Sa fim soldati ai Lui Hristos

Sensul vieţii creştinului este bucuria de a fi cu Dumnezeu şi dumnezeu după har, oricare ar fi preţul pentru această devenire. – Monahia Siluana Vlad

Atunci când cineva are si da milostenie, nu-ti poti da seama daca are dragoste sau nu, caci se poate sa dea nu din dragoste, ci sa se descarce de niste lucruri. Când nu are si da, atunci se vede dragostea lui. Cred, sa presupunem, ca am dragoste; Dumnezeu, ca sa-mi încerce dragostea, îmi trimite un sarac. Daca, de pilda, am doua ceasuri, unul bun si unul stricat, si-i dau pe cel stricat saracului, înseamna ca dragostea mea este de calitatea a doua. Daca am dragoste adevarata îl voi da pe cel bun saracului. Intra în lucrare atunci logica cea stricata si spunem: “Ce, sa-l dau pe cel bun? Pentru el, care nu are nici un ceas, e bun si cel vechi”, si îl dau pe cel vechi. Dar când dai pe cel vechi, înca mai traieste omul cel vechi în tine. Daca dai pe cel nou, esti un om renascut. Iar daca le tii pe amândoua si nu dai nici unul, esti în stare de iad.
– Parinte, cum iese cineva din starea aceasta?
– Sa se gândeasca: “Daca ar fi fost însusi Hristos, pe care l-as fi dat? Cu siguranta ca pe cel mai bun”. În felul acesta poate întelege care este dragostea cea adevarata. Va lua asadar o hotarâre tare, si a doua oara va da pe cel mai bun. Se poate ca la început sa-i vina greu, dar daca se nevoieste în felul acesta, va ajunge în starea sa dea si pe cel nou si pe cel vechi, ca sa-i ajute pe ceilalti, iar el sa se lipseasca de amândoua, dar sa-L aiba înlauntrul lui pe Hristos si sa-si auda bataia dulce a inimii sale care va tresari de bucuria dumnezeiasca. Daca îti vor lua haina iar tu dai si camasa ce o ai, te va îmbraca Hristos dupa aceea. Daca te doare pentru un nenorocit si îl ajuti, de ar fi fost Hristos, gândeste-te ce jertfa ai fi facut! În felul acesta dam examene. Omul credincios vede în aproapele persoana lui Hristos. Însusi Hristos spune: “Întrucât ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut”. Desigur, cinstea o acorda fiecaruia potrivit situatiei, dar dragostea este aceeasi pentru toti. În inima Lui acelasi loc îl are si un ministru si un sarac; un general si un soldat (…)
– Parinte, oare de ce se întâmpla ca de multe ori cel ajutat sa se comporte urât fata de cel ce l-a ajutat?
– Diavolul se duce si-l îmboldeste pe celalalt, astfel încât sa se poarte urât cu noi, ca noi sa ne mâniem si sa pierdem binele facut. Nu este de vina omul. Diavolul îl brodeaza pe celalalt, ca sa ne faca sa le pierdem pe toate. Când faceti o fapta buna, totdeauna sa simtiti ca ceea ce ati facut ati avut datoria s-o faceti si sa fiti gata sa înfruntati ispita, ca sa nu pierdeti binele ce l-ati facut, ci sa-l câstigati în întregime. De pilda, face unul o milostenie, fara sa aiba ca scop sa o arate. Intra ispita la mijloc si-i pune pe altii sa-i spuna: “Tu, iubitorule de argint, care n-ai facut nimic etc… Cutare a facut aceasta, cutare cealalta”, ca sa-l sileasca sa spuna si el… cu “smerenie”: “Am facut si eu un lucru mic, un spital”, sau sa-l faca sa se mânie si sa spuna: “Cine, eu, care am facut asta si asta?”, si sa le piarda pe toate. Sau îl va pune pe cel ce a fost ajutat sa-i spuna: “Nemultumitorule, profitorule etc.”, pâna ce-i va raspunde: “Eu, profitor? Eu, care ti-am facut binele acela, acea fapta buna?”. Dupa care va spune: “Mai, ce nerecunoscator! Nu voiam sa-mi spuna «multumesc», dar cel putin, sa recunoasca”. Dar când cineva asteapta recunostinta, le pierde pe toate. În timp ce de si-ar pune un gând bun si ar spune: “Mai bine ca a uitat facerea mea de bine”, sau: “Poate sa fi fost suparat sau obosit si de aceea a vorbit asa”, îndreptateste pe celalalt si nu-si pierde rasplata sa. Când nu asteptam sa ni se dea înapoi, atunci avem rasplata curata. Hristos a facut totul pentru noi si noi L-am rastignit. Ce cântam? “în loc de mana, fiere”[7]. Întotdeauna sa încercam sa facem binele, fara sa asteptam sa primim vreo rasplata. Cuviosul Paisie Aghioritul

