In vesnicie

„Omul care nu trece prin incercari, care nu vrea sa-l doara nimic, care nu vrea sa fie mahnit sau sa i se faca vreo observatie, ci vrea sa traiasca bine, este in afara realitatii duhovnicesti”. – Parintele Paisie Aghioritul

Un profesor a dat fiecarui student, ca tema pentru lectia de saptamana viitoare, sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara , pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita, o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana , studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea, sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare, o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau, studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau, si care considerau ei, ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca din zi in zi, cutia devenea din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceput de saptamana, incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare, era dator sa o poarte permanent, sa aibe grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa , la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului erau inscrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai puteau face fata sarcinii lor. Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia, pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana si anume: ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga, nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem inauntru nostru, ura, invidie, raceala fata de alte persoane, etc… De multe ori credem ca a ierta pe cineva este o favoare pe care o facem celeilalte persoane. In realitate insa, acesta este cea mai mare favoare pe care ne-o facem noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt … si ce ai de gand sa faci cu ele ?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la In vesnicie

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s