Dacă continui sa te bazezi pe cap, pierzi

Gaseste ceea ce nu poate fi stins, inainte ca lumanarea acestui corp sa se stinga. Cea mai inalta bucurie a Ființei este de a se contempla pe sine. Recunoaste ceea ce nu esti. Dumnezeu a pus în tine setea de a merge până la capăt. „Până la capăt” nu cuprinde nici o distanta. E o călătorie a subtilitatii, nu a milelor sau kilometrilor. Puterea este aici în tine, dar dacă continui sa te bazezi pe cap, o vei rata. Mintea ta vrea să înțeleagă, dar ea nu poate înțelege acest lucru. Nu poate decat sa se indragosteasca de Acesta. Exista ceva aici ce nu este „apoi”. Și nu va fi niciodată ”apoi”. ”Apoi” va trece cu siguranță. Găseste-l pe Acela care nu trece. Este aici, în odaia inimii tale. Ramai aici. Asta e tot. – Mooji

În fiecare zi – împreună cu soarele – Dumnezeu ne oferă o clipă în care e posibil să schimbăm tot ce ne face nefericiţi. Iar în fiecare zi pretindem că nu realizăm momentul, ne străduim să credem că această clipă nu există, că ziua de azi e la fel cu aceea de ieri şi va fi identică cu cea de mâine. Dacă am fi atenţi, am putea descoperi clipa magică. S-ar putea ascunde în momentul în care băgăm cheia în uşă, dimineaţa, în tăcerea de după cină, într-o mie şi unul de lucruri ce ni se par identice. Această clipă există – atunci, toată puterea stelelor ne pătrunde pentru un moment şi ne permite să înfăptuim miracole.

Uneori, fericirea e o binecuvântare, dar de cele mai multe ori e o cucerire. Clipa magică ne ajută să ne schimbăm, ne ajută să ne urmăm mai departe visele. Vom suferi, vom traversa multe momente dificile şi ne vom confrunta cu multe dezamăgiri, dar toate sunt pe cât de tranzitorii, pe atât de inevitabile, iar la final vom fi mândri de ce am lăsat în spatele obstacolelor. Cândva, în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă. Nefericiţi sunt cei care se tem să-şi asume riscuri. Poate că nu sunt niciodată dezamăgiţi, niciodată deziluzionaţi, niciodată în suferinţă, precum aceia care au un vis de urmat. Dar, când privesc înapoi – pentru că întotdeauna privim înapoi – îşi vor auzi inima şoptind: „Ce ai făcut cu miracolele pe care Dumnezeu le-a semănat pentru zilele tale? Ce s-a ales de talentul pe care Cel Sfânt ţi l-a încredinţat? L-ai îngropat adânc, într-un mormânt, de teamă că-l vei pierde. Aceasta îţi este moştenirea: certitudinea că ţi-ai risipit viaţa“. Nefericiţi sunt cei care aud astfel de vorbe. Pentru că atunci când, poate, vor crede în miracole, aceste clipe magice ale vieţii se vor fi scurs deja. – Paulo Coelho

Un soldat, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Aşa că numele şi adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea şi ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărţii. Şi ea i-a scris înapoi. Aşa au început să corespondeze şi cu cât îşi scriau, relaţia lor devenea din ce în ce mai puternică. Într-una din scrisori, el i-a scris şi a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea şi dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Aşa că nu i-a trimis nici o fotografie…. Când s-a terminat războiul şi el s-a întors acasă şi-au dat întâlnire. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să ţină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir alb.
Aşa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir alb în mână. Vă daţi seama ce aşteptări avea? Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată.
Aşteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el şi… era minunată. Era dincolo de orice imaginaţie. Iar el s-a uitat şi a văzut că ea nu avea nici un trandafir . Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir alb în mână.
Vă puteţi imagina? Tânăra superbă şi doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână.
Voi ce aţi fi ales? Persoana cu trandafirul îi ştia sufletul de care se îndrăgostise. Aşa că s-a îndreptat spre doamna în vârstă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit şi l-a întrebat:
– Vii cu mine soldat?
Inima lui era sfâşiată. Decizii… Alegeri… S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: şi-a continuat drumul către persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea şi i-a zis:
– Bună ziua, şi a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
– Fiule, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir alb şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la restauranul din colţ.

