Eu – nimicul, și Domnul meu

„A vorbi despre Dumnezeu si a te intalni cu El nu e acelasi lucru”. – Sfantul Grigorie Palama

Să daţi copiilor o educaţie bună în ceea ce priveşte moralitatea şi, atunci când vor fi vrednici şi le va fi de folos, Dumnezeu puternic va fi să-i înstărească sau să le dăruiască cele trebuincioase şi suficiente. – Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina

Nepătimaşi facându-ne, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat. – Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Filocalia de la Prodromu

Pentru a-ţi păstra pacea sufletească, trebuie să-ţi îndrepţi foarte des atenţia spre tine însuţi şi să te întrebi: „în ce stare mă aflu?”. Trebuie încă să fii cu luare aminte, încât simţurile trupului, şi îndeosebi văzul, să-i slujească doar omului lăuntric, aşa încât în suflet să nu pătrundă lucrurile palpabile. Darurile izvorâtoare de har ale Duhului Sfânt sunt dobândite numai de către cei care au lucrare interioară şi priveghează pentru sufletul lor. – Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov

Dacă vei merge la vreun spital şi vei întreba, o să afli că mai toate pricinile bolilor din aceste [desfătări ale lumii] se trag. Pe când o masă simplă şi uşoară este maica sănătăţii. Pentru aceea şi asistenţii doctorilor aşa o numesc, spunând faptului de a nu te sătura, sănătate. Nesăturarea de hrană este sănătate. Iar a mânca numai cât este de trebuință o numesc maica sănătătii. Iar dacă mâncatul, cât e de trebuinţă, este sănătate, e clar că îmbuibarea-i maica bolii şi a slăbiciunilor şi naşte [în noi] patimi care întrec chiar şi meşteşugul doftoricesc. – Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale – Omilii la căsătorie

Lupta cea creștinească nu trebuie purtată cu predici și certuri, ci cu adevărată și tainică iubire. Când le facem morală altora, ei vor riposta; când, însă, îi iubim, vor fi mișcați și, astfel, îi vom câștiga. Când iubim, socotim că oferim altora, dar, în realitate, ne oferim nouă înșine. Iubirea cere jertfe. Să jertfim cu smerenie ceva al nostru – care, de fapt, aparține tot lui Dumnezeu. – Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări

Copiii odihnesc şi refac omul! Ei rezumă gingăşia şi frumuseţea, puritatea şi nevinovăţia, şi credinţa. Chiar ei sunt o refacere a omului(…)Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului, ce străvezii ar fi ei în chipul lui Iisus! Abia atunci şi-ar putea da seama mamele pe cine au primit prin copii. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necessitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. (…) Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii. Şi ce departe ne ţinem de ei! – Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri

Așadar, stau înaintea lui Dumnezeu urmărind zdrobirea inimii, spargerea gheții ei cu spovedaniile dinaintea lui Dumnezeu și încercând să înțeleg că aici suntem doar eu, nimicul, și Domnul meu. – Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri și cateheze

Ajungand la mănăstire, părintele Filotei nu l-a recunoscut pe Sfântul Nectarie, aşa cum era îmbrăcat, ci a crezut ca este unul dintre monahii muncitori. Apropiindu- se de locul unde acesta muncea, ăl întreba:
– E aici Preasfinţitul?
– Aici e ,răspunse Sfantul Nectarie.
– E înăuntru, în manastire?
– Da, înauntru e.
– Du-te şi spune-i că a venit un fiu de-al lui duhovnicesc, diacon, şi că vrea să-l vadă numaidecât!
– Fie cum doriţi, răspunse şi îl invită să aştepte în camera pe care tocmai o zugravise.
După numai cinci minute se întoarse îmbrăcat cu o altă rasă, cu bastonul arhieresc şi cu crucea. Mut de uimire, părintele Zervakos vede că acela căruia îi vorbise pe un ton atât de mândru este însăşi părintele său duhovnicesc. A îngenuncheat şi cu lacrimi a început să-şi ceară iertare pentru atitudinea lui. Şi sigur că, în bunătatea lui, Sfântul Părinte l-a iertat, l-a îmbrăţişat cu căldură şi a început din nou ca de obicei să-l îndrume cu sfaturi duhovniceşti. Apoi cuviosul Filotei l-a întrebat:
– Cum voi putea, sfinţite părinte, să înving acest păcat al mândriei?
Iar sfântul i-a raspuns:
– Sfinţii Părinţi ne învaţă că fiecare păcat se învinge prin lucrarea virtuţii care i se opune. Astfel, mândria se învinge prin exersarea smereniei, ura aproapelui prin dragoste, iubirea de arginţi prin milostenie, lăcomia prin post şi cumpătare şi aşa mai departe.
A fost aşadar, o lecţie de smerenie, pe care ucenicul său nu a uitat-o niciodată. – Diac. drd. Morlova Nicuşor, Sfântul Nectarie Taumaturgul

“Mă înfuriam că nu am cu ce mă încălța, dar am întâlnit un om care nu avea picioare.“ – Voltaire

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s