Ceea ce faci în viață va lăsa urme

„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.”

1. Gospodarul işi păzeşte de păsări ţarina insămanţată, şi de omizi livada şi işi păzeşte de fiare stana, dar nimic altceva nu işi păzeşte gospodarul precum casa de talhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”

2. Din inimă izvorăşte sange, iar in sange e sufletul. Precum e sufletul in inimă, aşa e in tot omul. Dacă apa in izvor este sărată, este sărată şi in rau; dacă e dulce in izvor, va fi dulce şi in rau. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea raului.

3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sangele n’ar duce-o la inimă. Cand doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sangele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.

4. Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.

5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru mintea noastră, pentru că mintea este mai mica decat inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea inima. Partea nu inţelege intregul şi nici cele mai de jos nu inţeleg cele inalte. Dumnezeu aşa a vrut şi aşa a randuit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea lui Dumnezeu in inima lui!

6. Sufletul este inveşmantat in porfira sangelui; iar cand veşmantul este aşa de simţitor, cu atat mai mult este ceea ce acoperă veşmantul! Precum un pai poate molipsi şi strica sangele, aşa şi un singur cuvant, o singură privire, un singur gand poate molipsi şi strica sufletul.

7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc cand te invaţă: Ingrijeşte-te de sangele tău! Dar cu atat mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, cand iţi porunceşte: Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima in inimă, miezul in coajă, flacăra in sange, viaţa in veşmantul trupului. Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu – zice Domnul.

8. Cand şarpele muşcă mana, mana se leagă cu un garou, ca sangele otrăvit din mană să nu se ducă in inimă şi să strice izvorul sangelui. Cand auzi un cuvant rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvantului să nu coboare pană la inima ta şi să nu strice izvorul vieţii tale, fiul meu!

9. Cand vine bogăţia, nu iţi lipi inima de ea, spune Inţelepciunea in Cartea Vieţii. Ingrădeşte-ţi inima de bogăţie cu un gard inalt pană la ceruri, ca inima ta neintinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o caută zicand: Fiule, dă-mi inima ta!

10. Mai stă scris in Cartea Vieţii: Inima impăratului este in mana lui Dumnezeu. Dacă impărăţeşti asupra patimilor atunci eşti un impărat adevărat. Atunci inima ta este in mana lui Dumnezeu. Iar această mană conduce fără greşală inima ta şi o indreaptă spre impărăţia luminii şi a vieţii veşnice.

11. Dacă in cea dintai săptămană a Postului Mare ţi’ai intărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărat cu tărie să i-o dai Lui, atunci in a doua săptămană invaţă să iţi păzeşti inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru neintinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea intoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.

12. Luminează-ţi inima cu credinţa, intăreşte-o cu nădejdea, incălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sangele Domnului şi o inalţă spre cer precum o candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace trecerea din această lume pămantească in lumea cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea conştiinţei. De aceea, in această a doua săptămană a Postului Mare, innoieşte des sfatul Tatălui: Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. – (Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)- http://cuvioasacasiana.wordpress.com/

Lacrimile sunt asociate, în general, cu necazul, dar în realitate orice emoție poate provoca niște lacrimi. Și cum trăim tot felul de emoții, lacrimile sunt deopotrivă de mai multe categorii. Există lacrimi de tristețe, de furie, de ciudă și există și lacrimi de bucurie, de încântare. Poezia, pictura, muzica ne pot umple ochii de lacrimi, dar și anumite comportamente umane, atunci când sunt îndeosebi frumoase și nobile. Iar misticii evocă în povestirile lor, lacrimile provocate de extaz.
În măsura în care lacrimile eliberează o anumită tensiune interioară, oricare ar fi originea lor, ele sunt folositoare. Dar evident că lacrimile de bucurie și de încântare sunt cele mai benefice. Să nu va ștergeți lacrimile cu dosul palmei – ele sunt prețioase. Lacrimile de ciudă, de necaz, de furie, le puteți lăsa să se usuce, ele nu sunt decât puțină apă sărată, dar păstrați lacrimile care au fost smulse din profunzimile sufletului vostru (se culeg într-o batistă curată, care se păstreaza cu grijă, fiindcă asemenea lacrimi posedă o mare putere).
Lacrimile de bucurie ne întăresc, ne înfrumusețează, ne întineresc. Unele persoane cred că dacă nu plâng niciodată, dau dovadă de forță de caracter. Nu, depinde de ce plângem. Se întâmplă ca niște flori din grădina noastră interioară să aibă nevoie să fie udate, cand încep să se ofilească sau să se acopere de praf. Atunci, lacrimile le refac și le spală cu delicatețe.- Omraam Mikhael Aivanhov

Copilul își privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi și-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viața mea!
– Totul depinde de felul cum privești lucrurile. Există cinci calități la creion, pe care dacă reușești să le menții, vei fi totdeauna un om care trăiește în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poți să faci lucruri mari, dar să nu uiți niciodată că există o Mână care ne conduce pașii. Pe această mână o numim Dumnezeu și El ne conduce totdeauna conform dorinței Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris și să folosesc ascuțitoarea. Asta înseamnă un pic de suferință pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuțit. Deci, să știi să suporți unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a șterge ce era greșit. Trebuie să înțelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neaparat e faptul că ne menținem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot așa, îngrijește-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Și, în sfârșit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot așa, să știi că ceea ce faci în viață va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conștient de fiecare faptă a ta. – Paulo Coelho

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s