Priveste-ti propria viata

https://www.youtube.com/watch?v=JyjCAxhdYOM

„M-aşez la fereastră precum un copil
Şi decupez cu privirea Cerul senin…” – Constantin Bogdan Feştilă

(…) Ca vremea pare a fi viaţa noastră, ca valurile, între cvonsistenţă şi inconsistenţă, între sus şi jos, între fericire şi tristeţe, între indiferenţă şi iubire. Nici un om nu-i bun la modul absolut, nici un om nu-i absolut rău. Nici o stare dorită, precum iubirea, graţia, blandeţea, extazul şi fericirea nu sunt permanente, dar nici cele nedorite, nici deprimarea, nici dezastrul, nici întunericul, nici suferinţa nu-s permanente. ”Trecerea”, toate trec, asta-i pecetea pe care ar trebui s-o deschidem pentru ca emoţiile toxice să nu ne mai invadeze şi să ne conducă atat de des şi dezastruos către atitudini şi comportamente ce ne prelungesc agonia şi ne forţează din noi înşine să acţionăm împotriva noastră.

Cand alergăm cu disperare după înţelegeri şi credem că ele ar putea fi tainice, ascunse, mult mai departe de ceea ce alegem, facem, gandim şi trăim noi înşine în experienţa imediată a vieţii, cand credem că sursa nefericirii şi a neliniştii şade în cauze pe care nu le putem verifica nicicand, că suntem victime ale vrajilor, ale istoriei noastre de viaţă, ale existenţei imperfecte în care ne-am trezit, se poate să fugim de adevăratele cauze. Se poate ca acestea să nu fie deloc ascunse, să ne stea chiar în faţă clipă de clipă, să ne privească în ochi şi să ne tragă de maneci din fiecare experienţă banală a vieţii de zi cu zi. Aici, pe stradă, în trafic, în patul conjugal, în bucătărie, la slujbă, în ochii unui copil sau ai unui partener de viaţă s-ar putea să se ascundă ”vrăjitorul” pe care-l căutăm în locuri pompoase şi-n explicaţii fragile, dar convenabile. Viaţa simplă pare să conţină remediile cele mai puternice pentru suflet, pentru minte şi pentru corp. Oamenii de langă noi ne arată permanent unde şi ce avem de schimbat pentru ca lumea noastră interioară să-şi recapete vigoarea, sensul, motivaţia şi puterea de a merge mai departe. Oamenii de langă noi, uneori prin atitudini inconştiente, urate, prin alegeri impulsive şi comportamente stridente ne cheamă să învăţăm răbadrea, înţelegerea, iertarea, toleranţa, fermitatea, cand să spunem da şi cand să spunem nu, cum să ne asumăm responsabilitatea şi cum să iubim mai mult. Noi nu avem nevoie de agresivitate, de furie sau de lamentări, n-avem nevoie să spunem ”nu” ţipand, n-avem nevoie să-i cerem altuia să facă lucrurile într-un fel sau altul, dar credem – în inocenţa noastră – că emoţiile negative ne ajută să împingem lumea nedorită mai încolo, s-o îndepărtăm. Experienţele vieţii simple sunt ”iniţiatice”; ele ne oferă permanent oportunităţi, chiar şi atunci cand ni se pare că ne aduc un dezastru. Viaţa obişnuită e un mare maestru, cel mai mare dintre toţi, căci în ea ne regăsim pe noi înşine, în această experienţă a vieţii suntem dezvăluiţi în întregime. Dacă suntem agresivi în relaţia cu cineva e clar că avem o problemă cu agresivitatea, că agresivitatea e un program în noi înşine şi-i clar că treaba noastră ar fi aceea de a deveni mai liniştiţi, de a înţelege lucrurile, înainte de a le judeca în alb sau în negru. Marele maestru, viaţa noastră obişnuită, nu va sări peste nimic din ceea ce nu corectăm în latura noastră întunecată, căci viaţa are obiceiul să ne întoarcă permanent la locul dureros şi să ne spună prin durerea însăşi că avem ceva de vindecat. E aici totul, tot ce avem de ştiut; cum ne comportăm cu oamenii, cum trăim, cum gandim, cum iubim, cum iertăm sau nu facem lucrurile acestea; iată cat de evident şi de aproape ne e leacul… – Maria Timuc – http://jurnalul.ro/

