Nu stim ce facem

Ieroschimonahul Paisie Olaru, Mânăstirea Sihăstria (1897-1990).
Despre tăcere spunea bătrânul: Să ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului, Care zice: Pentru tot cuvântul deșert vom da seamă în ziua judecății; iar un sfânt părinte zice că „de câte ori am vorbit, m-am căit”. Mare este darul tăcerii! Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deșartă și învățăm a ne ruga. Părinții noștri vorbeau „șapte vorbe pe zi”, cum se spune, dar cu inima și cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morții și ziua judecății, încet-încet dobândim darul tăcerii și al rugăciunii. Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. – Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc

„Crestinismul este taina cresterii unei persoane din alta persoana.” – Parintele Dumitru Staniloae

El este …orfanul! Îl văd mereu acolo, la colţul străzii… trec nepăsător pe lângă el. Se uită în inima mea, cu ochii săi pătrunzători, albaştri… Nu îndrăzneşte să ceară cu voce tare… A înţeles deja din graba mea că nu-i voi lăsa nimic, nici de data aceasta… se întâmplă din nou, iar şi iar… vocea lui strigă tainic în conştiinţa mea… fără răspuns…
De data aceasta ştiu că trec printr-o perioadă grea… şi, mă gândesc, poate n-ar fi rău să-i dau ceva cerşetorului acestuia…
Mă apropii de el… însă acum fără paşi grăbiţi, fără a mă preface (ca de obicei) că privesc în gol… Mă îndrept spre el, iar zâmbetul său mă cuprinde, mă îmbrăţişează… înţelege că vreau să-l miluiesc…. şi întinde mâna bucuros… Acum a îndrăznit, prin gestul său, prin acea mână întinsă să ceară… oricât i-aş fi dat. Am băgat, grăbit… emoţionat, mâna în buzunar… am scotocit… între degete mi-au alunecat câteva monezi, câteva bancnote… de valori mici şi mari… Am ales-o pe cea mică, scuzându-mă în sine-mi că “mi-e greu şi mie, cumva…”…
I-o dăruiesc, iar el mulţumit, fericit…. răspunde: “Sărut-mâna, domnule!”…
Mi-am îndreptat puţin spatele… pentru a corespunde apelativului… şi domnul din mine s-a îndepărtat…
…o tristeţe anume m-a răvăşit… alesesem cea mai mică monedă, o aşezasem în acea palmă întinsă…
Târziu, dar am înţeles… mâna aceea nu ceruse, nu… ci îmi oferise, îmi oferise Raiul…
Ce-am dat în schimbul Împărăţiei?… ce-am ales mai mic din buzunar…
Am vrut să mă întorc… să repar ceva din ce-am greşit… Prea târziu, plecase… n-a mai fost acolo…nici atunci, nici acum… nu-l mai văd… – Constantin-Bogdan Feştilă

Prostie sau neincredere ?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Nu stim ce facem

  1. Pingback: Nu stim ce facem | radupopescublog

  2. calinakimu zice:

    Desigur…părintele Paisie ne spune din experienţele domniei sale. Dar şi noi, cei care nu trăim în mănăstiri avem experienţe propri referitoare la TĂCEREA minţii. Din experienţa mea pot spune că problema nu este borboroseala gurii, verbalizarea…problema este MINTEA care NU TACE. Degeaba pecetluieşti buzele pentru vorbele lumii acesteia dacă mintea bolboroseşte rugăciuni…sau altceva, adică tot nu TACE. Rugăciunea este o stare fiinţială, iar spiritul rugăciunii nu sunt vorbele, indiferent că le rostogolim în minte şi/sau cu buzele. Rugăciunea este o stare de graţie, non-verbală…o stare de graţie copleşitoare până la lacrimi de recunoştinţă pentru ÎNTREG, pentru TOTALITATE, pentru EXISTENŢA, în numele unei IUBIRI copleşitoare. Dacă ne place să personificăm existenţa, ceea ce mie mi se pare o atitudine profană, o putem face spunându-i generic D-zeu.
    Faptul că repetăm la nesfârşit o anumită rugăciune provoacă o “amorţire” autohipnotică, o stare de uitare de sinele contrafăcut al lumii acesteia, al ego-ului. În acelaşi timp, sinele nostru real…poate fi întrezărit, acolo în dreptul inimii, ca locaţie. Asta se petrece în realitate, dar TĂCEREA este altceva…Ea apare când te aştepţi mai puţin, când nici n-o mai doreşti, când ai uitat de ea…
    Deodată mintea se opreşte de la sine, TACE cu adevărat. Acele momente sunt indescriptibile, nu au corespondenţe cu trăirile noastre cotidiene. Atunci mu mai ai minte, cap, gânduri…eşti TOTAL centrat în liniştea desăvârşită a inimii. Din acea clipă începe misterul şi aventura cunoaşterii vii. Dar asta este o consecinţă, urmarea unor acumulări, sau mai bine zis al unei “dezintoxicări” sufleteşti, a dezvoltărilor organelor de simt…spiritual, ochi de “văzut” şi urechi de “auzit” de care vorbea Iisus Hristos.
    În ceea ce priveşte povestioară emoţionantă cu cerşetorul copil, eu am trăit-o cu oameni bătrâni, îmbrăcaţi curat, dar cu haine vechi, cărora ruşinea situaţiei limita în care au ajuns, aflaţi sub presiunea necesităţilor, îi determina să cerseaca cu demnitate. Stăteau cu privirea în pământ…astepatand. Atunci când le dădeai un ban, îl luau făcându-l să dispară repede, iar RUŞINEA era a MEA. Le dădeam ceva şi plecam ruşinat ca nu cumva s-şi ridice privire şi să mă privească în ochi.
    Când dăm de pomană…NU facem nici un gest de iubire, bunătate sau generozitate…Incercam sa ne spalam rusinea. Este o compasiune absolut FIREASCĂ pentru ceea ce se petrece… Nimic NU se “întâmplă”, nu este o întâmplare că trăim într-o lume profund inechitabilă, profund coruptă, profund insensibilă.
    Dorinţa noastre legitimă, omenească, firească…ar trebui să fie aceea prin care să acţionăm îndreptând strâmbătatea lumii, nu făcând pomeni creştine, musulmane sau budiste… Însăşi pomana …arată decăderea morală a unei lumi în care funcţionează dictonul…”homo, homini…lupus”, care generează lăcomie, ego exacerbat, sărăcie, exploatare, suferinţă.
    Pretindem raiul aruncand in dreapta si stanga nosatra…ciosvarte?! Eradicam suferinta cu pomeni, vorbim de Imparatie si stam in noroi?! Mulţumesc…nu este o CALE, este un subterfugiu ipocrit.
    Nu trebuie sa fiti de acord cu mine, dar va trebui să argumentati…sau să mă…banati. Eu nu contrazic si nu mă consider contrazis când cineva are o altă opinie decât a mea. Aceasta se chiama COMPLETARE si generează…COLABORAE…Poate exista IUBIRE fară acestă condiţionalitate ?

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s