Greutăţile care apar în viaţa de familie

 

Multi isi reprezinta partenerul ca ideal, asa cum ar trebui el sa fie. Cu un partener ideal nimeni nu poate evolua. Ce ar insemna un partener ideal pentru mine? Ar fi atunci cand i-as putea spune: “Tu esti parintele meu si eu sunt copilul tau”. Dar ce rezulta dintr-o astfel de relatie?
Fiecare dintre parteneri, barbatul si femeia, au crescut intr-o anumita familie cu anumite dificultati, si astfel au evoluat intr-un anumit fel. Ori iata ca acum se intalnesc, fiecare cu felul lui de a fi diferit, si devin o provocare unul pentru altul. Daca se iau asa cum sunt, exact asa cum sunt, vor evolua unul alaturi de altul. Atat si nimic mai mult. Asta este conditia.
Atunci am putea, fireste, sa privim si altfel dificultatile ce apar in relatia de cuplu. Le-am putea pretui si am putea evolua prin ele, astfel incat relatia sa devina tot mai implinita si fericita. – Fragment din “Fericirea care dureaza”, Bert Hellinger

Din cauza propriilor lor insecuritati si temeri, unii oameni vor încerca sa te facă sa te indoiesti de tine, sa te simți prost cu ceea ce ești sau vor incerca sa-ti submineze increderea pe care o ai in tine.
Aceste lucruri se întâmpla din păcate cel mai des in relațiile de cuplu, atunci când unul din parteneri se simte cumva nesigur pe el sau pe relație si va încerca sa-i diminueze celuilalt încrederea in sine pentru a putea sa-l controleze sau sa-l manipuleze in funcție de propriul sau interes – disfunctional, evident.
Sunt oameni care au o stima de sine sănătoasă si reala, insa odată intrati intr-o relație cu o persoana care nu sta bine la capitolul incredere in sine, datorita iubirii si fuziunii pe care si-o doresc cu partenerul lor, sunt atrasi in realitatea celuilalt.
Nu permite sa se întâmple asta pentru ca nu îl vei ajuta pe cel de lângă tine, ci din contra veți avea amândoi de pierdut, atât individual cat si ca si cuplu.
Fii alături de partenerul tau si indruma-l sa caute ajutor ca sa-si rezolve probleme cu încrederea in sine si astfel sa puteți sa aveți o relatie frumoasa in care schimburile dintre voi vor fi sănătoase si veți evolua împreuna.
Din păcate, de multe ori oricât ai încerca sa fii tu cel care își ajuta partenerul, nu vei reuși sa faci asta… pentru ca va avea tendința sa te discrediteze si pentru faptul ca va proiecta asupra ta propria insecuritate sau va avea impresia ca vrei sa-l convingi de ceva cu care in acel moment nu rezoneaza si nu veți obține altceva decât conflicte si tensiuni inutile. Nu este rolul tau sa-i fii psihoterapeut sau părinte partenerului tau si nici nu poți sa faci asta, cu toate ca el va încerca poate sa te transpuna in acest rol.
Puterea si rezistenta unui sistem se măsoară prin veriga cea mai “slaba”, asa ca susține-ți partenerul in evoluția sa si nu valida nici pe termen scurt si nici pe termen lung fricile sale… Altfel va veți trezi intr-o spirala relationala distructiva.
Relațiile pot sa te înalte sau pot sa te tragă in jos, pot sa-ți dea încredere sau pot sa te facă sa te indoiesti de tine, datorita atasamentului emotional pe care il ai fata de partenerul tau.
Pentru ca sa ai o relatie care sa te (va) implineasca, alege si urmareste creșterea si evoluția, atât personală cat si a voastra, ca si cuplu!http://www.ursula-sandner.com/

