Inima nu odihneşte niciodată

Cand tata vorbea cu mine, intotdeauna incepea cu „Ti-am spus deja astazi, cat de mult te iubesc?”. Sentimentul de dragoste a fost reciproc si, in ultimii ani, pentru ca viata sa parea vizibil ca se afla in ultima faza, am devenit si mai apropiati, daca se putea asa ceva. La varsta de 82 de ani, el era gata sa moara si eu eram pregatit sa-l las sa plece de langa mine, pentru a nu-i mai prelungi suferinta. Am ras si am plans, ne-am tinut de mana si ne-am spus unul altuia cat de mult ne iubim si am hotarat ca venise timpul. I-am spus: Tata, dupa ce nu vei mai fi, sa-mi dai un semn ca esti bine. A ras de absurditatea cererii mele. Tata nu credea in reancarnare.
Nici eu nu pot sa spun ca eram prea convins, dar trecusem prin mai multe situatii care m-au facut sa cred ca poti primi niste semne de pe lumea cealalta. Eu si cu tatal meu eram atat de profund legati, incat am simtit atacul de inima in propriul meu piept, in momentul in care a murit. Mai tarziu, am jelit la gandul ca cei din spital, in intelepciunea lor sterila, nu m-au lasat sa-l tin de mana, atunci cand si-a dat ultima rasuflare. Zi dupa zi ma rugam sa aud ceva de la el, dar nimic nu s-a intamplat. Noapte dupa noapte m-am rugat pentru un vis, inainte de a adormi. Si totusi, au trecut patru luni lungi, in care nu am auzit si nu am simtit altceva decat durere pentru pierderea suferita. Mama murise cu cinci ani inainte, de boala Alzheimer si, desi aveam propriile mele fete, am simtit moartea ei ca pe moartea unui copil. Intr-o zi, in timp ce stateam intins pe o masa de masaj, intr-o camera mica, intunecoasa, asteptand sa-mi vina randul, m-a izbit brusc un dor de tatal meu.
Am inceput sa ma intreb daca nu cumva fusesem prea exagerat, cand ii cerusem sa-mi dea un semn. Mi-am dat seama ca mintea mea era intr-o stare hiper-acuta. Capul imi era cuprins de o claritate nefamiliara, incat as fi putut sa adun coloane intregi de cifre. Am verificat sa vad daca sunt treaz si nu visez si mi-am dat seama ca mai treaz de atat nu se poate. Fiecare gand al meu era ca o picatura de apa, care pica in mijlocul unei baltoace si m-am minunat de linistea si pacea fiecarui moment care trecea. Apoi, m-am gandit, Am incercat sa controlez mesajele de pe cealalta lume. Ma voi opri acum. Brusc, mi-a aparut in fata chipul mamei mele, asa cum arata el inainte ca boala Alzheimer sa-i fure inteligenta, umanitatea si cele 60 de kilograme. Parul ei, de un argintiu splendid, ii inconjura fata dulce. Era atat de reala si atat de aproape, incat am avut senzatia ca, daca intind mana, o s-o ating. Arata exact cum era ea cu douazeci de ani in urma, inainte ca declinul sa o copleseasca. Puteam chiar simti aroma de Joy, parfumul ei preferat. Parea sa astepte si nu spunea nimic. Ma intrebam cum se poate intampla asa ceva, sa ma gandesc la tatal meu si sa apara mama si, in acel moment, m-am simtit putin vinovat ca nu ma gandisem si la ea.
I-am spus, O, Mama, imi pare atat de rau ca a trebuit sa suferi de boala aceea ingrozitoare”. Ea atunci si-a aplecat capul putin, ca si cand ar fi inteles ceea ce i-am spus. Apoi a zambit – un zambet superb – si mi-a spus foarte clar, “Singurul lucru de care imi aduc aminte este dragostea”. Si a disparut. Am inceput sa tremur, intr-o camera devenita rece dintr-o data si am stiut, din acel moment, cu toata puterea sufletului meu, ca dragostea pe care o dam si o primim este unicul lucru care conteaza si de care ne amintim. Suferinta dispare; dragostea ramane. Cuvintele ei sunt cele mai importante cuvinte pe care le-am auzit vreodata, iar acel moment va ramane pe veci, in inima mea.
Inca nu am auzit nimic din partea tatalui meu, dar sunt absolut sigur ca, intr-o zi, cand ma voi astepta mai putin, el va aparea si imi va spune: “Ti-am spus astazi ca te iubesc?” – Bobbie Probstein

O, ce binecuvântată este inima bolnavă de dragostea lui Hristos! Bolnavă după dragostea lui Hristos! În inimă este duhul Lucrării. Puterea Frăţietăţii. Taina credinţei…. Până aceasta veghează, luptă şi crede, totul este viu, rodnic şi biruitor. În Biserică. În Frăţietate. În suflet. Când acestea adorm, slăbesc şi mor, totul se opreşte, se descompune şi piere. Căci inima a murit. Inima a fost cel dintâi dintre mădularele care au pornit la munca vieţii. Şi ea se va opri cea din urmă. Inima le trezeşte pe toate celelalte în fiecare dimineaţă, pentru că ea singură nu adoarme noaptea niciodată . Inima lucrează alături de fiecare mădular, în orice vreme şi în orice loc. Toate celelalte mădulare se perindă, în munca lor, şi îşi dau rând la odihnă, înlocuindu-se unele pe altele…
Numai inima nu odihneşte niciodată. Numai pe ea nu-i nimic s-o poată înlocui şi uşura.

Seara toate se culcă şi se odihnesc, reîmprospătându-şi puterea prin odihna somnului… Dar pe inimă numai rugăciunea o mângâie. Numai Mâna Domnului o odihneşte. Numai glasul Lui îi spune: Încă puţină vreme, sărmană inimă, încă puţină veghere şi osteneală… Curând vei odihni şi tu. Dragostea va fi leagănul tău dulce… Cântarea va fi veşnica ta înviorare… Lumina va fi învelişul tău fericit… Iar Sânul Iubirii Divine va fi reazemul tău nemaidespărţit pe totdeauna… Încă puţin, sărmană inimă, şi vei merge şi tu la odihna ta… Fericită vei fi, sărmană inimă, dacă vei fi aflată veghind. Preadulcele nostru Mântuitor, odihna inimii noastre, fii binecuvântat pentru dulcea nădejde a odihnei pe care ne-ai pregătit-o la Tine tuturor celor neodihniţi de muncă. Te rugăm, fă să aflăm şi noi odihna Ta când ne vom fi sfârşit cu bine munca pe care ne-ai rânduit-o. Amin. – Traian Dorz – http://www.oasteadomnului.ro/

„Iadul este durerea de a nu mai putea iubi”. – F. M. Dostoievski

https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=gxoFajroYSs

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Inima nu odihneşte niciodată

  1. cristytepes zice:

    Reblogged this on Cronica NaturaluLui.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s