Dar ce dor imi e de simplitate

„Azi-noapte am crezut ca mor.Am vorbit cu Marele Sef si L-am rugat sa ma ia, atunci pe loc, pentru ca durerea era prea mare. Si am asteptata zvarcolindu-ma in pat intr-o camera rece – ce-i drept a mea. Tarziu, pe la 7 dimineata, ca prin minune,durerile au trecut si nu am mai avut forta nici sa multumesc.Am adormit imediat.
Si iar vreau sa inteleg ce mi se intampla, si iar vreau un inteles, si iar simt ca ma pierd prin colidoarele imbarligate si complicate ale creierului meu. Nu, nu-mi ajunge un inteles fizic si logic, simplu si banal. Chiar nu ma intereseaza. Am obosit cautand mereu un inteles profund, un inteles de sus.Si asa am tot timpul senzatia ca Doamne- Doamne are un plan cu mine…si tare i-as face pe plac si l-as indeplini cat mai repede daca as sti, simplu si clar, care e.
Si am senzatia clara ca sunt din aceasta lume, dar si certitudinea ca nu-i apartin. Si mi-e asa dor de acolo…si mie asa greu pe lume. Nu vreau sa te superi, Batrane, e foarte frumos dar mi-e tare greu.Mi-era mult mai bine inainte, cand eram mai aproape. Sigur, stiu ca e vina mea ca nu te mai simt tinandu-ma in brate,stiu si imi cer iertare, dar atata pot. Si, de cate ori te-am rugat sa-mi dai puterea sa fiu langa tine, tot de atatea ori m-ai ajutat. Dar, cum bine stii, m-ai facut din pamant si uite ca pamantul doare, pamantul e greu, din ce in ce mai greu- si aripile, parca, din ce in ce mai obosite. Hai, ajuta-ma inca o data si fa-mi aripile puternice, sa pot din nou sa ma ridic…
Sigur ca vorbesc cu Dumnezeu. Lumea asta pe care n-o inteleg si chiar am renuntat s-o inteleg ar spune ca sunt putin sarita.Dar cu cine sa vorbesc, daca nu cu El? Sunt convinsa ca gandurile astea nu sunt doar ale mele, sunt convinsa ca oamenii cand se baga in pat si-si inchid pleoapele vad o bezna,dar, in intunericul acela, mai simt si o prezenta. In orice caz, mie mi se intampla de mica. Cand ma culc si inchid ochii, nu ma simt singura. Cu ochii deschisi sunt mult mai singura.
Incerc sa nu judec pe nimeni si nimic.Dar nu pot scapa de obsesia de a gasi un inteles.Altfel, ce rost ar avea jocul?Nici unul. Iar eu cred ca exista unul.
De cate ori cred ca am gasit un raspuns, de fiecare data mi se demonstreaza ca am gresit.Si uite asa raman din nou numai cu intrebari si fara nici un raspuns. Imi dau seama ca tot ce credeam ca stiu de fapt nu stiu. Deci tot ce e bine am o certitudine: ca nu am habar de nimic.
Ba nu, am doua: Prima e ca exista Dumnezeu. A doua-ca o iubesc pe mama. Uite ca sunt deja trei si daca as continua probabil ca s-ar aduna mai multe. Concluzie: cu doua randuri mai inainte, am zis ca am certitudinea unica ca nu stiu nimic. Doua randuri dupa, am negat tot si am gasit trei certitudini.
Si care e intelesul? Ca e totul in schimbare, ca…gata, iar am obosit si iar am ramas numai cu intrebari.
Da, sigur ca e bine ce mi se intampla. Da, sigur ca de asta sunt aici: ca sa inteleg cat mai mult sau barem ca sa-mi pun cat mai multe intrebari. Dar ce dor imi e de simplitate.”

(…) „Din pacate, trebuie sa ne luam cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi sa ne despartim din cand in cand de noi. (…)Dar cel mai usor si cu placere m-as desparti din cand in cand de mine. Ce bine ar fi sa ne uitam putin. Cred ca ne-am iubi mai mult cand ne-am regasi. Ce dor imi e sa-mi fie dor de mine.

Mihai Popescu catre Florin Piersic : „Sa nu-ti vinzi niciodata sufletul.”

Da, exista pe pamantul asta oameni mari. Si cand ii cunosti, iti dai seama ca aerul din jurul lor are alta densitate. Pe umerii lui Ciulei sau ai lui Peter Brook, pe care l-am cunoscut, aerul se asaza altfel. Si cand sunt in miscare aerul parca se despica, parca le face loc. Se aseza bland aerul pe umerii lui George Constantin. Era solid in jurul lui Amza. Transparent si calm in jurul Ilenei Predescu. Aerul era bun si lumina in jurul muntelui Nichita Stanescu. Daca stii sa privesti aerul din jurul unui om, iti poate spune multe despre el. Are multe de povestit, numai sa stii sa-l asculti si sa-l vezi. In jurul oamenilor meschini, aerul e imbacsit. In jurul celor rai, e intunecos. In jurul celor bucurosi, e luminos. In jurul oamenilor mari insa, e ca si cand i-ar imbraca si i-ar scoate in relief. Nu stiu sa explic, stiu sa vad.

