Uneori nu este nevoie de cuvinte

Cine vede potenţial frunza în sămânţă, floarea în boboc şi fructul în floare, acela poate să-şi conducă viaţa cu înţelepciune. – Octavian Sărbătoare

Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte.– Goethe

Nu trebuie să îţi pui mintea cu florile. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi. Floarea mea îmi înmiresma toată planeta, însă eu nu am ştiut să mă bucur de lucrul acesta.– Antoine de Saint-Exupery

Povestea incepe in manastirea Sfantului Francisc. Acolo, sfantul a invitat un novice tanar ca sa predice cu el intr-un sat apropiat. Novicele a fost incantat ca un om mai in varsta atat de stimat sa-i ceara acest lucru. Sigur va avea de invatat urmarindu-l si observandu-l cu atentie pe maestrul sau cum predica.
Au pornit spre deal in jos, printre ulite de tara marginite de ferme. Sfantul Francisc zambea si saluta localnicii de-a lungul drumului. Zabovea putin ca sa mangaie cate un animal, se oprea sub un pom ca sa asculte ciripitul matinal al pasarilor si parea sa savureze frumusetea tihnita a vietii in afara coridoarelor intunecate ale manastirii. Insa novicele era nerabdator sa ajunga in sat si sa-l asculte pe parinte predicand.
Cand au ajuns in cele din urma in oras, au luat-o de-a lungul strazii principale pavate. Cladirile opturau lumina. Animalele scormoneau prin gunoi dupa resturi de mancare. Oamenii faceau negot cu diferite marfuri. Sfantul Francisc colinda incoace si incolo pe strazile dosnice, continuand sa zambeasca si sa salute oamenii cu amabilitate. Novicele a inceput sa se intrebe cand isi va tine Sfantul Francisc predica.
Dupa un timp, monahul a facut cale-ntoarsa, a luat-o iar pe urmele pasilor lor prin oras, apoi pe drumul de tara si a inceput sa urce dealul. Tanarul novice incerca sa se abtina, dar in timp ce urcau pe carare spre manastire, nu si-a mai putut abtine gura.
– Parinte, am crezut ca mergem in sat ca sa predicam.
– Am fost, a venit replica binevoitoare a Sfantului Francisc. In timp ce ne plimbam, predicam. Uneori nu este nevoie de cuvinte. Simpla noastra prezenta le aminteste oamenilor ceea ce reprezentam. Pin faptele noastre, ne-am tinut predica de dimineata.
Intorcandu-se ca sa prinda privirea novicelui sau, a conchis:
– Nu are rost sa mergem nicaieri sa predicam, daca nu predicam in timp ce mergem. – George W. Burns

  O emisiune minunata AICI : EUGENIA VODA

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Uneori nu este nevoie de cuvinte

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s