Mireasma de Mare Sarbatoare

Un mire – când s-ar duce cu nuntaşii după mireasa lui, iar de departe ar vedea-o pe ea cu picioarele desculţe şi murdare… cu odaia în dezordine… cu lucrurile nepregătite pentru nuntă – n-ar zăbovi el în poarta ei oare tocmai ca să-i dea timp să se pună în rânduială pentru întâlnirea cu el? O, scumpul nostru Mire Iisus, nici noi nu suntem gata, deşi ştim că venirea Ta este atât de aproape. Te rog, ai milă şi de mine şi ajută-mi să-mi pun cât mai repede şi cât mai bine în rânduială tot ce mai am de pus, ca venirea Ta să mă afle gata. Amin. – Traian Dorz

Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este, a zis Domnul, învăţând poporul cum să-şi lucreze mântuirea. Dacă Împărăţia lui Dumnezeu este acolo unde împărăţeşte Dumnezeu, a căuta Împărăţia lui Dumnezeu, care e înăuntrul nostru, înseamnă a căuta ca Dumnezeu să împărăţească în noi, să împărăţească asupra noastră. Prin urmare, totul ţine de împărăţirea lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. Peste ce să împărăţească? Peste tot ce este în noi: peste gânduri, peste dorinţe, peste simţăminte, peste fapte. Trebuie să aducem toată puterea noastră la aşternutul picioarelor tronului Lui şi să Îi dăm domnia asupra minţii noastre, asupra voii noastre şi asupra inimii noastre.

Cum are loc aceasta şi când? Dumnezeu este împăratul minţii noastre atunci când mintea, însuşindu-şi prin supunerea faţă de credinţă tot ce ni se împărtăşeşte prin sfânta Revelaţie, cugetă doar la Dumnezeu şi judecă toate câte sunt după îndreptarul dumnezeiesc. Dumnezeu este împăratul voinţei şi al conştiinţei noastre atunci când, întipărind în noi înşine poruncile lui Dumnezeu şi făcând din ele legea noastră nestrămutată, nu ne îngăduim să ne abatem în nici o privinţă nici cu o iotă de la voia lui Dumnezeu, o dată ce am cunoscut-o. Dumnezeu este Dumnezeul inimii noastre atunci când, simţind dulceaţa Dumnezeiescului, ea leapădă toate dulceţile pământeşti şi, neaflând gust în nici un lucru pământesc, trăieşte cu totul în cer – acolo unde şi adună comoara sa. – Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor

Creştinul lucrează, munceşte, se luptă în scopul câştigării Duhului Sfânt. Mereu este cu frică şi atenţie în ostenelile lui şi nu se încrede niciodată în propriile lui puteri. Căci Însuşi Iisus a spus: „Fără Mine nu puteţi face nimic“. Numai Iisus singur dăruieşte în ascuns viaţă şi ajutor şi pe Sine Însuşi Se oferă celui ce, la rândul lui, I-a oferit mintea şi inima sa. -Sfântul Macarie Egipteanul

Când în inima cucernică a fost aprinsă aceas­tă făclie (a judecăţii lumi­nate prin descoperirea dumnezeiască), în ea nu se mai poate tăinui întunericul. Omul este atunci sincer, iar aceasta desparte cucernicia de făţărnicie. – Sfântul Inochentie al Penzei, Viaţa care duce la Cer. Învăţăturile unui sfânt tânăr

Domnul Cel Milostiv ne-a dat nouă, păcătoşilor, pe Duhul Sfânt şi n-a cerut de la noi nici o plată, dar fiecăruia dintre noi îi spune ca Apostolului Petru: „Mă iubeşti tu pe Mine?”. Astfel, Domnul vrea de la noi numai iubire şi se bucură de întoarcerea noastră. Milostivirea Domnului faţă de om e aşa: de îndată ce omul încetează să mai păcătuiască şi se smereşte înaintea lui Dumnezeu, Domnul îi şi iartă milostiv totul şi-i dă harul Duhului Sfânt şi puterea de-a birui păcatul. Lucru uimitor: omul se scârbeşte de fratele lui, atunci când e sărac sau nespălat, deşi este un om ca şi el, dar Domnul ne iartă totul, ca o mamă iubitoare copilului ei, şi nu se scârbeşte de nici un păcătos, ba mai mult, îi dă darul Sfântului Duh.

Dacă oamenii ar cunoaşte iubirea Domnului pentru noi, s-ar preda cu desăvârşire voii Lui sfinte şi ar trăi într-o asemenea odihnă în Dumnezeu ca şi copiii de împărat. Împăratul poartă de grijă de toate: şi de împărăţie, şi de familie, şi de copii, iar fiul trăieşte liniştit în palat, toţi îl slujesc şi el se bucură de toate fără nici o grijă. Tot aşa, cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu trăieşte în pace, mulţumit de soarta lui, chiar dacă ar fi bolnav, sărac sau prigonit. Are odihnă pentru că harul Duhului Sfânt e cu el, şi dulceaţa Duhului îl mângâie, şi el nu se întristează decât de un singur lucru: de faptul că mult l-a supărat pe Domnul Cel preaiubit. – Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s