Sufletul nemângâiat nu-şi găseşte odihna în nimic

 

„Cat de bine sunt toate randuite. Lucrurile necesare sunt simple, iar cele complicate nu sunt necesare”. – Grigori Skovoroda

Nici unul dintre oameni nu-şi cunoaşte nimic din viitorul său, dar Cuvântul lui Dumnezeu îl înştiinţează pe fiecare cum va fi acest viitor, după felul de viaţă pe care şi-l trăieşte. De aceea, fiecare trebuie să aibă toată grija înainte, căci după aceea în zadar se va căi de ceea ce a făcut. Numără-ţi banii aici, în faţa celui ce plăteşte – spune o înştiinţare înţeleap­tă, care se poate vedea peste tot unde se fac plăţile. Reclamaţiile ulterioare nu sunt luate în considerare. Gândeşte-te deci bine şi tu acum, omule, până eşti în faţa Celui Care îţi îmbie mântuirea cu Mâna Sa, dar Care îţi poate da şi pedeapsa tot cu Mâna aceasta! Alege viaţa, şi nu moartea! Alege cerul, şi nu iadul! Alege-L pe Hristos, şi nu pe Satana! Alege acum, chiar acum, căci se poate ca peste o clipă să vină moartea şi să te ia pe neaşteptate din faţa lui Dumnezeu şi atunci va fi prea târziu. Multe astfel de morţi s-au văzut. După aceea, poţi să tot ai păreri de rău. În zadar. Toate veşnicele tale păreri de rău nu-ţi vor folosi decât la o şi mai amară ardere şi chinuire în focul cel veşnic al iadului. Slavă veşnică Ţie, Marele şi Puternicul nostru Dumnezeu, Care ţii în Mâna Ta lucrurile! Ce dulce este acest gând pentru credincioşii Tăi care pot să-Ţi slujească liniştiţi, urmând calea ascultării de Tine fără nici o teamă, chiar dacă nu-şi cunosc ceasul morţii, nici locul, nici felul ei! Vrăjmaşii noştri sunt în Mâna Ta – Tu nu vei îngădui ca ei să ne facă decât ceea ce este şi atâta cât este spre sfinţirea noastră şi spre slava Ta. Zilele noastre sunt în Mâna Ta. Libertatea noastră este în Mâna Ta. Viitorul nostru, avutul nostru, copiii noştri, toate ale noastre sunt în Mâna Ta. Ajută-ne să Te iubim şi să Te ascultăm în totul, pentru ca tot ce ne dai sau ne iei să fie spre binele nostru şi spre slava Ta veşnică.

Adevărata lumină nu suferă în ea nici un strop de întuneric; adevărata curăţie, nici un fir de praf şi adevărata dragoste, nici un pas nebun. Cine se împacă cu un duşman mic se va împăca şi cu unul mare şi cine îşi îngăduie un pahar mic îşi va îngădui şi unul mare. Un pai mic poate orbi ochiul şi o picătură mică de otravă poate aduce moartea. Oricine se joacă cu păcatul va fi ucis de el, dar oricine îşi doreşte sincer mântuirea se va feri şi de umbra păcatului. Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori: Tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava. Puţina nebunie… O, câte înţelepciuni a biruit ea! Şi câtă slavă a pierdut ea pentru totdeauna!… Ce aproape este adevărul de fiecare dintre noi! Câtă bunătate are Dumnezeu faţă de fiecare păcătos! Şi cum trimite Duhul Domnului în mintea cuiva tocmai lumina de care are el însuşi nevoie în clipa aceea! Dar omul care şi-a făcut o meserie din a predica nu ia seama că ceea ce spune el i se potriveşte de cele mai multe ori tocmai lui. Păcatul, păcatul… acest lucru care pare mic sau nimic în ochii multora i-a biruit pe mulţi şi mari înţelepţi. Şi i-a prăbuşit pe mulţi şi mari înălţaţi. O mică defecţiune la frâna unui autobuz încărcat cu oameni – şi tot autobuzul, nemaiputând fi oprit la timp, se prăbuşeşte la o cotitură în prăpastie, omorând atâtea vieţi. O mică picătură de petrol într-un vas cu lapte a stricat totul. O mică aşchie sărită în ochi a adus orbirea pe totdeauna. O bucăţică de săpun căzut în mâncare a stricat totul… Iată unde duce puţina nebunie… Doamne şi Dumnezeul nostru Sfânt, Te rugăm, nu ne lăsa să avem nici cea mai mică îngăduinţă faţă de păcat. Ci ne fă să fim necruţători faţă de orice rău, atât la noi, cât şi la alţii. Amin. http://www.oasteadomnului.ro/

