Iubirea = puterea de a săvârşi miracole, dacă vrem

La Multi Ani tuturor ce poarta numele de Mihai, Mihaela, Gabriel, Gabriela …

„Leacul pentru toate relele şi nedreptăţile, grijile, tristeţile şi fărădelegile omenirii, cu toate sălăşluiesc în acel unic cuvânt „iubire”. Suflul divin produce şi redă viaţa. Fiecăruia dintre noi ne dă puterea de a săvârşi miracole, dacă vrem, dacă vrem.” – Lydia Child

Va rugam mult sa popularizati acest caz: drama micutei Aida! Rugam pe cei care citesc acest blog sa se roage pentru Aida!

Intrebare – raspuns Maica Siluana

Dragă I.

Încerc să-ţi mai scriu câteva rânduri ca sa-ţi răspund la toate întrebările. Mai înainte, însă, aş vrea să te rog, ca pentru orice întrebare pe care o ai, să-L întrebi, prin rugăciune, pe Domnul, aşa cum mă întrebi pe mine. Dar mai întâi te rogi, faci pace în inima ta, mărturiseşti ca nu ştii cum e bine şi Îl întrebi pe Domnul. Apoi, nu te mai gândeşti deloc la întrebare, aştepţi cu încredere şi vei primi răspunsul fie în inima ta, fie printr-o carte, fie prin mine, fie prin cineva din jurul tău. Vei simţi ca e răspunsul de la El, prin faptul ca vei avea pace şi bucurie în inimă.

Este foarte important, copilul meu, ca atunci când te frământă ceva, să-ţi muţi gândul la Domnul prin rugăciune şi să te încrezi în El. Gândul la Dumnezeu ne mută pur si simplu, într-o altă zonă a minţii, într-un alt „câmp de conştiinţă”, acolo unde Păstor ne este Domnul. Şi noi suntem păstorii gândurilor noastre. Dacă la lăsăm să pască pe unde vor ele, vom fi păstori răi şi ne vom rătăci şi pieri împreună cu ele.

Da, diavolul poate să pară ca Dumnezeu, dar îl recunoşti după pacea din inimă şi smerenie. Dacă atunci zici „Mulţumesc, Doamne, pentru ajutor, că eu fără Tine nu pot nimic, şi pentru mila Ta faci asta cu mine şi nu pentru că aş avea vreun merit” este de la Dumnezeu. Gândurile de la diavol, aduc nelinişte, îndoială, o anxietate şi îi judeci pe ceilalţi. Când vezi ceva rău, nu judeca persoana. Recunoşti că fapta aceea e rea, dar te rogi pentru acela, îţi aminteşti că şi tu ai făcut rele şi că Domnul nu te-a lăsat… şi aşa, nu vei judeca.

Dacă te gândeşti că un anumit lucru e bun pentru tine, îl ceri de la Domnul prin rugăciune şi, dacă trebuie să aştepţi, aşteaptă cu răbdare, dar dacă poţi să faci ceva trebuie să te străduieşti să obţii. Pentru că omul e fiinţă creatoare, „după chipul lui Dumnezeu”, şi nu foloseşte nimic din ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el prin creaţie fără să aducă propria sa contribuţie creatoare. Dumnezeu a făcut grâul, noi îl cultivăm şi îl facem pâine, cozonac, prăjituri şi câte altele. Altoim pomii, îmbunătăţim rasele la animale, inventăm lucruri atât de frumoase şi folositoare, pentru că Dumnezeu a pus în creaţie o „elasticitate” care ne permite să umblam cu ea cum voim, şi în mintea noastră pricepere şi talent ca să facem… Aici, şi numai aici, imaginaţia ne este de folos.

Da. Dumnezeu este peste tot, şi Îl vedem cu ochii credinţei, pentru că nu e material. Nici mintea nu ne-o vedem, dar credem că o avem, vedem după gânduri, nu? Şi celor care Îl ascultă pe Domnul şi împlinesc poruncile Lui, Domnul le dă o altfel de „vedere” şi simţire. Vine şi Îşi face sălaş în noi. Vei vedea! Important e să biruieşti ruşinea de a fi credincios. Că, spune Domnul, cine se va ruşina de Mine, şi Eu mă voi ruşina de el…

Depinde de tine dacă vei regăsi liniştea de acasă. Cred ca o vei simţi şi mai profund pentru că vei fi conştient de ea, pentru că o doreşti şi o vei preţui şi mai mult, pentru că Îl ai pe Domnul Care face liniştea şi pacea şi mai adânci. Şi dacă îi vei iubi pe ai tăi fără să-i judeci, ci aşa cum sunt, şi te vei bucura de ei, şi de iubirea lor, o vei simţi, te vei bucura de ea. Şi, mai mult, vei dărui şi celor de lângă tine din pacea ta cea nouă.

