N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu

N-am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost şi oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, ca au fost şi oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost şi oameni nerecunoscători, însă viaţa m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.
N-am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat şi că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute şi au ajuns să îşi dorească să fie ca mine. Iar ceilalţi, care m-au apreciat obiectiv au câştigat în mine un prieten loial.
N-am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul şi mi-au devenit duşmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viaţa mea.
N-am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aştept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunţ de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp şi că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a şti cum să le valorifici și să nu le pierzi.
N-am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu şi-au cerut iertare niciodată şi care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptăţit. Dar iertându-i, am câştigat un suflet liber şi liniştit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări şi de dureri.
N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înţeles greutăţile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare îşi are rostul ei, că după orice sfârşit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reuşită…
N-am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeaşi iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ şi că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul şi am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit şi oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii şi cu momente de adâncă tristeţe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este ruşine de omul care am fost şi mai ales, am învăţat că iubirea nu cunoaşte limite şi că este motivul existenţei mele…
facebook – Irina B. ~ Insomnii

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu

  1. childagain zice:

    Minunate cuvinte, și minunat suflet cel care le-a spus ! E adevărat, nu pierdem niciodată iubind și crezând. La urma-urmei, contează doar ceea ce iubirea și credința aduc în sufletul nostru, indiferent de efectele vizibile în viață.

    • Efecte vizibile …dupa multi ani de studiu si cautari de sine . Nu orice iubire este iubire si nu orice dragoste este dragoste . Se intampla uneori sa nu intelegem ca suntem pusi fata in fata cu neputintele noastre , cu egoul nostru , cu atasamentele noastre multiple .Cata framantare si cata durere se afla in „iubirile ” primite in dar ca lectii de mantuire . De aceste provocari ale vietii nu scapa nimeni ..nu stiu cati inteleg insa un lucru este cert , sunt din ce in ce mai multi .

  2. ane zice:

    N-am pierdut niciodată iubind.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s