Acum înţelegem, dar atunci nu înţelegeam

„Daca Domnul este ascuns de la Botez in Sanctuarul cel mai dinlauntru al fiintei noastre,ca un Inaintemergator indemnandu-ne spre implinirea poruncilor, printr-insele apar pe obrazul nostru spiritual trasaturile Domnului”.-Parintele Arsenie Boca

Cutreierarea cetăţii ne aduce şi nouă aminte cu amar de toate alergările noastre pe uliţele lumii, căutând mântuirea şi bucuria adevărată, prietenia adevărată, dragostea adevărată. Dar, vai, cât de în zadar au fost toate ostenelile şi căutările acestea! Când ne amintim de alergările şi cutreierările noastre zadarnice căutând pe Domnul acolo unde nu era, ne gândim cu milă la toate aceste nefericite suflete care fac şi ele azi cum făceam noi atunci. O, cum am dori să le chemăm să vină şi ele aici unde noi L-am aflat acum atât de fericiţi pe dulcele nostru Iisus…

Am căutat noaptea în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimi mele, l‑am căutat, dar nu l-am găsit… M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele, şi am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit… Să nu uităm niciodată amintirile noastre! Căci amintirile sunt un tezaur din care ne putem îmbogăţi mereu. Amintirile noastre sunt paşii noştri grei spre Lumină. Sunt experienţele noastre dureroase către Adevăr… Sunt investiţiile noastre scumpe către Iubire… În fiecare avem un geamăt. În fiecare avem sudoare şi lacrimi. În fiecare, speranţe şi jertfe însângerate. La noi toate acestea au avut un scop: aflarea lui Hristos.

Au avut o justificare: aflarea lui Hristos. Şi au o despăgubire: aflarea lui Hristos. Acum ştim, dar atunci nu ştiam. Acum vedem, dar atunci n-am văzut. Acum înţelegem, dar atunci nu înţelegeam. Sufletul nostru tânjea după Lumină, dar cum s-o aflăm în noaptea în care eram? Tânjeam după Adevăr, dar cum să-l aflăm în aşternutul nostru unde zăceam? Slavă veşnică Ţie, dulce şi drag, bun şi scump Iisus, Care Te-ai lăsat aflat de noi! O, ce fericiţi suntem acum în braţele Tale dulci… Îndură-Te, Doamne Iisuse, şi lasă-Te aflat şi de toţi acei care mai cutreieră şi azi căile lumii, ca să fie fericiţi şi ei. Îmi voi aminti veşnic de căutările mele după Domnul meu şi de cum a venit bucuria aflării Lui. Tânjeam după iubirea care să fericească inima mea, dar cum era s-o dobândesc în starea în care mă aflam?

Când îndemnul Duhului Sfânt a devenit mai limpede şi mai stăruitor, ridicându-mă să pornesc în căutarea lui Dumnezeu, singurul care mai poate potoli setea inimii neliniştite, eu m-am sculat.. . M-am sculat să-L caut pe Hristos, Preaiubitul şi Doritul inimii mele, după Care tânjea toată fiinţa mea… cutreierând toată cetatea, uliţele şi pieţele. Cetatea, unde sunt pietrele. Uliţele, unde sunt gunoaiele. Şi pieţele, unde este numai negustoria.
Între pietre aflam numai nesimţire, asprime, lovituri şi răceală.

Între gunoaie, numai târâtoare, infecţie şi întinăciuni. În negustorie, numai prefăcătorie, vicleşug şi pierderi. În aşternutul meu era noaptea mea, noaptea din mine, păcatul din fiinţa mea. În cetate era noaptea altora. Întunericul din jurul meu. Păcatul din ceilalţi. Şi nu L-am aflat pe Hristos, fiindcă nu era acolo. Ci numai când am trecut de acestea. Când am depăşit hotarul acestora. Când am putut să răzbat dincolo de noaptea din mine şi din lume – în Cerul credinţei, în sfera Duhului… în lumina Revelaţiei, atunci L-am aflat. Căci aflarea lui Hristos este Revelaţia. Nu o revelaţie oarecare, ci Revelaţia însăşi, unica, adevărata, strălucitoarea şi veşnica Revelaţie.
Toate celelalte vin din ea şi duc la ea. Ca razele care vin din soare. Şi duc la el. Slavă veşnică Ţie, Iisuse, Soare Veşnic, Minune Veşnică, Răsplată Veşnică a Dragostei, pentru minunea aflării Tale fericite! Mulţumesc şi mulţumesc veşnic pentru tot ce mi-ai dat când Te-am aflat şi de când Te-am aflat pe Tine. Slavă veşnică Ţie! Amin.
Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică – http://www.oasteadomnului.ro/

Din punct de vedere practic viaţa noastră se clădeşte în chip hristocentric, adică pe primul plan stă înaintea noastră, mai presus de toate, Faţa lui Hristos. – Arhimandritul Sofronie

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Acum înţelegem, dar atunci nu înţelegeam

  1. In Tacere zice:

    Reblogged this on În Tăcere.

  2. cristytepes zice:

    Reblogged this on Cronica NaturaluLui.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s