Nu ştiu dacă tu mai ştii ce mi-ai scris până acum. Poate o să le culeg la computer şi o să ţi le trimitem şi ţie, că sunt lucruri pe care Dumnezeu ţi le-a arătat şi nu trebuie să le uiţi. Cum a fost cu ce mi-ai scris despre Cain şi Abel. Şi adevărat este că tot ce primim, primim în dar după cum voieşte Dăruitorul. Şi el voieşte cele ce ne sunt de folos în momentul acela, ţinând cont de lucrările noastre dar nu forţat de ele, ci, aşa, din iubire. Da, singura „plată” e osânda, dar nu Dumnezeu o dă, ci păcatul pe care l-am preferat. Dumnezeu abia aşteaptă să ne şteargă datoria, dar numai „la cerere”, ca să ne respecte libertatea. Noi spunem: „Dar eu nu am ştiut!”. Şi Sfinţii noştri Părinţi spun că neştiinţa este păcat, pentru că Dumnezeu ne-a dat puterea de a şti şi ne şi învaţă, chiar din conştiinţa noastră şi prin cele ce sunt… Cele mai mari păcate, „uriaşii” (aşa cum zic Sfinţii Părinţi) sunt: neştiinţa, uitarea şi lenea!

Da, e bine să mergi la bunica după eliberare. E mai bine faţă către faţă.

Domnul îţi va da putere şi curaj ca să posteşti şi să mergi la Biserică, indiferent ce vor zice cei din jur. Ai încredere în cei ce te iubesc. Tu ştii că Domnul e acolo în inima lor, şi daca nu de la început, se vor bucura curând de schimbarea ta. Fii atent, contează prea mult pentru tine ce spun cei din jur. Poate că acest aspect te-a şi făcut, de multe ori, să faci lucruri care nu-ţi plăceau. Aveai nevoie să fii admirat, aprobat de ceilalţi. Nu puteai să fii singur. Acum nu eşti singur, Domnul e mereu cu tine, şi, în curând va fi în tine, şi nu ai de ce te teme. Doar să nu-i judeci, să te rogi pentru ei şi atât. Să afirmi cu curaj şi cu respect tot ce simţi şi gândeşti şi vei fi respectat. Sau nu. Dar ce contează? Domnul nu a pătimit pentru noi?

Repet, nu trebuie să te vindeci de nevoia de mângâiere, ci doar s-o ceri şi s-o primeşti de acolo de unde izvorăşte ea. Mulţi se adapă cu apa dintr-o băltoacă stătută, în loc să se ostenească puţin şi să urce la Izvor. Acum Domnul S-a înălţat şi de Rusalii ne trimite iarăşi şi iarăşi Duhul Său Cel Sfânt, Mângâietorul. Să-L chemi, copile, şi să nu-I mai dai drumul şi să devii şi tu izvoraş din Izvorul cel Mare.

Te rog să-mi scrii iarăşi des, cât de des poţi. Nici nu ştii ce dor îmi e de tine, mă doare că ai plecat , dar mă şi bucur mult, mult, ca eşti mai aproape de casă şi că e mai bine. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că te-am cunoscut. De acum suntem RUDE. Mă simt puţin ca o mamă. De fapt, cu mila lui Dumnezeu, îţi sunt mamă duhovnicească şi nimic nu te va mai scoate din inima mea. Te îmbrăţişez cu dor şi drag, Maica ta. – http://www.sfintiiarhangheli.ro/

”In sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie, nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie pe care o poti culege de oriunde si oricand. Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata.” – Constantin Brancusi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Iubirea = puterea de a săvârşi miracole, dacă vrem

  1. We have nominated your blog for the Versatile Blog Award :
    http://tailsfromparis.com/2013/11/07/the-versatile-blogger-award/

    Have a great blogging day 😉
    Tails from Paris

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s