Bucuria e o minune neştiută şi nefolosită de om

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine! Amin. – Rugăciunea de fiecare zi a Sfîntului Ierarh Filaret al Moscovei

Experiența mea mă învață că nimeni nu poate ajuta pe altcineva, oricât de mult și-ar dori ei, cu dragoste, aceasta. Ajutorul vine doar de la Dumnezeu la timpul hotărât de El. – Maica Gavrilia Papaiannis

„Pentru ca traiesti in lume si ai familie nu cred ca poti imparti saracilor toata averea ta. Prin urmare trebuie sa gasesti „taietura de aur” si fi statornic in urmarea ei: nici sa nu intorci spatele semenilor tai, nici sa le imparti tot ce ai. Esti dator sa asiguri copiilor tai, cu cea mai mare grija, lucrurile de care ei au cu adevarat nevoie. Daca-ti prisoseste ceva da si saracilor…Chiar daca ai da tot ce ai, nu ar fi de ajuns ca sa-i ajuti cu adevarat pe toti oamenii acestia. Pe de alta parte, ai datoria fata de familia ta sa te lupti ca sa traiti cu totii fara griji – desigur, nu in lux. Fereste-te de pericolul generozitatii nebunesti si a risipei. Caci daca este bunavointa, bine primit este darul, dupa cat are cineva, nu dupa cat nu are. Nu doar ca sa fie altora usurare, iar voua necaz, ci ca sa fie potrivire. In plus, daca te lasi purtat de dorinta de a da de pomana ce ai si ce nu ai mai tarziu o sa te caiesti, cand vei vedea cum copiilor tai le lipsesc chiar si lucrurile cele mai necesare. Si atunci vei incepe sa arzi in cazanul tulburarii si al deznadejdii. Intelegi, acum, ca in toate faptele bune e nevoie de discernamant? Iti vine oare sa crezi ca in spatele impulsului unei milostenii facute fara discernamant se ascunde, de cele mai multe ori, egoismul? Smereste-te, dar, si-ti vei afla pacea interioara.” – Povete duhovnicesti, Sf.Macarie de la Optina, ed. Egumenita

„Da-mi minte sa fac voia Ta, Doamne!” – IPS Justinian Chira

 Cât pot descoperi eu însumi înapoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, mă văd un copilaş stând singur într-o poiană cu flori sălbatice, la marginea unei gârle… nu e nici o poezie, nici o poză… E adevărul. Sunt singur, în fundul grădinii noastre de câteva pogoane, care mi se părea atunci uriaşă… Stau pe un mal cu flori şi mă uit în zare. Şi simt şi acum fericirea acelei singurătăţi copilăreşti plină de o mare, de o nespusă, aş zice de o mistică aşteptare. Aşteptam de atunci ceva ce aştept şi acum, ceva care să-mi împlinească un dor nehotărât, şi aşteptam cu siguranţa, atunci, că va veni… Mă simţeam, mă credeam predestinat. Mi se spunea că m-am născut cu căiţă pe cap, că voi avea noroc… Mama mă adora, surorile mă iubeau, pentru toţi eram o minune. Eram un copil de cel mult trei ani, stam copăcel între flori de in sălbatic, cu un cer albastru deasupra, cu un şir de munţi albaştri în fund, visam cu ochii deschişi la soartă şi eram fericit de aşteptare. Ce aşteptam ? Îngeri, pe Dumnezeu şi pe Sfântul Petre, pe Sfânta Duminică din basmele cu care mi-era capul împuiat ? Era, desigur, în acel copilaş cârlionţat o copie, ceva împrumutat şi de la Făt-Frumos din poveste, aur, arme, cai, tărâmuri de dincolo. Dar era de atunci în mine o siguranţă că are să mi se izbândească un vis pe care nu-l formulam şi pe care nu l-am formulat niciodată(….)Aşteptarea aceea sigură şi neistovită cu care mi s-a deschis zarea copilăriei mele, care îmi va închide orizontul vieţii de aici, este cred aşteptarea lui Dumnezeu, care, deşi ascuns, nu-mi este necunoscut. Îl aştept. Şi suprema aventură cu care se izbândeşte visul şi basmul unei vieţi este că are să vie.(…)Bucură-te!
Studiul bucuriei – analiza ei în opoziţie cu durerea. Durerea e palpabilă, accesibilă, fizică, o localizezi în mână, în picior. Bucuria e cel mai mare mister sufletesc… Nu o simţi nicăieri şi e în tine. Durerea vine din afară, pe calea văzduhului şi a intemperiilor, se hrăneşte cu spaţii, se adapă cu timp. Bucuria vine dinăuntru şi-ţi umple fiecare celulă cu osanale. Bucuria e fără motiv lumesc şi e cel mai înalt extaz al omului. Durerea e un val, bucuria – marea… Durerea e pârghia vieţii. Apasă cu un capăt, dar cu celălalt ridică.

Bucuria e o minune neştiută şi nefolosită de om. Noi o întrebuinţăm ca cineva care nu ar şti să zboare cu aeroplanul şi s-ar mulţumi să alerge cu roţile, dar pe pământ. Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ, ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună ? Cugetaţi în ceasurile vii ale vieţii, nu amânaţi cugetările tocmai pentru ora morţii. Căci atunci nu mai puteţi avea gânduri, ci, ca într-un apocalips al propriei vieţi, vedenii şi descoperiri. Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal. – Vasile Voiculescu – Gânduri albe

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bucuria e o minune neştiută şi nefolosită de om

  1. Ralu Daniela zice:

    Din întâmplare, am scris şi eu undeva aceste rânduri, care acum văd că sunt în sincronicitate cu ceea ce ai adus tu la lumina conştienţei cititorilor tăi dragi 🙂 Iată: Există întunericul? Cine spune că NU este în negare. Ce rost ar mai avea lumina? De unde am şti diferenţa? Arta de a lumina spune că deşi avem şi una şi alta, nu ar mai fi artă dacă nu ai alege să reprezinţi lumina, să fii lumina. Nu contează părerea celor obidiţi şi dependenţi de tristeţea lor. Bucuria care o aduce flacăra iubirii de dragul iubirii întrece orice altă aşteptare de la Viaţă. Toate devin daruri… bucuria dizolvă orice etichetare… rămâne doar ea.
    Ştii că te iubesc, dar tot repet, te iubesc!

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s