Nu te poţi ţine de vechi şi în acelaşi timp să declari ca vrei ceva nou

Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un cățeluș mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze.Când a ajuns, sărea fericit pe scări și a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiușele ciulite și dând din coadă.Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alți 1.000 de cățeluși fericiți, care dădeau din coadă ca și el. A zâmbit, și a primit înapoi 1.000 de zâmbete, la fel de calde și prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!”.

În același sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât și el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, și capul lăsat. Când a văzut 1.000 de câini neprietenoși uitându-se la el, s-a speriat și s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilați 1.000 de câini au început și ei să mârâie, a fugit speriat. O dată ieșit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată”. – Toate chipurile sunt oglinzi.

Există trei stări de credinţă şi trei feluri de credincioşi. Credinţă nestatornică, credinţă luptătoare şi credinţă neclintită. Creştini care au ajuns cu Hristos, creştini care umblă lângă Hristos şi creştini care trăiesc în Hristos.

În starea cea dintâi sunt cei care s-au predat Domnului, dar nu în totul. Şi-au predat viaţa, dar nu şi-au predat firea. În umblarea lor cu Domnul încă mai lucrează mult şi de multe ori firea lor cea veche, pornirile lor dinainte, care au ca rod gânduri şi fapte ce îi depărtează adeseori de Domnul Iisus şi de felul Lui de a fi. Aceştia seamănă cu un copil care umblă cu tatăl său, dar adeseori o ia prea înainte, ori rămâne prea în urmă. Unui astfel de copil i se întâmplă de multe ori să cadă, fiindcă el nu se ţine de tatăl. Şi uneori cade chiar foarte rău, dar cu toate acestea tot nu învaţă şi, îndată ce scapă dintr-un necaz, cade iarăşi în altul. Umblând când cu Domnul, când fără El, sufletul acesta nestatornic este când ici, când colo. El nu are o credinţă neclintită şi de aceea uşor este atras când de o părere când de alta. Când de o învăţătură, când de alta, când de o adunare, când de alta. Şi, de cele mai multe ori, rămâne ori într-o rătăcire, ori în alta.

(…) În starea a doua sunt cei care s-au predat şi ei Domnului Iisus şi au făcut un pas mai departe, au ajuns până lângă Hristos. Şi-au întins mâna spre Mâna Domnului, se ţin chiar uneori strâns de Domnul, dar şi aceştia au adeseori clipe şi stări când se scapă de Domnul, când se poticnesc de câte ceva şi pentru că nu Domnul Iisus îi ţine pe ei, ci ei Îl ţin pe El, mâna lor slabă se desface şi ei cad.Uneori, chiar ţinându-se de Domnul, se uită prea mult ori într-o parte, ori în alta, ori la o ispită, ori la alta şi îşi încurcă picioarele şi într-o piedică şi în alta, făcându-i să alunece, să se rănească, să întârzie şi să sufere şi ei şi Domnul din cauza aceasta.În umblarea duhovnicească a acestui fel de credincioşi nu există niciodată o siguranţă deplină, nici o bucurie statornică, nici o mulţumire adevărată. Credinţa lor poate ajunge la dobândirea mântuirii, dar amintirile lor vor cuprinde multe păreri de rău şi roadele lor vor purta multe urme ce le vor scădea din preţ.

Numai în starea a treia sunt adevăraţii credincioşi şi adevărata credinţă, pentru că aceştia au trecut şi de starea dintâi, cea cu Hristos, şi de starea a doua, cea lângă Hristos, şi au ajuns în starea cea singură desăvârşită, cea în Hristos.Din această stare Sfântul Pavel spunea: Pot totul în Hristos.Pentru mine a trăi este Hristos. Fiindcă numai cine este în Hristos este o făptură nouă. Nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos. Omul în Hristos are descoperiri cereşti. Şi cei în Hristos vor învia întâi.Fiul meu şi sufletul meu, numai această credinţă este adevărată, şi este sigură, şi este biruitoare. Numai această stare în Hristos şi în siguranţa braţelor Lui puternice poate să ne asigure nouă o viaţă rodnică, o umblare sfântă şi un sfârşit strălucit şi biruitor.

Să nu ne mulţumim niciodată a fi numai cu Hristos, pentru că am văzut la ce stări nenorocite duce aceasta.Să nu ne mulţumim nici a fi chiar lângă Iisus, a-L ţine noi pe El şi a ne ţine noi de El, căci şi în felul aceasta noi suntem expuşi la multe primejdii, la nesiguranţă şi la amărăciuni. Ci să facem saltul fericit până în Hristos, printr-o predare deplină şi printr-o rămânere permanentă în El, în braţele Lui, în contopirea fericită cu El, în duhul Lui, cu ascultarea Lui, cu smerenia şi sfinţenia trăirii Lui, pentru a avea mereu parte nu numai de cele mai mari bucurii şi biruinţe, ci şi de ospăţul unei mulţumiri necurmate.

Şi ursul posteşte. Îndată ce se apropie iarna, se retrage în bârlog, se pune pe labe şi toată iarna nu mănâncă nimic. Dar, când se trezeşte din somnul lui, din postul lui, e tot urs…; atacă şi sfâşie animalele mai departe.Şi şarpele posteşte. Toată iarna doarme şi şarpele şi nu mănâncă nimic. Dar, când se trezeşte din somnul lui, din postul lui, e tot şarpe; muşcă mai departe.Exact aşa fac şi creştinii care se lasă de rele pe timpul postului, dar, îndată ce trece postul, se apucă iar de rele. Se muşcă şi se sfâşie iarăşi unii pe alţii şi fac toate răutăţile.Ce folos aş avea că mă las, pe timpul postului Paştilor, de băutură, de fumat, de sudalme şi de alte răutăţi, iar la Paşti mă „dezleg” iarăşi? Nu este, oare, şi acesta exact ca postul ursului şi ca al şarpelui?

Postul nostru trebuie să fie un post permanent, adică să ne ferim în tot timpul vieţii noastre de desfătările şi deşertăciunile acestei lumi, de duhul acestei lumi, de orice fel de „mâncare” (petreceri, beţii, jocuri, desfătări lumeşti) şi celelalte răutăţi prin care se întăreşte „animalul”, firea cea veche din noi.Numai un astfel de post ne poate fi ajutor de hrană sufletească. – http://www.oasteadomnului.ro/

A tânji pentru o nouă cale nu o va şi aduce. Doar încheierea celei vechi poate face asta.Nu te poţi ţine de vechi şi în acelaşi timp să declari că vrei ceva nou.Vechiul va defini Noul; Vechiul va nega Noul; Vechiul va discredita Noul. Există o singură cale de a aduce noul. Trebuie să faci loc pentru el. Neale Donald Walsch

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s