Sa fim tacuti

 

Vino, Viaţa cea fericită şi veşnică şi Dreapta cea atotţiitoare, întru tot Sfinte şi de Viaţă Făcătorule şi Ziditorule Duh, Cel ce eşti ca stăpânire de aceeaşi cinste cu a Tatălui şi a Fiului, Cărora în trei ipostasuri deopotrivă le este vrednicia, dumnezeirea, unirea gândirii şi conglăsuirea spre Unul.

Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet! Vino, Cel ce Tu Însuţi Te-ai făcut dorinţă întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava. Vino, suflarea mea, viaţa mea, mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare, Dumnezeule cel peste toate.

Fă-Te mie toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care de-a pururea se revarsă în buzele sufletului meu şi curge ca un izvor în inima mea, îmbrăcăminte care străluceşte şi cu totul arde pe draci, curăţire care mă spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruieşte celor către care vine. Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela ce nu Te întorci dinspre nimeni, ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne, înţelepţirea desăvârşită a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată urechile mele bine supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri. Înţelepţeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru milostivire, întru dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toţi, întru întoarcere de la lenevia şi trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire lămurită în gânduri, ca să aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie să cunosc meşteşugirile diavoluluişi să mă lepăd de ele şi de el; şi cu totul să-mi tai voia mea şi să las cele ale mele întru purtarea Ta de grijă, şi de acolo să nădăjduiesc folosul.

Căci la Tine este viaţa mea, lumina mea, mântuirea mea. Şi pe Tine Te binecuvântez şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Duh a Sfântului Simeon Noul Teolog – http://www.razbointrucuvant.ro/

Aţi auzit că s-a spus: Fiecare lucru are un duh şi fiecare trimis are un duh. Dincolo de scris sau de cuvânt, dincolo de lucrare sau de om, există un duh. Duhul care îl trimite pe om, duhul care lucrează prin el, care scrie şi vorbeşte prin el, duhul care-l însufleţeşte. Tot ce se vede şi se aude trupeşte este numai vasul văzut de care se foloseşte duhul nevăzut. Este numai litera, numai forma din afară, numai paravanul şi masca duhului ascuns, bun sau rău, care lucrează prin acestea şi care este totul.
Există oştiri de duhuri rele. Şi oştiri de duhuri bune. Duhuri în slujba lui Dumnezeu şi duhuri în slujba diavolului.
Lucrând pentru mântuirea oamenilor sau pentru pierzarea lor.Pentru adevăr sau pentru minciună. Pentru bine sau pentru rău. Fiecare dintre noi ajunge un rob al unui duh, în slujba căruia se lasă. Şi în măsura în care se lasă prin voinţa sa proprie stăpânit de el. Nimeni nu poate spune: Hristos este Domnul, decât dacă este stăpânit de Duhul Sfânt. Şi, cu cât se predă mai deplin în stăpânirea Sfântului Duh, cu atât spune mai mult şi mai frumos, mai convins şi mai puternic că Iisus Hristos este Domnul. Tot aşa nimeni nu poate să spună: Iisus este anatema, sau: nu este rai şi nu este iad, sau: nu este Dumnezeu ori nu a fost Hristos, decât prin duhul rău.

Şi, cu cât cineva va fi robit mai mult de duhul rău, cu atât mai mult, sărmanul, va zice şi va face aşa. Căci nu el vorbeşte, ci duhul rău pe care l-a primit în inima lui. Duhul acela pe care omul l-a primit în el, de care este călăuzit şi care îl stăpâneşte se revarsă prin fiinţa lui spre toate celelalte fiinţe. Şi nu numai peste fiinţele cu care ajunge în atingere, ci chiar şi peste lucruri. Roadele care îl însoţesc şi care îl urmează sunt dovada netăgăduită pentru toţi cei care doresc să-l cunoască nu numai pe omul, ci mai ales pe duhul care se foloseşte de acel om. Voi, toţi care vreţi să aflaţi adevărul despre un duh, priviţi roadele care rămân unde lucrează el. De sub frunzele vorbelor frumoase spuse de om, de sub poleiala înfăţişării din afară a omului, voi priviţi mereu roadele duhului său. De sub masca văzută, priviţi faţa adevărată. Şi veţi cunoaşte desluşit dacă trebuie să primiţi sau să respingeţi duhul care vine prin orice om.

O, Dumnezeul duhurilor, Te rugăm să ne dăruieşti şi nouă lumina pătrunzătoare cu care putem vedea şi desluşi semnele duhului care îl stăpâneşte pe fiecare om, ca să nu fim înşelaţi nici de vorbele, nici de înfăţişarea din afară a nimănui, ci, pătrunzând în miezul şi în inima fiecăruia, să nu ne înşelăm nici preţuind, nici dispreţuind, nici primind, nici respingând pe nimeni, căci numai atunci nu vom fi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură şi de orice învăţător de vânturi, prin viclenia oamenilor şi a duhurilor atât de şirete în mijloacele de amăgire şi, credincioşi Adevărului în dragoste, să creştem desăvârşiţi. Amin.

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru” – http://www.oasteadomnului.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s