Oricum inveti mai mult din trecerea unui nor decat din emisiunile facute doar ca sa ramai cu creierul linistit si gol. Da, televiziunea a devenit pe tot globul cel mai folosit detergent. Nu-i zice nici Ariel, nici Omo, ci pur si simplu televiziune. Detergentul televiziune va lasa creierele curate si mirosind placut. Folositi cu incredere. Spala tot.

Cand nu-mi place prezentul, intru in pod. Acolo e alt timp si mult mai frumos, chiar daca e prafuit. (…) Ce bine ca am podul. Deschid usa si dau peste poze vechi, unde toti zambesc. In poze nu se vede ca unii vor muri in puscarii, ca altii vor fi umiliti, ca vor pierde totul – si case, si ani. Din poze toti ma privesc zambind. Mai sunt cutii cu scrisori de dragoste intre bunicii mei, intre mama si tata, intre strabunicii mei.

In pod totul e incremenit in bine. E bine sa ai un pod. Usa cu yala pe care o deschid e o usa miraculoasa. Imi da voie sa intru in alta realitate, in alt timp, in alta civilizatie si alta educatie. Dantele rupte asteapta sa fie spalate si refolosite, pozele asteapta rame frumoase. Si podul meu asteapta ca cineva sa aiba nevoie de el. Si m-am hotarat ca am eu nevoie de el.

Ce-mi place:…

(…)Prin nanorobotii care sunt studiati in programul NASA pentru zborul spre Marte din 2020, vom remedia tot. Pana si batranetea va disparea. Ne vom putea schimba si infatisarea dupa dorinta etc. (…) Ma tot gandesc si cred ca vom trai aceasta realitate. Cred ca bunul Dumnezeu s-a gandit asa: „La o durata medie de viata de 70-80 de ani, omul nu prea intelege nimic din ce ar trebui sa inteleaga. Asa ca-i dau voie sa descopere tot, ca sa poata atinge 120-130 de ani. Poate asa mai are o sansa de a intelege. Cu toate ca era asa de simplu…”

…iubirea vietii mele, mama….

Ce legatura au toate urâteniile si toate nedreptatile si toate mârlaniile cu viata noastra? Daca ti se intâmpla ceva înseamna ca trebuia sa ti se întâmple. Nu e vina nimanui. E usor sa gasesti vinovati. Nu e vina nimanui. Daca a existat întâmplarea asta in viata mea, trebuia sa învat ceva din ea. Si am învatat. Important e sa nu ma înraiesc eu. Sa nu ma înnegresc eu.

Depinde cum le faci fata întâmplarilor de genul asta. Daca le cari cu tine toata viata, te murdaresc si te împut. Cateodata vad cunoscuti care, am impresia, cara pe umarul stâng un sac mare de cacat. Mi-e greu sa scriu cuvântul, poftim, de caca. Sunt oameni care, sub greutatea dusa, devin cocosati. Obositi de toate urâteniile, de toate gandurile de razbunare, de toate complexele si rautatile. Le cara cu ei prin lume. Si put. Si împut spatiul in care exista. Si mai exista oameni care miros frumos, sunt usori, mai au putin si ai senzatia ca se pot înalta de la pamânt în orice clipa, oameni care pe umarul stâng, daca stii sa te uiti bine, te lasa sa le vezi îngerul linistit. Ma uit la mama dupa operatie si, in locul bratului, din când in când, zaresc o aripa mare, imensa, alba si usoara.

Depinde ce aleg eu. Sa car un sac de neîmpliniri cu dejectiile vietii mele, sau sa-l las într-o seara la o ghena. Sa-mi iau la revedere definitiv de la toate urâteniile care mi s-au întâmplat in viata si sa plec mai usoara, cu mâinile in buzunar…Mi-am lasat sacul undeva, într-o noapte, afara din Bucuresti. Si e bine.

Mama : Când esti nemultumita sau ti se pare ca ai probleme… când vii acasa, pune mâna dreapta la spate si încearca sa te descurci numai cu mana stânga: sa dai foc la aragaz, sa te speli, sa iei ce-ti trebuie din frigider… Zece minute, nu mai mult…Si, dupa zece minute, ia-ti mâna dreapta de la spate si uita-te la ea cu ochii, cu ochii tai de carne. Si ai sa vezi minunea! Ai sa vezi ce înseamna sa ai doua mâini. Sau doua picioare. Ai sa întelegi ce înseamna sa fii sanatos în minunea Domnului.

