Privește cât mai des Cerul

„Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.
Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.
Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.
Culege cu îndrazneală ciuperca pe care stau gâzele.
Sădește pomul acolo unde sapă cârtița. Casa clădește-o pe locul unde se încalzește șarpele.
Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță.
Culcă-te și trezește-te odată cu păsările – vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.
Mănâncă mult verde – vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului.
Inoată des – și te vei simți pe pământ precum peștele în apă.
Privește cât mai des cerul – și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.
Taci mult, vorbește puțin – și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace”. – Sfântul Serafim de Sarov

Doamne Iisuse Mântuitorul nostru Iubit, Îți mulțumesc cã m-ai trezit și pe mine din noaptea pãcatului și prin Cuvântul și Duhul Sfânt m-ai nãscut din nou dãruindu-mi firea duhovniceascã. Prin umblarea și viața ei ajutã-mã sã pot moșteni Împãrãția Ta cea veșnicã. Ajutã-mi Te rog prin harul Tãu cel sfânt sã pot birui în mine de fiecare datã îndemnurile cele rele ale firii pãmântești care duc la moarte și sã pot face prin credința și ostenelile mele sã se întãreascã și sã rodeascã neîncetat firea cea nãscutã din Tine care aduce mulțumire și luminã și în inima mea și a celor din jurul meu. Spre slava Sfântului Tãu Nume. Amin. – Traian Dorz

Ştiu cum mă numesc, îmi cunosc vârsta, ştiu ce greutate am, ştiu care este culoarea părului meu, dar, pe mine, nu mă cunosc. Pentru mine, acest lucru rămâne ascuns şi nu-mi este deloc cunoscut. Tu, însă, Hristoase ale meu, tu, care „cercetezi inimile şi rărunchii”, tu mă cunoşti! Tu cunoşti pe fiecare om care vine în lume, ,,din pântecele maicii lui”. Tu ţii în mâinile tale, cu care m-ai creat, imaginea chipului meu cel tainic şi ascuns, în cele mai mici detalii. Ce n-aş da, Doamne, să pot vedea şi eu acest chip! Să îl am în faţa ochilor. Şi să văd, în sfârşit, cine sunt eu cu adevărat! O voce tainică, lăuntrică, îmi spune că nu aş putea să văd imaginea aceasta a mea, aşa cum sunt eu. Şi chiar dacă aş vedea-o, cum aş putea să mă recunosc pe mine în aceasta? De aceea, Doamne, sunt bucuros că Tu, plin de dragoste pentru mine, păstrezi pentru tine această „fotografie” a mea, a ceea ce sunt eu, cu adevărat. Fiindcă ştiu că Tu o să lucrezi în mine ca să recreezi chipul meu cel adevărat, chipul meu cel dintâi, şi să-l arăţi „fără pată sau întinăciune”, ci „sfânt şi fără de prihană”. Doamne, te las pe Tine să lucrezi înlăuntrul meu şi să mă faci să devin ceea ce trebuie să fiu… Sinelui meu… Caută adânc în sufletul tău, cunoaşte-te pe tine însuţi, analizându-te cu atenţie. Cercetează care este voia Lui Dumnezeu în viaţa ta. Fă-te căutător ca să găseşti mărgăritarele şi pulberea de aur în comoara cuvintelor Lui Dumnezeu. Deschide-ţi inima, goleşte-ţi sufletul de cele nefolositoare ca să faci loc harului Lui Dumnezeu să se sălăşluiască înăuntrul tău. Pune la baza existenţei tale „temelia…care este Iisus Hristos”. Dacă vrei să urci,,sus”, smereşte-te, caută… Scrutează în adâncul sufletului tău. Deschide, Doamne, în adâncul sufletului meu, izvorul autocunoaşterii şi al smereniei mele.

Pentru ce mă rog? Desigur, nu ca să-i înşir lui Dumnezeu păcatele mele. Nu ca să mă mândresc cu faptele mele bune. Nu ca să-mi împac conştiinţa că nu am neglijat ,,datoria” rugăciunii. Nu ca să arăt cu degetul pe ceilalţi „păcătoşi” care sunt în jurul meu. Nu ca să încep şi să termin ziua ,,religios”. Ci ca să cer de la Domnul Preamilostiv să acopere cu mila sa, multele mele greşeli, faptele mele cele bune făcute cu de-a sila, lipsa dragostei şi a înţelegerii faţă de fraţii mei şi multele mele păcate. Pentru acest lucru mă rog! Pentru ca să reînnoiesc sentimentul păcătoşeniei mele, dar şi încrederea mea în mila Lui Dumnezeu. Iar când mă rog, să simt că sunt lângă Dumnezeu cel Sfânt. – Monahul Iosif Grigoriatul

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Privește cât mai des Cerul

  1. Pingback: Privește cât mai des cerul | innerspacejournal

  2. George Valah zice:

    Povețe
    Sf. Serafim de Sarov

    “Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieții creștine, în timp ce rugăciunea, postul, pomenile și alte fapte bune făcute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobândirii Duhului Sfânt.”

    “Dobandește harului Duhului Sfant și prin practicarea celorlalte virtuți, de dragul lui Hristos. Fă negoț duhovnicesc cu ele; fă negoț cu acelea care îți aduc profitul cel mai mare. Strânge capital din belșugul harului lui Dumnezeu, adună-l în banca cea veșnică a lui Dumnezeu, care iți va aduce dobânda nematerialnică, nu patru sau șase procente, ci sută la sută pentru o monedă duhovnicească și chiar nesfârșit mai mult decât atat. De pildă, dacă rugăciunea și privegherea iți dau mai mult har de la Dumnezeu, roagă-te și priveghează; dacă postirea iți dă mult din duhul lui Dumnezeu, postește; dacă milostenia iți dă mai mult, fă pomeni. Masurați fiecare virtute facută din dragoste pentru Hristos în acest fel.”

    • George Valah zice:

      Si eu multumesc. Nu stiam si nu ne-am fi bucurat de intelepciunea acestui sfant daruit cu har, daca nu era reamintit asa cum ati facut-o… Aflandu-i zicerile, ne minunam si parca ne spune: „obsearva si intelege cu iubire, natura din jur, asa ii vei afla tainele”…
      Ramanem imbratisati…

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s