti asculta un lucru. Ridica-ti picioarele de la pamant, inalta-ti mintea la cer si acolo fi cu gandul tau ziua si noaptea. Defaima-te cat poti, silindu-te a te vedea inferior oricarui om. Aceasta-i adevarata nevointa. Nu-i alta osteneala mai aleasa celui ce voieste a se mantui in Hristos Cel ce-i da putere”. Iar dumnezeescul Grigorie Sinaitul adauga ca se cade a ne considera mai rai decat toate fapturile si mai ticalosi chiar decat dracii. El zice: „Doua smerenii sunt, dupa cum spun Parintii: a se considera cineva dedesubtul tuturor si a atribui izbanzile sale lui Dumnezeu. Prima este inceput, a doua sfarsit”. Deci cei ce cauta smerenia trebuie sa aiba constiinta de sine si sa considere aceste trei lucruri: ca sunt mai pacatosi decat toti pacatosii si mai urati decat toate fapturile ca unii ce sunt in afara de fire, si, in fine, mai ticalosi decat dracii fiindca sunt robii dracilor.
Gandeste-te deci ca oricate fapte bune ai face si oricate daruri ai lua, cu atat mai mult ele se datoresc lui Dumnezeu si tu te obligi mai mult fata de El. Din aceasta meditare, nu numai ca nu te vei mandri de virtuti si calitati, ci te vei cobora in adancul smereniei, fiindca nu ai nimic vrednic cu care sa multumesti pe deplin darurilor dumnezeesti. Pe langa aceasta, toate virtutile fiindca sunt lucrari firesti ale lui Dumnezeu si daruri ale Sfantului Duh, ca o consecinta sunt fara inceput si fara sfarsit dupa sf. Maxim; nemarginite dupa marime, nenumarate dupa multimea lor, cum spune sf. Vasile Cel Mare.
Deci cum se poate cineva mandri ca a dobandit virtuti cand va pricepe ca ele n-au inceput, sfarsit si numar? Si cum sa nu se coboare in adancul smereniei cand socoate ca oricate virtuti a desavarsit, totusi n-a ajuns la incepulul virtutilor. Atat doar ca s-a impartasit dintr-insele cum ar lua o picatura dintr-un ocean nemarginit. Ci totdeauna va fi indemnat a rosti acea rugaciune a marelui Arsenie: „Dumnezeul meu nu ma parasi. N-am facut nici un bine inaintea Ta. Ajuta-mi cu indurarea ta sa pun inceput bun”. – Războiul Nevăzut – Sfantul Nicodim Aghioritul

Inline image 1

Inline image 1

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la A atribui izbanzile tale Lui Dumnezeu

  1. Pingback: A atribui izbanzile tale Lui Dumnezeu | Trezire divina | radupopescublog

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s