Si întreaba-te dupa asta: cât de importante erau problemele pe care credeai ca le aveai acum zece minute?

…ascult Mozart la kilogram… J

Ce e ciudat ca senzatie este ca ori de câte ori sunt la Londra sau la Paris, sau la New York, sau… lucrurile parca se întâmpla si de „leaga” mult mai repede…Lucrurile, faptele în strainatate actioneaza prin acumulare parca, în timp ce acasa am sentimentul constructiei pe nisip, simt ca o iau tot timpul de la capat…Dar poate ca e doar o impresie.

(…) “S-a spus ca ochelarii de soare s-au inventat pentru protectia solara. Nu cred. Da, pentru protectie, dar nu de soare. Purtam ochelari ca sa ascundem ce gandim, ca sa vedem, dar sa nu fim cititi”. Si eu port ochelari de soare, numai ca nu pot scapa de sentimental de tristete. Parca trisez…Mi-e greu sa ma uit prin ochelarii de soare in ochii oamenilor. E un schimb inegal. De fapt, umblam in spatele ochelarilor. De ce simt oamenii nevoia sa umble ascunsi dupa ceva ?!”

„Imi place lemnul. Are miros, are viata si are istorie. Iti spune o poveste. Ce poveste iti poate spune metalul ? Ma uit la masa de lemn la care sunt si ma gandesc cate pasari s-or fi odihnit pe copacul din care e facuta ?!Si cate cantece o fi ascultat ? De cate ori o fi inflorit? “

„Din nou dor de crapă pietrele. Cateodată, nu ştiu de ce, dorul mi se asociaza cu lupii care urla in pustiu”

“Sunt bolnavă de urâțenia lumii și de răutatea din lume. De ce urâtul are mai mare succes? Nu știu. Nu pot crede în urât și vulgar.
În fiecare dintre noi există bun și rău, alb și negru. De câte ori întâlnesc un om care știu că mi-a făcut rău, caut partea bună din el a€“ să mă agăț de ea și să mă bucur de ea. Recunosc, e greu, e foarte greu.”
“Norocul e mic și lumea e multă.” Caragiale. Doamne, ce om trist și amărui. Ca dulceața de cireșe amare.
Mi-l închipui uitându-se la noi de departe cu mare milă și cu un zâmbet trist. Râdem cu hohote la piesele lui și nu ne dăm seama că despre noi e vorba, că noi suntem personajele penibile de care râdem… Și, dacă ne dăm seama, tot nu facem mai nimic să ne schimbăm.” – Oana Pellea – Jurnal

Interviu : Reader’s Digest: Pe coperta „Jurnalului”, dar si in majoritatea fotografiilor, zambiti. Ce anume va da aceasta putere?
Oana Pellea: Inteleg ca a zambi devine un semn de putere? Eu credeam ca e un semn de minim respect fata de sine si de lume…

RD: In ce fel v-au schimbat ultimii sapte ani, cei cuprinsi in carte?
OP: In felul in care reiese din Jurnal. Intr-un fel fundamental. Aproape intotdeauna intalnirea cu moartea cuiva drag sau cu lucrurile esentiale din viata ne schimba, nu?

RD: Daca ar fi sa modificati anumite capitole din carte, deci din viata, care ar fi primul pe care l-ati schimba, ce ati face altfel?
OP: Pagini din Jurnal se pot schimba, viata cuprinsa in el, nu. Important nu e sa schimbi ceva din trecutul tau, pentru ca oricum nu ai cum sa schimbi nimic, din pacate, important e cum traiesti ce iti e dat sa traiesti, cum parcurgi ce iti rezerva viata. Nu as mai fuma niciodata, asta da, as schimba!
(…)
RD: Unde este Dumnezeu atunci cand ne este greu?
OP: Acolo unde e intotdeauna. Cu, In, Langa, Deasupra si Dedesubtul nostru. Pretutindeni. In cer si pe pamant. El Este. La noi e problema. Noi trebuie sa Il vedem, sa Il primim…

Catalin Ionita – http://www.erd.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dar ce dor imi e de simplitate

  1. childagain zice:

    Superbe cugetări ! Acești artiști au fost atinși de har, chiar au trăit cu adevărat, și au învățat ceva din viață, nu doar au supraviețuit…
    Mulțumim pentru dar !

    • Acesti artisti au curajul de a raspandi crezurile , trairile ,putintele sau neputintele lor fara a tulbura mirajul lumii. Poate ca muzica este una mereu doar tonurile difera .Stii, mereu am meditat luand ca obiect diapazonul .Diapazonul si noi …Multumesc Florina draga , esti minunata . Am citit articolul tau si iarasi mi-a sosit in gand acest proverb ;
      Vorba dulce mult aduce .

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s