Trezvia este o stare sufleteasca comparata cu starea pe care o are omul cand nu doarme, starea de priveghere. Cuvantul trezvie il gasim in special in volumul IV al Filocaliei si se refera la starea omului care nu doarme. Este altceva decat somnul; este priveghere, luare aminte, asa cum cel treaz stie ce se intampla cu sine si in jurul lui. Trezvia are darul de a pune in evidenta in special gandurile, inclinarile. Este o supraveghere de noi insine, este starea in care putem sa actionam asupra intregii noastre vieti ulterioare.

Trezvia este in principal luare aminte la noi insine, la cele ce se petrec in interiorul nostru, la gandurile care ne asalteaza, este luare aminte la sugestiile care ne vin, la consecintele lecturilor pe care le facem. Ea se manifesta si prin paza mintii, in sensul ca luarea aminte se face pentru pazirea mintii, pentru inlaturarea din minte a ceea ce este negativ, pentru neprimirea in minte si necontinuarea in constiinta a lucrurilor care sunt aducatoare de neliniste, care duc la dezorientare si devieri.

Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai: privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita. Privegherea si rugaciunea sunt doua actiuni ale sufletului in vederea limpezirii mintii, a inlaturarii influentelor neodihnitoare si obositoare. In Sfanta Scriptura sunt multe locuri in care suntem chemati la priveghere, respectiv la trezvie, la luare aminte, la cercetarea de noi insine. “Ia aminte la tine insuti”, “Privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand va veni Fiul Omului”, “Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita” – sunt cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos. La fel, Sfantul Apostol Pavel indeamna la cercetarea de noi insine in Epistola catre Corinteni: “Luati aminte daca sunteti in credinta”, in Epistola catre Tesaloniceni, unde vorbeste despre a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Cautand in locuri paralele la aceste texte, putem gasi si altele indemnatoare la trezvie.

Nu se recomanda luarea aminte la pacate in mod special, doar la faptul ca esti pacatos. Trezvia poate fi dobandita prin silinta. Stiind ca ea iti este de folos, te silesti sa fii cu luare aminte, caci toata aceasta stare de trezvie se reduce la luare aminte, la concentrare, la paza mintii. Toate lucrurile bune care se pot realiza in viata omului isi au temeiul in luarea aminte. Trezvia este inceputul a tot binele, inceputul orientarii spre bine. Ea este aducatoare de preocupari mai inalte si in felul acesta chiar si temelie a indumnezeirii, desi indumnezeirea nu este o lucrare din partea omului, ci o lucrare dinspre Dumnezeu spre om.

Cred ca toate lucurile acestea se fac ca sa se creeeze o atmosfera. Daca ele pot aduce o slabire nu stim noi foarte bine. Ceea ce stim este ca e bine sa fim angajati pentru lucrurile superioare printr-o viata cat mai controlata si prin cercetarea de noi insine, prin rugaciunea care ne pune in legatura cu Dumnezeu, caci “toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit” in cele din urma sunt de la Dumnezeu, cum spunem in rugaciunea amvonului. Facem ce putem sa facem pentru a ne limpezi mintea si a avea cat mai multa consideratie fata de ceea ce ne ofera Dumnezeu, in special fata de unirea cu trupul si sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, respectiv cu Domnul Hristos. – Arhimandritul Teofil Paraian

Omul e ca un gândac: când e cald ziua şi e soare el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!“. Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: „Nu mă împinge jos!“. – Staretului Ambrozie de la Optina

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sa fim soldati ai Lui Hristos

  1. If you want to sharpen your international sense of humor, we do also have an English version called “Tails from Paris” : http://tailsfromparis.wordpress.com/.

    Thanks for sharing if you enjoy it too …

    Here is our FB page : https://www.facebook.com/sousnoscouettes

    We’re also on Twitter :
    https://twitter.com/sousnoscouettes
    https://twitter.com/tailsfromparis

    Best from Paris, France

    Alix, Roxane & their bald, bold & funny (at least he pretends to …) Dad

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s