Omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt

„Sunt cel mai fericit om in viata. Am in mine ceva ce poate transforma saracia in bogatie, greutatea in prosperitate”. – Sir Thomas Brown

„Spiritualitatea care nu angajeaza viata nu este autentica”. – Jean-Claude Larchet

Măreţia rugăciunii lui Iisus se descoperă din însăşi forma’ei, fiind alcătuită din două părţi: prima, care cuprinde cuvintele Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ne duce cu mintea la istoria vieţii lui Iisus Hristos sau, după cum spun Sfinţii Părinţi, „cuprinde în sine pe scurt întreaga Evanghelie”; partea a doua, adică miluieşte-mă pe mine, păcătosul, ne pune înainte istoria neputinţei şi păcătoşeniei noastre. Am băgat astfel de seamă că nu poţi rosti într-un chip mai înţelept, mai adânc şi mai potrivit dorinţa şi cererea unui biet suflet păcătos şi smerit decât prin cuvântul: „miluieşte-mă”. Nici un alt cuvânt nu este atât de rotunjit şi plin ca acesta. De pildă, dacă am spune: „iartă-mi păcatele”, „slobozeşte-mi fărădelegile”, „îndepărtează-mi nelegiuirile”, am scoate la iveală o simplă cerere de izbăvire de pedeapsă, care nu e decât urmarea unei temeri sfioase şi a unui suflet delăsător. Pe câtă vreme cuvântul „miluieşte-mă” nu exprimă numai simpla dorinţă de a primi cele cerute sub imboldul fricii, ci înfăţişează un strigăt de adevărat fiu al dragostei, care nădăjduieşte spre mila lui Dumnezeu şi care-şi recunoaşte cu toată smerenia neputinţa în ce priveşte tăierea voii şi vegherea duhovnicească. Este strigătul care cere îndurarea, adică mila, şi care vine ca un dar al Duhului puterii lui Dumnezeu, al Duhului care ne întăreşte ca să stăm împotriva ispitelor şi să biruim aplecarea spre păcat. El se poate asemăna cu strigătul unui cerşetor plin de datorii care-1 roagă pe milostivul său binefăcător nu numai să-i ierte datoria, ci să-i mai facă şi alte binefaceri şi să-i fie milă de sărăcia lui cea mai de pe urmă. Această adâncă rostire: „miluieşte-mă” parcă ar vrea să spună: „Stăpâne Prea îndurate, iartă-mi păcatele şi ajută-mă să-mi îndrept viaţa, trezeşte-mi râvna spre împlinirea poruncile Tale fără lenevire, fie-Ţi milă de mine, iertându-mi păcatele săvârşite şi adunându-mi împrăştiata minte, voinţa şi inima numai în Tine.” – Pelerinul rus

„Cand oferi ceva, bucuria sa fie mai mare decat darul!“. – Sfantul Isaac Sirul

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt

  1. Ralu Daniela zice:

    Bună această luare-aminte de sine însuți. Natura noastră omenească este supusă căderii sau depărtării de cele ale lui Dumnezeu şi apropierii de cele ale noastre… şi așa nu mai trăiești pentru altul, ci pentru tine. Semnalul de alarmă se declanșează atunci când te rogi, ceri milă, şi faci aceleași greșeli… nu o dată, de două ori, ci devine obișnuință. Păcatul este să nu trăiești, cu toată smerenia, cu şi în Dumnezeu. Să nu vezi pe cei de lângă tine ceea ce sunt de fapt: toţi copii ai aceluiași Tată… indiferent cum se judecă oamenii între ei, toţi am primit dreptul şi darul de a veni aici… şi cum? ÎMPREUNĂ. Te îmbrățișez cu drag!

  2. Pingback: Omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt | radupopescublog

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s