Oameni din mine

Portretul Sufletului Meu

Ți-aminteşti ? Parcă mai ieri ne-am întâlnit pe aceste meleaguri frumoase , pline de lumină Te-am întâlnit stând la umbra sumbră a gândurilor tale , adăpându-te cu resemnare din izvorul durerii tale , fugărind cu îndârjire orice urmă de speranță din inima ta obosită de tumultul vieții . Nu te așteptai să mă întâlnești . Mirat , buimac de prezența mea , ai bâlguit timid , cu ochii tăi , un salut din privirea ta ștearsă . Se vedeau urme de monotone lacrimi pe obrajii tăi arși de vântul întristării . Și atunci , nu am mai stat mult pe gânduri . Ți-am zâmbit binevoitor și ți-am răpit sufletul trist în brațele mele mari , de copac îmbătrânit sub vremi zburdalnice. Am luat durerea ta , am ascuns-o printre ale mele ofuri , și am plecat amândoi mai departe , în viaţă . Așa am devenit prieteni . Și zâmbetul…

Vezi articol original 253 de cuvinte mai mult

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Oameni din mine

  1. Pingback: Oameni din mine | radupopescublog

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s