Dumnezeu ii inzestreaza pe cei chemati

 

Când judeci pe cineva și-l scoți rău sau leneș sau puturos sau curvar, prin intervenția ta în viața lui îți însușești dreptarul și autoritatea lui Dumnezeu. Îl înlocuiești pe Dumnezeu-Tatăl, Care ține pentru Sine toată judecata – pe care o va da în cele din urmă lui Hristos – și te faci tu tată. -Arhm. Emilianos Simonopetritul
(…) Merg, de exemplu, la Stareț ca să mă spovedesc și îi spun: „Părinte, l-am așteptat pe constructor la ora 10 și n-a apărut, nici telefon nu mi-a dat. Am așteptat, am așteptat, până când l-am judecat în inima mea. În cele din urmă a venit la ora două, dar nu am mai putut să lucrez cu el, fiindcă deja era târziu.” În loc de toate acestea câte am zis, aș fi putut să spun doar atât: „Părinte, am obosit ieri din cauza unei așteptări pe care am fost obligat să o fac.”
Ce înseamnă însă „am obosit”? Că nu am răbdare, că nu am bărbăție, că nu accept câte mi se întâmplă.
Eu te întreb: „De ce te-ai neliniștit, de ce te-ai tulburat, de ce ai obosit, de ce te-ai revoltat? Tu l-ai făcut să întârzie? singur a întârziat. Ai fi putut să-i spui Starețului.”
De obicei însă astfel acționăm în viața noastră. Adică nu merg să mă spovedesc și să spun: „Am păcătuit Domnului”, pentru că sunt un om lumesc, trupesc, nu accept nimic, vreau să-mi vină toate așa cum mi-au fost promise și merg la spovedanie ca să aud: „Bravo, copile, ai așteptat atâtea ore!” Pe acest „bravo!”, adică dezvinovățirea mea, îl aștept, și nu îndreptățirea mea de către Dumnezeu, adică să-I plătesc datoria mea.
Să mai luăm un exemplu. Mergi la Stareț și-i spui: „În perioada aceasta n-am putut să mă rog. Cel de lângă mine a făcut gălăgie toată noaptea și n-am putut să dorm, mi-am pierdut toată pacea.” Ce aștepți tu, de fapt, de la Starețul tău? Să accepte că fratele tău a greșit. Bine, a greșit fratele, dar la ce-ți folosește ție că a greșit el? Tu ai pierdut singurul prilej de ați dovedi răbdarea, arătând bunăvoință și zicând rugăciunea. Iar atunci când urma să te întâlnești cu Starețul, ai fi putut să-i relatezi întâmplarea. Așadar, nu este un subiect de spovedanie ce a făcut celălalt. Subiect de spovedanie este când descopăr că nu am pace și răbdare, că nu-l accept pe celălalt, că am pretenții și ceilalți nu mă bagă în seamă.
Atunci să mă spovedesc și să spun: „Părinte, sunt cel mai mare egoist, vreau ca ceilalți să trăiască cum îmi pică mie mai bine!”
Aceasta este o adevărată spovedanie care țâșnește din nevoia de a-mi păstra legăturile mele cu Dumnezeu. Aceasta este spovedania de la început, ca să nu-L pierd pe Dumnezeu.
După aceasta vine pocăința cu care mi se luminează inima și aflu înaintea lui Dumnezeu păcatele mele. Descopăr cele negrăite, cele mai subțiri straturi ale egoismului meu, ale neînțelegerii mele, ale părții mele raționale. Acesta pentru că la început omul cunoaște doar păcatele sale grosolane. Dar când începe să exerseze această lucrare dumnezeiască în viața sa, atunci izvorăște pururea curgătoare dinlăuntrul lui luminarea Sfântului Duh – în esență, ea vine de sus – și astfel reușește să-și vadă cele mai subțiri păcate, da care până atunci nici nu era conștient. Iată cum dobândește cineva adevărata pocăință.
De obicei însă 99,99% din spovedaniile noastre sunt un ciripit, o strădanie de început. Iar când amestecăm și alte lucruri, ne îndepărtăm tot mai mult de spovedania adevărată. Cum să mai ajungem și la spovedania omului care se pocăiește, care doar atunci primește harul lui Dumnezeu! Prin urmare, este evident că și adevărata pocăință și spovedanie se descoperă prin trezvie și decurg din ea. Numai cu ea trăiește și trupul nostru, și sufletul nostru, și duhul nostru, și este cultivată legătura noastră cu Dumnezeu.
Nu uitați că vi se dă putere ca să vă purtați crucea astăzi, nu mâine. Un om care căzuse într-o adâncă deznădejde, spunându-i altuia grijile sale, l-a întrebat: „De ce mi-o fi oare atât de îngrozitor de greu?”
„Pentru că, i-a răspuns acela, ai adăugat grijii de ziua de azi și grija zilei de mâine. O porți și pe aceasta pe umerii tăi, deși ea îi revenea numai lui Dumnezeu”.-
http://www.catehetica.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s