Totul e atat de simplu, incat devine de neinteles

 

Nu este nimeni care să aducă ceva pe pământ când se naşte din mama sa. Tot ce a adunat şi are pe lumea asta, fiecare om a aflat aici şi va lăsa aici. Când omul se naşte pe lume, vine cu pumnii strânşi, ca şi cum ar spune: Voi cuceri totul, voi strânge totul. Iar când pleacă din lume, moare cu palmele desfăcute ca şi cum ar spune: N-am luat nimic şi nu duc nimic din tot ce am strâns pe pământ. – Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică

În fiecare zi ne luăm rămas bun de la oameni dragi şi de la oameni cu care interacţionăm, fără a ne gândi că s-ar putea să îi întâlnim pentru ultima dată. Uneori ne luăm rămas bun în fugă, lăsând pe “altă dată” lucruri pe care ne-am dori să le spunem şi amânând să facem acel gest frumos în semn de recunoştinţă, pe care ne tot propunem să îl facem. Câteodată ne despărţim supăraţi, iritaţi, cu priviri urâcioase şi cuvinte reci… Ar trebui să ne despărţim mereu cu iubire şi să ne regăsim cu o bucurie imensă, recunoscători că avem din nou şansa să fim împreună…

Copilul tău, care azi pleacă la şcoală şi care te-a supărat, este cel mai minunat copil din lume, este comoara ta, este raţiunea ta de a fi… Zâmbeşte-i când pleacă de acasă şi încurajează-l cu cuvinte frumoase, dă-i încredere şi fă-l să se simtă iubit şi preţuit.

Omul tău iubit, care are atâtea minusuri, căruia trebuie să-i aminteşti mereu şi să îi reproşezi lucruri, este omul cu care îţi împarţi viaţa, cu bucurii şi tristeţi, este omul care îţi stă alături şi când aveţi şi când nu aveţi… Ia-ţi rămas bun de la el cu o îmbrăţişare strânsă şi spune-i neapărat “te iubesc”… trebuie să audă asta, chiar dacă ştie.

Părinții tăi, unii uituci şi cicălitori, alţii prea severi, sunt oamenii pentru care tu eşti cel mai important, oamenii care muncesc şi care fac sacrificii pentru tine… Nu te răsti la ei, nu îţi pierde răbdarea, vorbeşte-le cu iubire şi respect, nu te purta ca un străin şi ia-ţi rămas bun de la ei lăsându-le în inimi puţin din căldura şi dragostea ta.

Colegul “nesuferit”, care îţi încurcă planurile, vânzătoarea, taximetristul, vecinii curioşi şi uneori răutăcioşi, sunt oameni, ca şi tine, oameni care au probleme de viaţă, dureri şi temeri omeneşti care nu se văd… Nu te supăra pe ei, fii tu mai puternic şi mai bun şi ia-ţi rămas bun de la ei cu un zâmbet şi cu cuvinte frumoase.

Cu orice rămas bun pe care ţi-l iei de la cineva să-i laşi puţin din frumuseţea şi bunătatea ta… Ia-ți rămas bun, astfel încât, dacă nu mai revezi pe cineva să nu ai sufletul încărcat cu regrete, iar acel om să știe că l-ai prețuit și că l-ai iubit… – Irina B.

„Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles”. – Nichita Stanescu

De la inceput e bine sa plecam cu cateva lucruri stiute si anume ca: toti oamenii, fara deosebire, suntem in acelasi timp si fii oamenilor si fii lui Dumnezeu. Adica, dupa trup suntem fapturi pamantesti, iar dupa duh fapturi ceresti, care insa petrecem vremelnic in corturi pamantesti. De la Dumnezeu iesim, petrecem pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne intoarcem. Fericit cine se intoarce s-ajunga iar Acasa, rotunjind ocolul. Aceasta este cararea. Unii insa nu se mai intorc… Sunt cei ce asculta de o vraja vrajmasa, care ii scoate din cale si-i incalceste in lume cu pofte pieritoare. Vraja aceea, a pacatului, cu vremea le slabeste mintea si de asa fel le-o intoarce, incat ajung sa zica raului bine, si binelui rau, si nu mai vor sa se intoarca. Vremea li se gata, puterea li se stinge si asa ii prinde noaptea – moartea – ramasi rataciti de Dumnezeu si neintorsi Acasa. Acesta este omul cel cazut intre talhari, pe cand se pogora din Ierusalim in Ierihon, adica Adam cazut din Rai in lumea aceasta, cu toti urmasii lui. Pentru el s-a pogorat din ceruri Samariteanul milostiv. El ne-a facut datori sa stim: ce suntem, cine ni-s Parintii, de unde venim, ce-i cu noi pe aici, cum sa ne purtam intr-o lume cu viclene primejdii, cine ne cheama Acasa si cine ne intinde momeli? Ca de la carma mintii atarna incotro pornim si unde sa ajungem. – Parintele Arsenie Boca – Cărarea Împăraţiei

„Daca vrei cu adevarat sa faci ceva, vei gasi o cale; daca nu, vei gasi o scuza.”– Frank Bank

SA NU UITAM ACEST MINUNAT VIDEO

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Totul e atat de simplu, incat devine de neinteles

  1. cristytepes zice:

    Reblogged this on Cronica NaturaluLui.

  2. Anonim zice:

    ..nimic de comentat, nimic de adaugat. Numai ca la noi e un amestec intre iubire si dorinta,intre ura si mila, pasiune,.. adevarat, nu exista desavarsire dar, exista calea spre ea.

  3. ane zice:

    Nu exista desavarsire dar, exista calea spre ea. O toamna cu multe bucurii si zile insorite!

  4. C.J -Jaklyn zice:

    Minunate invataturi ,imbratisez cu toata dragostea suflet de aur !!!!!!!!

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s