Adevărat, ce este mai rău decât un beţiv care umblă împletecindu-se de colo până colo şi devine pentru cei neînţelepţi pricină de hulire a darurilor lui Dumnezeu? Căci îi aud pe mulţi dintre cei care văd ciudăţeniile beţivilor, zicând: „Mai bine n-ar fi existat vinul”. Ce prostie! Alţii sunt de vină, şi tu osândeşti darurile lui Dumnezeu? Nu cumva vinul săvârşeşte răul, omule al lui Dumnezeu? Nu vinul, ci necugetarea celor care-l folosesc în chip rău. Să zici, aşadar, „să nu fi existat beţia”, nu „să nu fi existat vinul”. Pentru că aşa, dacă înaintezi încă puţin, vei spune: „Să nu fi existat cuţite, pentru ca ucigaşii să nu mai omoare. Să nu fi existat noapte, pentru ca hoţii să nu mai fure. Să nu fi existat femeia, ca să nu mai cădem în desfrâu”. Şi pe scurt, vei cere să nu fi existat nimic. Nu osândi aşadar vinul, ci beţia şi pe cei care mânuiesc binele în chip rău. Apropie-te de omul acesta când îl vei afla treaz şi spune-i: „Vinul ne-a fost dat de Dumnezeu ca să ne veselească, nu pentru a ne purta necuviincios; pentru a râde, nu ca să ne facem de râs; pentru a ne menţine sănătatea, nu ca să ne îmbolnăvim; pentru a ne întări trupul, nu ca să ne slăbim sufletul.” – Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieţii

Înainte de a fi atins de har, omul trăieşte gândind că totul e bine şi în bună rânduială în sufletul lui; dar când îl cercetează şi locuieşte în el harul, atunci se vede cu totul altfel şi numai când harul îl părăseşte din nou, îşi dă seama în ce mare nenorocire se găseşte. Dar cine nu cunoaşte harul, acela nici nu-l caută. Şi aşa, lumea s-a alipit de pământ şi oamenii nu ştiu că nimic de pe pâmânt nu poate înlocui dulceaţa Duhului Sfânt. Cocoşul de la ţară trăieşte într-o mică ogradă şi este mulţumit cu soarta lui. Dar vulturul care zboară în înălţimi şi care vede de sus depărtările azurii cunoaşte multe ţări, a văzut păduri şi câmpii, râuri şi munţi, mări şi oraşe; dacă însă îi tai aripile şi-l pui să trăiască împreună cu cocoşul în ograda de la ţară, cât de mult îi vor lipsi cerul albastru şi stâncile pustii! Aşa şi sufletul, când este părăsit de harul pe care l-a cunoscut, e nemângâiat şi nu-şi găseşte odihna în nimic. – Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

În fiecare an să aveți o zi de sărbătoare numită “pacea familiei”. În această zi, soțul și soția, la prânz, în mijlocul familiei, își vor da mâna și își vor ierta unul altuia greșelile făcute de-a lungul anului. – Pitagora – Legile morale si politice

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sufletul nemângâiat nu-şi găseşte odihna în nimic

  1. Dan zice:

    Referitor la ultimul fragment, cel din Pitagora, nu ar trebui ca o stfel de atitudine să fie zilnică, obișnuită ? 🙄
    Și off-topic, mulțumesc mult pentru nominalizare dar te voi ruga să mă ierți pentru faptul că nu voi duce leapșa mai departe. Pe vechiul blog îmi explicasem poziția : http://garapentrudoi.wordpress.com/2013/03/22/in-fine-am-pus-botu-la-o-leapsa/. Sper să nu te superi prea rău.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s