Ce frumos ar fi ca cei care te inconjoara sa se comporte cu tine exact asa cum ai vrea tu. Vizualizeaza-i comportindu-se asa! Ratiunea ta o sa intervina la un moment dat si o sa iti spuna ca este imposibil dar asta este o bariera chiar de tine pusa.Treci peste ratiune si vezi intr-un ” sac de nervi” pacea care exista in el.Si ai rabdare un timp.Nu renunta. Orice ai face nu renunta pentru ca nu ai cum sa nu reusesti. Vei vedea cum acel om se va transforma si va transforma comportamentul lui fata de tine,iar cind vei auzii primul cuvint frumos de la acea persoana,prima lauda,prima apreciere,cind vei vedea primul zimbet adresat tie,vei sti ca tu esti cauza schimbarii sale,iar atunci te vei relaxa si vei dobindii o incredere extraordinara in tine. Ce forta extraordinara lucreaza prin tine! -Catalin Manea

Greutăţile care apar în viaţa de familie devin prin asemănare crucea grea pe care a purtat-o Iisus  pentru a ne mântui.

Un creștin odinioara
Tot se căina mereu:
Grea mai este Crucea asta
Ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Cum o dau nu-mi iese bine
De necazuri nu mai scap
Și muncesc din greu ca boul
Până cad lângă proțap!
Iaca alții sunt mai leneși
Și trăiesc mai în belșug
Numai mie (vorba ceea) „boii
nu-mi mai trag la jug”.
Și ofta creștinul nostru și
Mereu era cârtind
Nimeni nu putea odată
Să-l audă mulțumind,
Însă Cel de sus Părinte,
Care ajută pe mișei
Căutând din cele Sfinte,
cercetatu-l-au pe el:
A trimis la el un înger
Noaptea când dormea trudit
Și luând pe om de mână
L-a urcat pe deal la Schit.
Se făcea că este ziuă
Și erau numai ei doi
Între niște Cruci frumoase
Felurite după soi.
Unele erau de aur,
Altele de fier și lemn,
De argint și de aramă,
Fiecare cu un semn.
Zice îngerul atuncea:
„Ia-ți o Cruce care vrei
Numai potrivește-o bine
și te-ntoarce la bordei”,
Lacom el apucă-n grabă,
Cea de aur mai întâi
Încercând s-o tăbârcească
Pe voinici umerii săi.
Dar nu-i chip ca s-o urnească
Și privind la ea cu jind
Se pogoară mai la vale,
La o Cruce de argint.
De prea multă, strălucire
Nu te poți uita la ea,
Dar voind el s-o ridice
Vede că-i grozav de grea
Se mai uită, iar încearcă
Până ce își ia de seamă
Să-și aleagă altă Cruce
Tot frumoasă, de aramă.
Dar în ciuda lui și aceea
Pentru dânsul este grea
Cea de marmoră mai tare,
Cea de fier cam tot așa.
Lângă ele mai la vale,
vede sub un copăcel,
Cruce de stejar ușoară
Numai bună pentru el.
O ridică deci și pleacă
Iară îngerul pe drum
Îl întreabă pentru Cruce,
Dacă-i mulțumit acum.
Slavă Domnului, răspunde,
Tare-s mulțumit cu ea,
Căci din toate numai asta
Este după vlaga mea!
Îngerul atunci îi zice:
Omule nemulțumit,
Pentru Crucea,vieții tale
Totdeauna ai cârtit!
Astăzi țe-am adus anume
Ca să-ți fie semn
Că nici una nu poți duce
Decât Crucea cea de lemn.
Asta este „Crucea vieții”
Dată ție de când ești
Deci lui Dumnezeu dă slavă
și de-acum să nu cârtești
Cele de metale scumpe
sunt a oamenilor sfinți
Care sufăr pân’la sânge,
întru grele nevoinți
Iară tu cu sărăcia
lesne te vei mântui,
Dacă vei păzi credința
și răbdând vei mulțumi! – Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț — Hozevitul, Rugăciune, Poezie, Învățătură

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s