Sa ne alegem partea cea buna

„Tacerea in muzica este mai mult decat o simpla pauza, tacerea face parte din partitura, si ea trebuie ascultata pentru ca spune”. – Costion Nicolescu

Ca să aleagă cineva bine trebuie să fie înzestrat de Duhul Domnului cu înţelepciune divină, nu cu o înţelepciune distantă, mărinimoasă chiar, ci, mai ales, cu puterea discernământului, ca să deosebească chemările mincinoase ale lumii nelegiute şi tentaţiile care înclină spre ele, chiar dacă par nevinovate, satisfăcătoare, bune de îndulcit firea, omenescul. Numai înţelepciunea care vine de Sus este în măsură să ne dea harul biruinţei, în lupta cu eul nostru, cu glasurile care ne cheamă stăruitor, cu tot ceea ce vine din afara zestrei divine din noi.

Căderea omului în păcat nu l-a dezbrăcat şi de voinţa liberă de a-şi alege singur soarta sa, viitorul său, dar îl obligă la judecată şi osândă veşnică dacă nu ascultă de Evanghelia Domnului Iisus, dacă nu se pocăieşte şi nu se înduhovniceşte. O dată cu venirea Sa în lume, Domnul Iisus Hristos, în Jertfa Sa ispăşitoare, ne îmbie mesajul de iertare al Tatălui Ceresc: Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci vrea întoarcerea lui de pe calea pierzării spre Lumina Adevărului şi să fie viu. Ni s-a făcut cunoscut ce este bine şi ce este rău şi suntem liberi să alegem: viaţa sau moartea; umblarea în lumină sau în întuneric; a face voia lui Dumnezeu sau a diavolului. Rămânând pasivi, nu vom fi absolviţi de pedeapsă şi osândă. Nu vom fi liberi să alegem locul unde să ne petrecem veşnicia, ci ni se va impune. Dacă nu voim să ne învrednicim, prin har, de alegerea care duce spre viaţa cea neprihănită, noi înşine suntem păgubiţi, şi vom regreta veşnic. Dezbrăcarea firii cele vechi atrage mila lui Dumnezeu, căci unde lipseşte firea şi se vădeşte neputinţa ei, acolo lucrează cu putere harul divin. Astfel, în mintea şi în întreaga fiinţă a omului se declanşează un război sfânt, de al cărui rezultat depinde mântuirea sau osânda veşnică a aceluia.
Dacă demonii nu reuşesc să ne biruiască cu fapta, ne războiesc prin gânduri şi imaginaţii, împotriva cărora lupta noastră trebuie dusă cu rugăciune, prin post şi meditare neîncetată la lucrurile cele de Sus. Maria şi-a ales partea cea bună… O alegere fericită! – Cornel Rusu, din „Un nume, o luptă, un steag, o biruinţă, o cunună”

„Nu vom fi acuzati ca n-am facut minuni, ca n-am fost teologi, ca n-am avut vedenii, dar va trebui sa dam seama lui Dumnezeu ca nu ne-am plans pacatele”. – Sfantul Ioan Scararu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sa ne alegem partea cea buna

  1. Pingback: Sa ne alegem partea cea buna | radupopescublog

  2. calinakimu zice:

    In religie exista tabuuri…Nimeni nu are voie sa comenteze ce spun sfintii “certificati” ai cultului respectiv. De ce? Este considerata o blasfemie sa comenteze un “pacatos”…un sfant. In ceea ce ma priveste comentez despre TOT ceea ce cunosc, vad, aflu…. Este normal sa trecem prin noi totul…Altfel suntem ca niste chimvale rasunatoare care doar cantam cum ne canta altii, suntem niste roboti programati.
    Cornel spune ca numai intelepciunea care vine de sus ne da dreptul sa recunoastem binele…Pai TOTUL vine de sus, iar faptul ca nu “recunoastem” ca nu avem discernamant este ca ne-am ferecat inima, ca traim la periferie…in mintea ce genereaza ganduri materiale, fiind formata dupa chipul si asemanarea lumii materiale. Este normal, daca REALIZEZI aceasta.O alta problema a bisericii noastre este cultivarea culpabilizarii, fapt ce nu duce la smerenie, duce la lipsa de incredere in fortele propri. In clipa asta omul este tocmai bun sa fie manipulat, dus de nas, exploatat. Iisus cultiva increderea, oamenii “bisericii” neancrederea…Este o problema. Nu vreau sa insist deoarece se stie cine sunt “profitorii” unei astfel de propagande.
    Nu trebuie sa-ti lingi tot timpul ranile, sa te tot izmenesti si sa te smiorcaiesti cat de pacatos ai fost sau esti. Eu insumi am gresit de multe ori…in tinerete. Cand mi-am dat seama GATA, am realizat greseala, nu pacatul culpabilizator. Cand ma gandesc la mine si cum eram…nu ma recunosc, am devenit strain pentru cel de atunci. Si atunci despre ce pacat sa-mi aminesc. Acela a murit demult, eu sunta altul ACUM si acum conteaza deoarece este PREZENTUL.
    Se vorbeste de harul divin…Eu nu cunosc decat un har…al IUBIRII, de aici incepe si se sfarseste totul… Spune ca este o alegere fericita atunci cand alegi rugaciunea, postul, credinta… eroare. Unde este alegere…este confuzie. NU ALEGI credinta sau ma rog…acestea vin peste tine, te exced, nu este alegere…este o CALE, o SINGURA cale…
    De diavol, de malefic trebiuie sa fugim, sa ne fie frica de el, se spune…?! De ce sa fug eu de el?! Sa fuga el de mine…N-am nici o tangenta cu el, nu rezonez, nu empatizez cu el, de ce sa-mi fie frica? Lui sa-I fie frica de mine.
    Asa vad eu aceste situatii…
    Repet, pentru cei care vad altfel…scuze, dar tacerea nu este de aur, este lasitate. Tacerea de aur este doar a mintii, atunci cand inima este lasata sa conduca.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s