Ori vei imita, ori vei detesta

„Blandetea este stanca de care se sparg toate valurile grele ale vietii. Prin ea se intareste rabdarea, usa intelepciunii duhovnicesti”. – Sfantul Ioan Scararul

Întrebi ce socotesc eu că trebuie să eviţi mai mult decît orice altceva: mulţimea. Încă nu poţi să te încrezi cu totul în ea. Eu unul îţi voi mărturisi slăbiciunea mea: nu mă întorc niciodată avînd aceeaşi stare de spirit de la plecare. Se tulbură ceva din ordinea interioară pe care mi-am alcătuit-o; se întoarce ceva din cele pe care le-am alungat. Tot aşa cum li se întîmplă bolnavilor pe care o neputinţă îndelungată îi face să nu poată fi duşi nicăieri fără a suferi un rău – aşa ni se întîmplă şi nouă, ale căror spirite se refac după o boală lungă.
Relaţiile cu mulţi oameni sînt dăunătoare: se găseşte mereu cîte unul care ne împinge la un viciu sau ni-l întipăreşte sau ni-l transmite fără ca noi să ştim. Cu cît este mai numeroasă mulţimea cu care ne amestecăm, cu atît este primejdia mai mare.
Înţelegi ce ţi-am spus? Mă întorc acasă mai lacom, mai plin de ambiţii, mai plin de desfrîu, mai inuman, pentru că m-am aflat în mijlocul oamenilor.
O singură pildă de desfrîu sau de meschinărie face mult rău: un comesean năzuros provoacă încetul cu încetul dezgustul şi sfîrşeala, un vecin bogat stîrneşte lăcomia, un însoţitor plin de răutate te atinge cu mucegaiul lui, oricît de curat şi simplu ai fi; ce crezi tu că se întîmplă cu bunele deprinderi cînd se află sub asediu în mijlocul mulţimii?
Nu poţi face altfel: ori vei imita, ori vei detesta. Şi una şi alta sînt însă de evitat; nici să devii asemenea celor răi, pentru că sînt mulţi, nici duşman multora, pentru că sînt altfel. Retrage-te în tine însuţi, pe cît poţi. Petrece-ţi timpul cu cei care te vor face mai bun, primeşte-i în preajma ta pe cei pe care tu îi poţi face mai buni: vor fi foloase şi de-o parte şi de cealaltă, căci oamenii cînd dau învăţătură, primesc învăţătură.
Îmi dau seama,dragul meu prieten, că în mine se produce nu atît o îndreptare, cît o transformare: sigur că nu pot promite – şi nici măcar spera – că nu va mai rămîne în mine nimic care să nu mai aibă nevoie de schimbare. Cum să nu mai am în mine multe de înfrînat, de micşorat, de înălţat?
Şi chiar aceasta este dovada spiritului ce a devenit mai bun: că îşi vede defectele pe care pînă atunci nu şi le ştia. În cazul unor bolnavi este prilej de bucurie chiar faptul că au înţeles că sînt bolnavi.
Îmi doresc să împart cu tine această schimbare a mea, produsă dintr-odată: atunci voi avea o încredere mai solidă în prietenia noastră, o prietenie adevărată pe care nu o va putea rupe nici nădejdea, nici teama, nici grija pentru folosul propriu, o prietenie cu care oamenii ajung pînă în ceasul morţii, o prietenie pentru care ei sînt gata să moară.
Scopuri nobile împinge spiritele să se alăture. Şi cum de nu se poate întîmpla aşa? Pentru că ştiu că le au pe toate în comun, şi mai ales pe cele ce le sînt împotrivă. Nu-ţi poţi închipui ce schimbare văd că-mi aduce fiecare zi care trece. „Trimite-ne şi nouă, zici, bunurile pe care le-ai încercat cu atîta folos.” Eu unul doresc cu adevărat să le fac pe toate să treacă asupra ta şi tocmai de aceea mă bucur să adun învăţătură, ca să o pot da mai departe1: nimic nu-mi va face plăcere, oricît de ales şi de benefic ar fi, dacă eu singur voi profita de ştiinţa mea. Dacă înţelepciunea mi-ar fi dată cu această condiţie, să o ţin închisă în mine şi să nu o vestesc prin cuvinte, aş refuza-o: nu are cum să fie plăcută posesiunea unui bun din care nimeni altcineva nu se împărtăşeşte.
Stricăciunea unui spirit o dovedeşte fără greş nestatornicia lui, veşnica unduire între simularea virtuţilor şi iubirea de vicii.
Mulţi oameni îşi schimbă în fiecare zi părerile şi dorinţele: ba voieşte o nevastă, ba, o iubită, ba voieşte să domnească, ba nu există sclav mai servil decît el, ba se înfoaie pînă devine odios, ba se umileşte şi se lasă mai prejos de cei mai josnici, ba împrăştie cu bani, ba îi fură de la alţii.
Am spus „mulţi”? Mai că sînt aproape toţi.
Iată cum se dezvăluie un spirit lipsit de înţelepciune: trece de la o ocupaţie la alta şi – ceea ce mi se pare cel mai ruşinos – nu este niciodată în armonie cu sine. Gîndeşte-te: e mare lucru ca un om să fie mereu acelaşi. Numai că niciunul nu este aşa, în afară de înţelept: toţi sîntem schimbători.
Acum îţi părem cumpătaţi şi severi, acum, excesivi şi frivoli; ne schimbăm adeseori masca şi ne punem una contrară celei pe care tocmai ne-am scos-o, Impune-ţi, aşadar, să te păstrezi pînă la moarte aşa cum ai hotărît că vrei să fii; fă în aşa fel încît să poţi fi elogiat, ori măcar să ţi se recunoască meritele. Pe bună dreptate te poţi întreba despre unul pe care l-ai văzut ieri: „Ăsta cine este?”, pînă-ntr- atît e schimbat. Rămîi cu bine. – Seneca

Viața îți oferă o oportunitate namaipomenită în fiecare moment pentru a vedea și a experimenta Cine Ești Tu cu Adevărat. Urmărește-te astăzi. Doar urmărește-te. Privește la ceea ce faci tu în fiecare moment… și de ce. Intreabă-te in mijlocul lui, „Ce are de-a face asta cu motivul real pentru care sunt aici? Pentru asta am bătut atâta drum să experimentez pe Pămant?” Dacă răspunsul este un Da răsunător, atunci continuă. Dacă răspunsul este nu, întreabă-te „Ce fac cu adevărat?” Privește cuvintele și analizează-le ad literam. Ce-fac-eu-aici ? In ce sunt eu implicat în fiecare zi și ce are asta de-a face cu sufletul meu? Este doar o întrebare…doar o întrebare…. – Neale Donald Walsch

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ori vei imita, ori vei detesta

  1. amymohorea zice:

    O lectie de viata….multumesc! …eu cred ca ,cu totii stim aceste lucruri dar de multe ori le ocolim,indepartam sau inchidem ochii si astupam urechile pt a ne simti mai bine.Nu demult am trecut printr-o astfel de situatie si fam imi tot spune, indeparteazate, lasa in urma cu toate ca e dureros, e nevoie sa te indepartezi.Mi-a ost greu si inca imi e greu deoarece aceasta departare e chiar pt fam mea care de multe ori nu imi doreste binele, nu-mi ofera pacea, linistea si asa ajunge ca fam.pe care am intemeiat-o sa sufere, sa plinga …..
    multumesc din inima, aceasta lectie ma ajutat sa inteleg mai bine si sa arunc incetu cu incetu durerea si sa o inlocuiesc cu acea speranta…

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s