El ne cheama si ni se daruieste

(…) Da, deci trupul nu este pedepsit prin post, nu este considerat trupul ca fiind patimas, si acuma il chinui si il pedepsesc. Nu! Postul si toata nevointa trupeasca este rugaciunea trupului. Adica noi, in slavirea lui Dumnezeu aducem si trupul, si trupul trebuie sa-L slaveasca pe Dumnezeu. Si-atuncea cum il slaveste trupul pe Dumnezeu? Prin sacrificiile pe care le face, prin pariticiparea la biserica, prin statul in picioare.(…)Si copiii, ca si copiii, ziceau: hai mama ca suntem obositi, hai mama ca ne dor picioarele si sa mergem acasa. Si raspundea mama: daca altceva nu putem face pentru Dumnezeu, macar sa obosim pentru Dumnezeu. Adica osteneala asta trupeasca, faptul de a merge, chiar faptul de a te plictisi, sa zicem, la biserica, adica faptul ca nu intelegi ce se intampla acolo. Da, dar fac si eu ceva, fac o osteneala acolo, fac si eu un mic sacrificiu, pentru ca sa stiti ca sacrificiul este modul fundamental de manifestare al iubirii. Zice Domnul Iisus Hristos ca cea mai mare iubire pentru cineva nu este decat sa-si puna viata pentru prietenul sau. Atuncea eu cand il iubesc pe cineva ma manifest prin daruire jertfelnica, ma pun in slujba celuilat. Atuncea asa, si fata de Dumnezeu avem aceasta atitudine de daruire jertfelnica. Si atunca vine si trupul cu osteneala, cu postul, astea sunt sacrificiile pe care el le face pentru slujirea lui Dumnezeu. Deci nu sunt chestiuni punitive, de pedeapsa. Ai gresit, na, acuma trebuie sa postesti, sa stai la colt pe coji de nuca. Nu! – Parintele Pantelimon de la Oasa

(…) Dumnezeu nu ne da ispite mai mari decat putem sa ducem, si ingaduie Dumnezeu ispite pentru ca sa putem sa-L asteptam si noi. Sa stit ca am si citit la Parinti duhovnicesti, si am vazut si in viata mea, ca bolile asumate aduc har mai mult decat nevointele. De la Parintele Paisie Aghioritul, cred ca ati citit, a scris foarte frumos, si a spus si el asta. A fost un ascet extraordinar si totusi n-a dobandit atata har cat har a dobandit prin suferinta, prin boli. Si atuncea si ele sunt un mijloc de sfintire. Sa stit ca si eu, cand am inceput sa am probleme de sanatate si cautam sa scap de ele, si dupa ce am inceput sa ma raportez prin credinta la ele, si sa ma sfintesc prin ele, asumandu-le, parca imi parea rau sa nu mai fiu bolnav, pentru ca vedeam ca daca o sa fiu sanatos nu o sa mai fiu asa duhovnciesc, ca pierd harul ala care-mi venea prin ele. Nu e o problema pana la urma asta, ca sa scapi neaparat de ea. Trebuie sa ti-o asumi si este extraordinar ca boala ta sa fie a ta. Eu am fost invatat de un medic ca n-o sa ma vindec. Zice: “nu mai incercati sa va tratati ca n-o sa va vindecati, si trebuei sa va obisnuiti cu asta, sa va asumati asta“. Si am zis: uite ma invata el pe mine! Si chair asa, am inceput asa frumos sa-mi asum, si am zis:“no, bun! Haideti sa facem cunostinta, voi sunteti cutare boli, si eu sunt Parintele cutare, suntem aici la manastire, hai sa traim acuma impreuna frumos. Uite asta e viata mea de calugar, de preot, si haideti impreuna sa facem metanii, ne rugam impreuna, mergem impreuna la Liturghie, haideti cu mine peste tot”. Extraordianar de bine eram. Deci poti sa convietuiesti cu boala, sa te impretenesti cu ea, si te poti sfinti prin ea si de-asta ti-e si lasata.

Cand sunt boli in trup sigur sunt si-n suflet, si-atuncea, poate nu le sesizezi, nu ti-ai dat seama, dar gandeste-te mai bine, analizeaza-te mai bine si-o sa vezi ca sunt si boli in suflet. De exemplu, ai cancer, si cancerul e in trup. Bun, dar care-i cancerul sufletului? Mandria! Deci ai si cancer d-asta si nu-ti dai seama de asta si e mai rau. Si ingaduie Dumnezeu asta in trup ca sa te vindeci de celalat in suflet. Si pana la urma viata asta-i de 80 de ani, ai 60 de ani in fata si nu traim ca sa ne mantuim? Siimportant e sa fim cu Dumnezeu in boala sau in afara bolii, si sa nu ne despartim de Dumnezeu. Si sa stiti ca toate sunt lasate ca sa ne unim mai mult cu Dumnezeu. Dumnezeu prin toate ne cheama, chiar si prin boli, si prin suferinte. El ne cheama si ni se daruieste. Si atuncea nu trebuie sa vedem atata partea asta negativa cat trebuie sa trecem la cea pozitiva, la care ne cheama Dumnezeu prin asta. Deci boala de multe ori e ca un apostol, vine sa te converteasca, vine sa te cheme la Dumnezeu. Odata ce ai ajuns la comuniunea cu Dumnezeu, primitoare, odata ce ai ajuns sa te impartasesti de Dumnezeu prin toate nu mai conteaza ca esti gras sau slab, sau stramb sau drept, sarac sau bogat. Esti coplesit de relatia pe care o ai cu Dumnezeu. – Parintele Iustin de la Oasa

Omagiu adus tatalui meu .

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la El ne cheama si ni se daruieste

  1. C.J -Jaklyn zice:

    Adevarul este ca celui care are vointa ,i se da toate de trebuinta si intarire si pricepere ,imbratisez cu tot dragul ,zi minunata va doresc !!!

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s