Cu sufletul curat

Oleg-5

Iubesc viața, pentru că știu și susțin că este cel mai mare dar ce ne-a fost dat, pentru că a fost primul meu lucru primit și este ultimul care îmi va fi luat…Iubesc viața, pentru că în fiecare zi îmi va dărui noi experiențe – și fiecare dintre ele îmi va aparține, întipărindu-se în sufletul meu…Iubesc viața cu toate capriciile ei, cu toată otrava și răutatea ei, căci, dacă nu ar exista răul, cum am putea să ne bucurăm de bine?…Iubesc viața, pentru că sunt și nimeni nu poate să șteargă existența mea de ieri sau de acum. O iubesc, pentru că într-o zi soarele dimineților mele se va stinge și atunci voi ști de ce iubeam atât de mult viața, cu atâta dragoste. – Humberto A. Aguadelo C.

Mare bine este să te predai voii lui Dumnezeu. Atunci în suflet este numai Domnul şi nu alte gânduri, şi el se roagă lui Dumnezeu cu mintea curată şi simte iubirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar chinui cu trupul. Când sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi începe să-l călăuzească şi sufletul este învăţat nemijlocit de Dumnezeu, în vreme ce înainte era învăţat de dascăli şi de Scripturi. Dar rareori se întâmplă ca învăţătorul sufletului să fie Domnul Însuşi prin harul Duhului Sfânt, şi puţini sunt cei ce cunosc din experienţă aceasta; numai cei ce vieţuiesc după voia lui Dumnezeu. Omul mândru nu vrea să vieţuiască după voia lui Dumnezeu: îi place să se conducă el însuşi şi nu înţelege că omul nu are destulă minte să se poată conduce pe sine însuşi, fără Dumnezeu. Şi eu, când trăiam în lume şi nu cunoşteam încă pe Domnul şi Duhul Lui Cel Sfânt, nu ştiam cât de mult ne iubeşte Domnul şi mă încredeam în mintea mea proprie. – Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

Dumnezeu nu aşteaptă de la mine ce nu am. Dumnezeu n-are nevoie de dragostea noastră. El este Dragoste. Şi El răspândeşte şi împărtăşeşte iubire. Dumnezeu aşteaptă să primim iubirea Lui. Atât. Iar darul meu către El este răspunsul meu la iubirea Sa. Dar El nu are nevoie de darul meu. Altfel, aş crede că e la fel de supărăcios ca mine şi că trebuie îmbunat cu ceva. Nu acesta e Duhul. Cum să ceară Dumnezeu de la mine ce nu am şi cum să cer eu de la celălalt ce nu are? Din aceste pretenţii provin toate crimele. Noi suntem într-o lipsă totală şi Dumnezeu vrea să ne dea, să ne umple şi nu dăruieşte din lipsă, ci dintr-un prea-plin. Am nevoie să descopăr şi să cred că Dumnezeu este iubire şi că vrea mântuirea mea, bucuria şi fericirea mea, şi să trăiesc şi eu prin şi în iubire. Prin această credinţă îmi voi vindeca şi corecta mintea care gândeşte psihologic: „Merit? Nu merit?”. Iubirea lui Dumnezeu este absolută şi se dăruieşte gratuit, nu se dă pe merite. Partea noastră este să ne învrednicim, să ne hărnicim ca s-o putem primi şi trăi. – Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri

„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.“ Cu ani de zile în urmă călătoream la bordul unei nave. Era seară; soarele apunea ca într-o mare de foc. Era o privelişte pe care nu o întâlneşti oricând. În vest, cerul strălucea de măreţia soarelui ce apunea şi sclipiri de un roşu aprins străbăteau suprafaţa apei. Lângă mine stătea un domn care era tot aşa de încântat ca şi mine de măreaţa privelişte şi vorbea despre aceasta aşa cum numai un artist şi un admirator al marilor spectacole ale naturii o poate face. La sfârşit i-am spus: „ştiţi, domnule, că Dumnezeu, a cărui mână a pictat această scânteiere a apusului, ne iubeşte?“ Omul s-a uitat la mine un moment, nu batjocoritor, ci cu mânie în ochi, apoi, fără nici un cuvânt, mi-a întors spatele şi s-a dus de partea cealaltă a vasului. Tot restul călătoriei m-a evitat. Pare un lucru ciudat că menţionarea dragostei lui Dumnezeu să afecteze astfel pe un om. Cât de adevărat este că a venit vremea când oamenii nu pot să suporte învăţătura sănătoasă!http://maiexistaosansa.blogspot.ro/

Pofta ochilor – spune Cuvântul Sfânt – nu este de la Tatăl, ci din lume. Iar lumea şi pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. O, ce înşelătoare este pofta ochilor, care vine din pofta inimii! Doar puţin să asculţi muzica încântătoare, doar puţin să priveşti frumuseţea păcatului, doar puţin să te opreşti în locurile alunecoase, doar puţin să nu ţii strâns frâiele inimii – şi te trezeşti cine ştie unde, după ce te-ai dus… După ce ai căzut. După ce te-ai întinat. După ce te-ai ars… Cât te costă apoi să revii unde ai fost! Câte lacrimi. Câte pierderi. Câtă durere. Câtă ruşine… Câtă pocăinţă. Câtă milă a lui Dumnezeu… Dar, cu toate acestea, mulţi n-au mai revenit niciodată. S-au nimicit acolo, duşi de inima cuprinsă de vechea nebunie. Vrăjită de vechiul şarpe. Îmbrăţişată cu vechiul păcat… Iată inima omenească! (…) Nu este totdeauna vreme bună, vine curând şi vremea rea. Nu ţin veşnic zilele frumoase, nici anii de belşug, nici prilejurile fericite. Vin curând şi zilele amare, anii de foamete, prilejurile dureroase. De aceea este fericit oricine ştie să folosească cu înţelepciune şi chibzuinţă orice avantaj pe care îl are în prezent pentru a face voia lui Dumnezeu. Pentru a căuta mântuirea astăzi. Pentru a face binele astăzi. Pentru a răscumpăra vremea acum. Un astfel de om nu va avea nici pagube şi nici păreri de rău, niciodată. Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele. Şi până nu se apropie anii când vei zice: Nu găsesc nici o plăcere în ei. (…) Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu ne lăsa să amânăm nici un gând bun, nici o hotărâre bună, nici un pas pe care Tu ne porunceşti să-l facem acum. Ci să facem totul azi şi acum fără nici o amânare. Amin. http://www.oasteadomnului.ro/

Va doresc un post cu folos duhovnicesc !

Oleg-6

Oleg-7

Pictorul iluziilor optice – Oleg Shuplyak

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cu sufletul curat

  1. „Dumnezeu nu aşteaptă de la mine ce nu am. Dumnezeu n-are nevoie de dragostea noastră. El este Dragoste.”..pt ca daca era o nevoie, inseamna conform legilor noastre lumesti..ca exista undeva o lipsa..iar Dzeu, nu inseamna sub nicio forma..lipsa..cel putin asa tind sa cred. Lipsa si nevoia e in creierul uman, insuficient evoluat deocamdata.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s