„Un om este cu adevarat liber, atunci cand accepta sa devina robul lui Dumnezeu.” – Sfantul Maxim Marturisitorul

Sufletul meu s-a ascuns. E beznă peste inima mea… Oamenii au plecat la culcare, să-şi viseze fericirea. Am rămas cu Tine, însă astăzi nu văd, nu aud nimic… E o noapte rece, prea rece… Încerc să rostesc, în şoaptă, cuvintele de aur. Nu primesc răspuns în inimă. Păcatul din mine macină fiinţa şi lumea care m-a născut. Cât de trist poate să fie un gând în care nu vezi Lumina! Aştept clipa în care îmi voi lua rămas bun de la rutină. Cine ştie? Poate este chiar acum sau poate va fi atunci când pleoapele-mi grele vor obosi de-atâta căutare. Nu înţeleg şi nu ştiu cum să Te aflu din nou… poate somnul mi Te va aduce în vis, şi teamă mi-este de amăgire. Îmi forţez ochii minţii să rămân treaz, dar negura mă apasă, conştiinţa duce o luptă obositoare. Gândul mi-a zburat la părintele, el singurul trebuie să se roage acum pentru mine, pentru noi toţi. Mă simt norocos să mă ştiu ocrotit de rugăciunea unui înger pământesc. Monahul care a deschis zăvorul ruginit al mărturisirii păcatelor este undeva, acolo, şi parcă încep să-întrezăresc… lumina… – Constantin-Bogdan Feştilă

Iată-l, pășind printre suspine,
Părintele se pleacă lin
La păsul fraţilor ce vin
Cu inimi de durere pline.

Sunt vremi de nepătrunsă Taină
Când oameni se întorc cu dor
Într-al Bisericii pridvor
Să-şi cureţe ‘negrita haină.

Iar el, privind pe fiecare
Prin Ochii Domnului Hristos,
Cu glasul blând şi credincios
Se face vrednic de crezare.

Din văile adânci de patimi
Suiţi în munţi de rugăciuni,
Fugind de-a lumii stricăciuni
Cu post şi cu şuvoi de lacrimi.

Iar când zări-veţi chip de Mire
Pe-al sufletelor voastre cer,
Smeriţi, să ascultaţi de El
Căci toţi suntem a Lui zidire!

Prin noaptea neagră de tăciune,
O umbră de bărbat, zglobie,
În drumul său către chilie,
Îngână, parcă-o rugăciune… – Dorin Don

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Priveste-ti propria viata

  1. Aliosa zice:

    Buna dimineata !
    „Atat de frageda ”

    si totusi, foarte puternica in spirit si-n gandire !
    De la domnia ta, plec mai linistit si cu o mai mare pofta de viata !
    Multumesc !
    O zi frumoasa !
    Cu stima,
    Aliosa.

  2. childagain zice:

    Doamne, ce cuvinte frumoase și adevărate !
    Reflecția aceea, că nimeni nu e cu desăvârșire bun, sau rău, îmi aduce aminte de o alta, citită demult:
    ”Există atâta bine și în cel mai rău dintre oameni
    Și atâta rău în cel mai bun dintre ei,
    Încât, atunci când se întâmplă o nenorocire,
    Vina le aparține tuturor.”
    Suntem cu toții legați… dovadă, noi, cei care ne-am întâlnit pe aici !
    Mulțumesc că îmi oferi întotdeauna liniște !
    Cu drag, o seară frumoasă !

  3. Aliosa zice:

    Multumescpentru urarile de ZIUA mea ! 🙂
    Va invit sa vizionati
    ” La Traviata de G.Verdi ”

    Weekend minunat !
    Cu stima,
    Aliosa.

  4. Multumesc . Gata , l-am vizionat . O adevarata incantare . Zile cu soare va doresc . Weekend placut .

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s