Fiorii constiintei

 

„Inlauntrul nostru trebuie sa fie pururea Inviere.” – P.S. Inochentie

(…)Dumnezeu pătrunde prin pâcla de întuneric a acestui veac în toate cotloanele vieții și sufletelor și pescuiește inimi pentru Bucuria pe care Se încăpățânează să ne-o ofere, fără întrerupere de două mii de ani!
Locul în care suntem, cu adevarat este cel mai potrivit pentru întâlnirea cu Domnul și mântuirea noastră, pentru că acolo ne-am format sau am ajuns pentru că așa suntem deja formați („formatați”). Doar că e important să nu ne acomodăm prin compromisuri cu locul căutând un cât mai bun confort, cu nici un loc, ci să facem din el un loc de întâlnire cu Domnul și acolo și cu El să împlinim, să lucrăm poruncile și nu să suportăm neplăceri sau dureri ca pe niște mijloace magice de mântuire.

E nevoie să facem deosebirea dintre „a suporta” și „a îndura”, a „răbda”. Suportarea ne transformă în obiecte. Îndurarea ne trezește duhul și răbdarea ne mântuiește pentru că e virtute, este lucrare divino-umană. Când te doare ceea ce simți într-o relație sau într-un eveniment să cobori gândul în acea durere și s-o rabzi cu Domnul, pentru Domnul, pentru a intra pe „lungimea Lui de unde” și pentru a nu mai fi robul reacțiilor automate care fac ce vor din noi. Fiecare loc și mediu poate fi o școală în care avem ceva de învățat, dar Învățătorul să fie Domnul. După ce ne învățăm lecția, Domnul ne promovează în altă clasă și asta aduce după sine schimbări. Dar altele decât cele propuse de imaginația noastră sau sfatul lumii. – Maica Siluana

Conştiinţa ascultării ţi-e puterea de-a purta
cea mai strălucită cruce de pe lume: crucea ta!
Ţi-e puterea de-a rămâne pân-la moarte credincios
în învăţătura-n care te-a chemat întâi Hristos.

Conştiinţa ascultării îţi dă harul ca să poţi
în iubire să fii una, gând şi duh, cu-ai tăi, cu toţi,
căci smerenia e harul cel mai nalt şi mai frumos
ce-ţi păstrează părtăşia cu-ai tăi fraţi şi cu Hristos.

Conştiinţa ascultării fie-ţi trează necurmat,
ardă-n candela vieţii ca oleiul cel curat,
îndreptându-ţi pururi drumul şi trăirea-ntre cei mulţi.
Fericit eşti doar atâta cât iubeşti şi cât asculţi.

Traian Dorz

Fiecare zi este o viaţă în miniatură. La fel şi judecata de apoi este gustată zilnic de fiorii conştiinţei. – ieromonah Hrisostom Filipescu

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fiorii constiintei

  1. ane zice:

    “Omul, e făcut – ca toate vietăţile – pe măsura unor anumite senzaţii. Or, se întâmpla ca ele să nu-şi mai facă loc una alteia, în succesiunea normală, ci să năpădească toate într-o furie elementară, roind în jurul unei epave – din plenitudine – care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conştiinţa?” Emil Cioran

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s