Oglinda Fumurie

Cu trei mii de ani in urmă, exista un om la fel ca noi toţi care trăia în apropierea unui oraş înconjurat de munţi. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce învăţa. In inima sa simţea că trebuie să existe ceva mai mult decât era scris în acele cărţi.Într-o zi, când a adormit într-o peşteră, el a visat că şi-a văzut propriul corp adormit. A ieşit din peşteră în noaptea cu lună nouă. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut în interiorul său, ceva care i-a transformat viaţa pentru totdeauna. El şi-a privit mâinile, şi-a simţit corpul, iar apoi şi-a auzit propria voce spunând: „Sunt făcut din lumină; sunt făcut din stele”.A privit din nou la stele şi a realizat că nu stelele sunt cele care crează lumina, ci lumina crează stelele. „Totul este făcut din lumină; eu sunt făcut din stele, a spus el, şi spaţiul dintre ele nu este gol”. Şi a ştiut că tot ceea ce există este o fiinţă vie, iar lumina este mesagerul vieţii, deoarece este vie şi conţine în ea toate informaţiile. Apoi a conştientizat că şi el era făcut din stele, deşi nu părea una cu acele stele. „Sunt în stele şi între ele”   a gândit el. Atunci el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual  şi a ştiut că tot ceea ce creează armonia şi spaţiul dintre cele două este Viaţa sau Intenţia . Fără Viaţă, tonal-ul şi nagual-ul nu ar putea exista. Viaţa este forţa Absolutului, a Supremului, a Celui care a creat totul. Iată deci ce a descoperit el ; Totul în existenţă este o manifestare a fiinţei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Şi a ajuns la concluzia că percepţia umană este doar lumina ce percepe lumina.El a văzut că materia este o oglindă – totul este o oglindă care reflectă lumina şi crează imaginile acelei lumini – dând naştere lumii iluziei, Visul, care seamănă cu un fum ce nu ne permite să vedem cine suntem cu adevărat. „Noi, cei adevăraţi, suntem iubire pură,lumină pură”, a spus el.  Această realizare i-a transformat viaţa. Dintr-odată, el a ştiut cine este cu adevărat, s-a uitat în jur la ceilalţi oameni şi la restul naturii şi a rămas uimit de ceea ce a văzut. El s-a regăsit pe el însuşi în tot ceea ce exista – în fiecare fiinţă umană, în fiecare animal, în fiecare pom, în apă, în ploaie, în nori, în pământ. Şi a  văzut că viaţa amestecă tonalulcunagual-ul în diferite moduri pentru a crea miriade de manifestări ale Vieţii. În acele câteva momente el a înţeles totul. Era foarte emoţionat şi inima sa era plină de pace. Cu greu putea să aştepte pentru a le spune şi prietenilor săi ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea în cuvinte?  A încercat să le spună ce a descoperit şi celorlalţi,  dar ei nu-l puteau înţelege. Ei puteau vedea doar că se transformase, că din vocea şi din ochii săi radia ceva extraordinar. Au observat că el nu mai judeca pe nimeni şi nimic. El devenise altfel.  Putea înţelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea înţelege pe el. Ei credeau că el era o încarnare a lui Dumnezeu, dar el zâmbea când auzea
aceasta şi apoi spunea:  „Este adevărat. Eu sunt Dumnezeu. Dar şi voi sunteţi Dumnezeu. Suntem la fel,  voi şi cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici aşa oamenii nu-l înţelegeau.  El a descoperit că el era o oglindă pentru restul persoanelor, o oglindă în care el se putea vedea pe sine. „Oricine este o oglindă” -a spus el. El s-a văzut în ceilalţi, dar nimeni nu l-a văzut pe el. Şi astfel, a conştientizat că toată lumea visa, dar fără a fi conştientă de acest lucru, fără a şti cine sunt ei cu adevărat. Ei nu-l puteau vedea pe el în ei înşişi deoarece exista un perete de ceaţă sau de fum între oglinzi. Şi peretele de ceaţă era creat de interpretarea imaginilor luminii –  Visul oamenilor.    Apoi  a ştiut că va uita curând tot ceea ce învăţase.   Dorind să-şi amintească de-a pururi viziunea pe care a avut-o   s-a decis să-şi spună Oglinda Fumurie, astfel încât întotdeauna să ştie că materia este o oglindă, iar fumul este cel care ne împiedică să ştim cine suntem cu adevărat. El a spus: „Sunt o Oglindă Fumurie, deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre voi, dar noi nu ne recunoaştem unul pe celălalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda eşti tu, visătorul”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Oglinda Fumurie

  1. childagain zice:

    Superbă legendă ! E din înțelepciunea toltecă, nu-i așa ? Am citit și eu ”Cele 4 legăminte” de don Miguel Ruiz, și m-a ajutat oarecum.
    Mulțumim pentru dar (că tot vine Crăciunul ) !

  2. Ioana Mures zice:

    articolul este minunat,bine explicat,este purul adevar…FELICITARI si CRACIN FERICIT!

  3. Cristina zice:

    Totul este Dumnezeu.

    Um, nu, totul NU este Dumnezeu. Iarba nu este DUmnezeu, furnica nu este Dumnezeu, scaunul nu este Dumnezeu. Astea sint prostii religioase estice.

  4. Cristina zice:

    Nu sintem mai manipulati decit vrem sa fim, mai mult decit ne lasam sa fim manipulati.

  5. Great story, I believe this is the true spiritual message. We are all connected to the divine, but need to learn to polish the mirror to see the light and love in all. A good life’s work. Thanks! Brad

  6. Thank you very much … lern to polish ….just so . 😉

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s