In temnita uitarii

Intr-un sipet de diamant
Imparateste viata mea ;
E scump sipetul si tentant,
E-un privilegiu-n el a sta…

Pe catifeaua purpurie
Spune povesti dorului sau,
Nemangaiata pe vecie,
Uitata si de Dumnezeu.

E fermecata cheia care
Lumina vietii-i poate da ;
Se-ascunde-ntr-un boboc de floare
Ce-a rasarit pe-un colt de stea.

In solitudinea deplina
Isi rabda sufletul pustiu ;
Doar vuietul cel surd intina
Nemangaiatul inca viu.

In sangerarea-ntunecata
Numai durerea-i da de stire
Ca moartea o facu uitata
Luandu-i dreptul la iubire.

O lacrima amara zace
Inerta, suspinand mereu
Si o speranta slaba coace
Ca va-nflori bobocul-zeu.

Ioan Ciprian Moroșanu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la In temnita uitarii

  1. childagain zice:

    Superba poezie ! La inceput, am crezut ca e scrisa de tine, pentru ca e sensibila ca si tine.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s