Bucurie

Portretul Sufletului Meu

Astă noapte Cerul mi-a zâmbit , înveşmântat în stele
Mireasma lui de Har îmbelșugat , adânc în mine a invadat
Trăiri de înger îndrăgostit de Cer , m-au scos din ale mele
În nor de dragoste Divină , sfios , cu chip senin eram purtat .

Și preț de o clipă efemeră , singuratică , pierdută-n etern
De un ceas grăbit săracul , ce alerga nezgomotos în veșnicie
Neașteptat mă întâlnii cu frumusețea-Ți din chipul Tău patern
Ce acum printr-un surâs mă radia total de dulce bucurie .

Uimit stăteam în fața Ta și Tu priveai cu dor în mine
În ochii-mi galeşi privirea-Ți tandră cu spor se afunda
Omenescul meu golindu-se îndată , înmărmurit fiind de Tine
S-a transformat din lutul muritor , în dor neobosit de slava Ta .

Of , ce n-aș răbda în viața asta trecătoare , avându-Te în mine !?
Făcutu-mi-s-a al meu necaz prilej…

Vezi articol original 102 cuvinte mai mult

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bucurie

  1. Pingback: Bucurie | radupopescublog

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s