Întotdeauna, indiferent dacă ne convine sau nu situaţia, să alegem să fim sinceri şi corecţi pentru că numai aşa vom putea câştiga respectul şi iubirea celor din jur! – http://filedelumina.ro/ 

Tantra este una dintre cele mai mari descoperiri din lume, pentru că prin această înțelegere te poți mișca în direcția ta interioară, altfel nu te poți mișca în direcția ta interioară. De ce se îndrăgostește un bărbat de o femeie? – pentru că el poartă o femeie în interiorul său, altfel nu s-ar îndrăgosti. Și de ce te îndrăgostești de o anume femeie? Sunt mii de femei. Dar de ce, brusc, o anumită femeie devine cea mai importantă pentru tine, ca și cum toate celelalte femei au dispărut și aceea ar fi singura femeie din lume? De ce? De ce te atrage un anumit bărbat? De ce, la prima vedere, ceva pur și simplu face click? Tantra spune: tu porți imaginea unei femei în interiorul tău, imaginea a unui bărbat în interiorul tău. Fiecare bărbat poartă o femeie și fiecare femeie poartă un bărbat. Când cineva din exterior se potrivește cu imaginea ta interioară, te îndrăgostești – aceasta este semnificația iubirii.
Tu nu înțelegi asta. Ridici pur și simplu din umeri – spui: ”S-a întâmplat”. Dar există un mecanism subtil în asta. De ce s-a întâmplat cu o anumită femeie? De ce nu cu altele? Imaginea ta interioară se potrivește cumva. Femeia exterioară este asemănătoare, într-un fel. Ceva pur și simplu lovește imaginea ta interioară, simți că ”aceasta e femeia mea”, sau ”acesta e bărbatul meu”: acest sentiment este ceea ce este iubirea. Dar femeia exterioară nu te va satisface, pentru că nici o femeie exterioară nu se va potrivi complet cu femeia ta interioară.
Realitatea e cu totul alta. Poate că se potrivește puțin – există un farmec, un magnetism, dar se va învechi mai devreme sau mai târziu. În curând vei recunoaște că sunt o mie și unul de lucruri care nu îți plac la acea femeie. Va lua ceva timp pentru a ajunge să cunoști acele lucruri.
Mai întâi vei fi nebun după ea. Mai întâi, asemănarea va fi prea mult, te va copleși. Dar treptat, treptat vei vedea că sunt o mie și unul de lucruri – detalii de viață – care nu se potrivesc; că sunteți extratereștri, străini. Da, încă o iubești, dar iubirea nu mai are nebunie; acea viziune romantică dispare. Și va recunoaște și ea la rândul ei că ceva o atrage la tine, dar totalitatea ta nu o atrage. De aceea fiecare soț încearcă s-o schimbe pe soție și fiecare soție încearcă să-l schimbe pe soț. Ce încearcă ei să facă? De ce? De ce încearcă o soție, în permanență, să-l schimbe pe soț? Pentru ce? Ea s-a îndrăgostit de acest bărbat, apoi imediat începe să-l schimbe. Acum că a devenit conștientă de deosebiri, ea vrea să renunțe la deosebiri. Ea vrea să taie câteva bucăți din acest bărbat, pentru ca el să să potrivească complet cu ideea ei de bărbat. Și soțul încearcă și el – nu atât de tare, nu atât de încăpățânat precum femeile, pentru că soțul obosește foarte curând – femeia speră mai mult.
Femeia gândește: ”Azi sau mâine sau poimâine – într-o zi o să-l schimb…” E nevoie de aproape douăzeci, douzeci și cinci de ani, pentru a recunoaște că nu îl poți schimba pe celălalt. Până la vârsta de cincizeci de ani, când femeia a trecut de menopauză și bărbatul de asemenea, când îmbătrânesc de-a binelea, atunci își dau seama, încet, încet că nimic nu s-a schimbat. Au încercat din greu, au încercat în toate modurile posibile…femeia rămâne la fel și bărbatul rămâne la fel. Nimeni nu poate schimba pe nimeni. Aceasta este o mare experiență la care să ajungi – o mare înțelegere.
De aceea bătrânii devin mai toleranți: ei știu că nu se poate face nimic. De aceea bătrânii devin mai grațioși: ei știu că lucrurile sunt așa cum sunt. De aceea bătrânii ajung mai îngăduitori. Tinerii sunt foarte furiși, neîngăduitori. Ei vor să schimbe totul. Ei vor să facă lumea așa cum le-ar plăcea lor. Se luptă din greu, dar nu s-a întâmplat niciodată, nu se poate întâmpla – nu este în natura lucrurilor.
Bărbatul exterior nu se poate potrivi niciodată cu bărbatul interior și femeia exterioară nu poate fi niciodată absolut aceeași cu femeia ta interioară. De aceea iubirea îți dă și plăcere și durere. Iubirea dă fericire și nefericire la un loc. Și nefericirea este mult mai multă decât fericirea. – Osho

Cand ajungi sa constientizezi Lumina din tine, nu mai simti nevoia sa detii masini, palate, haine de lux si alte nebunii stralucitoare, pentru ca in jurul tau TOTUL devine Lumina, chit ca altii o percep drept “saracie”. – Ela Dimbean

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s