Nu există măreție fără simplitate

„Lacrimile sunt semne in trup despre asezarea mintii”. – Sfantul Isaac Sirul

Între oameni şi lucruri există o tainică legătură aşezată de voia şi de planul lui Dumnezeu. Fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită. Fiecare vreme îşi are puterea pe care o reclamă. Fiecare măsură îşi are omul de care are nevoie. Fiecare faptă îşi are nu numai răsplata ei, dar şi vremea ei. Şi omul rânduit care s-o dea. Uneori fără să ştie pentru ce. Fără să înţeleagă cum se face. Şi uneori chiar împotriva voii sale. Iată cazul lui Pilat. Pilat era convins de nevinovăţia lui Iisus. Fusese înştiinţat să nu-I facă rău. Lupta să-L scape… I-a luat apărarea chiar. Şi totuşi L-a osândit la moarte. De ce? Iată cazul lui Irod. Şi el auzise atât de multe despre Iisus. Dorea atât de mult să-L vadă şi să-L audă… Era convins că este un om trimis de Dumnezeu… S-a bucurat chiar când L-a văzut… Şi totuşi L-a chinuit şi şi-a unit consimţământul la moartea Sa împreună cu Pilat. De ce? Ca să se împlinească ce hotărâse mai dinainte Mâna şi sfatul lui Dumnezeu.

Şi întocmai ca în cazul Mântuitorului nostru este şi în cazul fiecărui credincios al Său. Când, pentru împlinirea voii şi planului dumnezeiesc, este rânduit ca un credincios să sufere – căci Tatăl a rânduit ca în lumea aceasta fiii Săi să aibă aceeaşi soartă şi acelaşi drum ca Fiul Său, adică suferinţa şi jertfa – atunci Dumnezeu Însuşi aduce fiecăruia vremea suferinţei şi a jertfei. Atunci credinciosul să sufere smerit.

O, Dumnezeule Bun, ajută-ne să privim bine şi să vedem răul de care să ne ferim şi binele pe care să-l urmăm. Căci Tu le rânduieşti pe toate, Doamne, şi cele din afară şi cele dinăuntru, spre binele celor ce Te iubesc pe Tine. Ajută-ne să credem neclintiţi aceasta.

Dumnezeu este Acela Care a hotărât cum trebuie să sufere credinciosul Său. Cât trebuie să sufere. Unde trebuie să sufere. Şi cine să fie acela prin care să sufere. Dumnezeu Însuşi îl aduce atunci în pustiu ca să fie pentru o vreme ispitit de diavolul. Dar totdeauna Dumnezeu îi va da biruinţă în lupta sa. Dumnezeu Însuşi îl duce pe credinciosul Său în locul în care trebuie să fie prins. Şi El Însuşi îngăduie să vină acolo cel care îl va alege şi îl va duce spre ceea ce îi este rânduit.

Dar cât de multă înţelepciune pătrunzătoare îi trebuie cuiva ca să poată înţelege acest lucru! O, cât de mare încredere răbdătoare îi trebuie unui credincios ca să nu se clatine nici în clipa când vede venind mâna împăratului asupritor şi nici în clipa când suferă sub mâna asupritorilor îngăduiţi, ci să trăiască crezând, să sufere crezând şi să moară crezând că aceasta este voia lui Dumnezeu. Şi că totul este tocmai spre binele lui. Dar, cine poate să aibă răbdarea şi credinţa aceasta nu s-a înşelat şi nu se va înşela niciodată.

O, Marele şi Nepătrunsul nostru Dumnezeu a Cărui Înţelepciune este atât de adâncă şi a Cărui Dragoste este atât de înaltă, fii binecuvântat! Noi vedem atât de multe lucruri pe care nu le putem explica. Întâmpinăm atâtea întâmplări pe care nu le putem înţelege. Trecem prin atâtea încercări al căror rost nu-l putem pătrunde. Dar Te rugăm, ai milă de noi şi trimite-ne în inimă atunci încredinţarea plină de neclintire că Tu ne iubeşti şi că vei face ca totul să fie nu numai la sfârşit, dar chiar de la început, un bine pentru noi. Şi, crezând, să avem pace în răbdare. Şi recunoştinţă în rugăciune. Amin. – Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică – http://www.oasteadomnului.ro/

“Nu există măreție fără simplitate. Daca ne cercetam bine, intotdeauna vom gasi la noi un pacat pe care-l osandim la altii. A păcătui este o treabă umană, a justifica păcatele este o treabă diavolească. Orice reformă impusă prin violenţă nu va îndrepta răul: înţelepciunea nu are nevoie de violenţă. Credinţa nu este o datorie de împlinit, ci un act de iubire. Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui. Înţelepciunea înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis. Dacă Iisus Hristos Şi-ar face acum apariţia, I s-ar cere un autograf şi nimic mai mult. Credinţa este forţa vieţii. Dacă omul trăieşte, este pentru că crede în ceva. Cel mai prost om este acela care crede că înţelege tot. E uimitor cum pot oamenii să trăiască fără să ţină cont de moarte!” – Lev Tolstoi

Dacă am lucra în fiecare moment cu noi înşine practicând bunătatea, răbdarea şi perseverenţa, şi amintindu-ne cu recunoştinţă că fiecare respiraţie a noastră reprezintă un dar, am descoperi că puterea de a trăi în momentul prezent face că ziua de mâine să aducă cu sine mai multă Lumină decât cea de care am avut parte astăzi. – Guy Finley

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s