Doar un pas te desparte de Hristos…adevarata ta dragoste

 

„Nu credinta este aceea care se naste din minune, ci minunea ia nastere din credinta”. – Feodor Dostoievski

Este în noi dragoste de Dumnezeu sau nu? Pentru a da răspuns la această întrebare, să intrăm în noi înşine, să privim împrejur şi să căutăm semne simple şi apropiate înţelegerii oricui, după care să judecăm fără greş în această privinţă. Cine este îndrăgostit vorbeşte mereu despre persoana iubită; cu oricine s-ar întâlni, începe îndată să vorbească despre ea sau abate treptat spre ea făgaşul discuţiei. Aşa şi aici: cine Îl iubeşte pe Dumnezeu vorbeşte cu plăcere doar despre El, numai spre El abate făgaşul discuţiilor sale, şi când începe să vorbească despre El nu se mai satură; nu se simte bine decât acolo unde se vorbeşte despre Dumnezeu şi despre lucrurile Lui, iar acolo unde se vorbeşte despre una şi alta se plictiseşte îngrozitor. Dimpotrivă: cine nu-L iubeşte pe Dumnezeu, acela nu vorbeşte despre El din proprie iniţiativă şi se fereşte de cei cărora le place să vorbească despre El. În schimb, când se vorbeşte de probleme ale acestei vieţi – comerciale, juridice, militare, mă rog, savante, numai dumnezeieşti să nu fie – acolo se simte în largul său, şi nu-l mai scoţi nici cu arcanul din locurile unde oamenii se ocupă cu noutăţi, mode, bârfe, şi jocuri de noroc. – Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor

Cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât vede pe Dumnezeu mai mare şi pe sine mai mic; cu cât însă omul este mai departe de Dumnezeu, cu atât se vede pe sine mai mare şi pe Dumnezeu mai mic. Depărtarea la care se ţine omul faţă de Dumnezeu îl face uneori să nu vadă omul şi să vadă numai pe Dumnezeu, iar alteori să nu vadă pe Dumnezeu și să vadă numai omul. A spune că nu este Dumnezeu nu dovedeşte nimic despre Dumnezeu, ci arată numai mărimea depărtării de Acesta a celui ce spune că nu este Dumnezeu. Când cel ce spune că nu este Dumnezeu se întoarce la credinţa în Dumnezeu, dovedeşte prin aceasta doar că depărtarea dintre el şi Dumnezeu s-a micşorat. – Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău

Lucrurile care conteaza la sfarsitul sejurului tau pe acest pamant: cat de frumos ai iubit? Care a fost calitatea iubirii tale ?

Şi cioara a fost cea mai frumoasă pasăre, dar pentru că a stat deasupra crucii, cu aripile ei făcând aer şi răcoare Răstignitului, bătând mereu să-şi salveze Stăpânul, s-a întunecat de durere… La moartea Lui a trăit până în vârful penelor rana omului pironită pe rana Domnului. Şi a rămas îndoliată pe veşnicie… – Hrisostom Filipescu

Inca-mai-este-loc-la-cruce

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Doar un pas te desparte de Hristos…adevarata ta dragoste

  1. „Iubind, afli ca existi.” Cred ca asta ar trebuii sa fie una din micile valori cu care sa ne trezim dimineata si cu care sa ne culcam seara.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s