Oamenii interesaţi de chitară, nu de muzica produsă de ea

Viaţa trebuie trăită în totalitatea sa, viaţa trebuie sărbătorită. Viaţa trebuie pătrunsă – aceasta este singura modalitate de a o cunoaşte. Secretele sale nu pot fi scoase la iveală în laborator, prin disecarea celulelor, prin analizarea elementelor sale; aceia sunt compuşi ai vieţii, iar viaţa este mai mult decât suma totală a laturilor sale.

Cineva cântă la chitară un cântec minunat. Oamenii de ştiinţă vor deveni interesaţi de chitară, nu de muzica produsă de ea. Ei se vor gândi: „De unde vine sunetul?“ Este posibil ca degetele muzicianului şi instrumentul să devină puncte de interes pentru oamenii de ştiinţă. Ei vor analiza instrumentul muzical şi vor descoperi lemn, coarde şi alte elemente care compun chitara, dar nu vor găsi muzica! Iar, dacă vor trece la analizarea degetelor, vor găsi sânge, oase, piele, dar nu vor găsi muzica! Muzica este ceva mai mult. Mâinile muzicianului şi chitara sunt numai o oportunitate pentru ca aceea ce este dincolo să coboare pe pământ.

Frumuseţea unui trandafir… să fie oare numai o totalitate a părţilor sale componente? Ar trebui să fie, după spusele matematicienilor obişnuiţi, dar, cu toate acestea, nu este. Frumuseţea este ceva mai mult. Combinarea elementelor apă, pământ, aer şi orice altceva formează o floare – se va obţine o floare, dar frumuseţea sa nu se va ivi. Frumuseţea este ceva mai mult, de aceea dispare atunci când este analizată.

Dacă te vei duce la un chimist ori la un om de ştiinţă pentru a descoperi frumuseţea trandafirului, aceştia vor analiza floarea. Analiza este o metodă aplicată de ştiinţă. A analiza înseamnă a descompune în părţi un lucru pentru a şti din ce este format. Dar, în clipa în care acel lucru este desfăcut, este rupt în bucăţi, dispare ceea ce este invizibil. Ceea ce este invizibil există în compusul organic, nu-l poţi analiza. Este sinteză, este totalitate.

Acelaşi adevăr se aplică tuturor celorlalte valori înalte. O poezie frumoasă nu reprezintă numai cuvintele care o compun, este ceva mai mult. Altfel, oricine ar putea folosi cuvinte cu rimă şi să devină Shakespeare, Kalidasa, Milton ori Shelley. Atunci, orice lingvist sau gramatician ar putea să devină un mare poet. Acest lucru nu se poate întâmpla. Este posibil să ştii toată gramatica unei limbi şi toate cuvintele care o compun şi, cu toate acestea, a fi poet reprezintă cu totul alt fenomen. Poezia vine prima, apoi vin cuvintele, nu invers – nu este posibil ca tu să aranjezi cuvintele şi apoi să se nască poezia. – Osho

Iată, ai învățat că ești pământ, sărac și gol. Acum cere de la Cel ce poate să zidească firea să te îmbogățească. Și fie că îți dăruiește puțin, fie că îți dăruiește mult, fii recunoscător binefăcătorului tău. Și nu râvni la cele străine ca la ale tale. Cu suferință și cu lacrimi vei primi harul. Și iarăși cu lacrimi de bucurie și cu mulțumiri, cu frică de Dumnezeu vei reuși să-l păstrezi. Cu căldură și zel este atras, în timp ce cu răceală și nepurtare de grijă se pierde.Nimic mai mult nu-ți cere Hristos pentru ca să-ți dea darurile Sale cele sfinte, decât să recunoști că tot ceea ce este bun este al Lui. Și să compătimești pe cel care nu are. Să-l nu judeci pentru faptul că nu are: că este păcătos, viclean, guraliv, hoț, desfrânat, pervers sau mincinos.

Dacă dobândești această cunoștință n-ai să mai judeci niciodată pe nimeni, chiar dacă ai să-l vezi că păcătuiește de moarte, deoarece ai să spui imediat. „Hristoase, nu are harul Tău, de aceea păcătuiește. Dacă pleci și de la mine și eu voi săvârși fapte și mai rele. Dacă nu cad, nu cad pentru că mă ții Tu”.
Atâta vede fratele, atâta face. Este orb. Cum vrei să vadă fără ochi? Este sărac. Cum să-i ceri să fie bogat? Dă-i Tu bogăție ca să aibă, dă-i ochi ca să vadă.
Dacă vei căuta dreptate pentru orice lucru cu care te-ar nedreptăți semenul tău sau te-ar necinsti, te-ar înjura, te-ar lovi, te-ar alunga sau chiar viața ta ar urmări să-ți ia, tot tu ești nedrept dacă îl vei considera vinovat și-l vei acuza cu patimă. Deoarece ceri de la acesta cea ce nu i-a dat Dumnezeu.
Dacă vei înțelege bine tot ceea ce ți-am spus eu, toți ceilalți îți vor fi nerăspunzători pentru orice greșeală, în timp ce tu vei fi pentru toate răspunzător.
Trei dușmani luptă împotriva neamului omenesc: demonii, firea proprie a fiecăruia și obișnuința. În afara acestora alt război nu mai există.
Dacă dai la o parte pe demoni, care chinuie întreaga omenire, atunci suntem toți buni. Iată cui trebuie să reproșezi nedreptatea. Pe aceștia să-i urăști, să-i judeci și să-i ai drept dușman.
Alt dușman, am spus, este firea noastră, care, din momentul în care omul ajunge să înțeleagă lumea, se împotrivește legii duhului și caută tot ceea ce este spre pierzania sufletului. Iată deci un alt dușman, care este vrednic de ură pe viață. Și pe acesta trebuie să-l judeci și să-l condamni.
Mai avem încă un dușman, obișnuința. Obișnuindu-ne să săvârșim tot felul de răutăți, acesta devine pentru noi o a doua fire și are drept lege păcatul. Și acesta cere aceeași luptă pentru ca să primim izbăvire dumnezeiască. Iată și al treilea dușman, care este vrednic de ură desăvârșită.
Dacă vrei ca aproapele tău să fie mereu bun, așa cum îți place, dă-i la o parte pe toți acești trei dușmani cu harul pe care îl ai.
Aceasta este dreptatea, dacă vrei neapărat să o afli: să te rogi la Dumnezeu să-l izbăvească de acești trei dușmani. Atunci veți fi în pace unul cu altul. Dacă vei căuta altcumva să afli dreptatea, vei fi întotdeauna nedrept și, prin urmare, harul va fi nevoit să plece și să nu vină la tine până nu va afla odihnă sufletul tău.
Deoarece atât har este îndreptățit omul să aibă, cât suportă cu plăcere ispitele, cât poartă fără să murmure sarcina aproapelui său (…).
Din „făptuire” ia omul luminarea cunoștinței. Deoarece fapta este oarbă și luminarea sunt ochii prin c
Așadar, acum are lumină și ochi și vede altfel lucrurile. Întâi a fost harul faptei, acum a luat har de zece ori mai mult. Acum mintea va deveni cer. Vede departe. Are o cuprindere care depășește contemplația (Theoria), vederea duhovnicească.  părintele Gheron Iosif -http://www.catehetica.ro/

Azi știu cine sunt
O flacără,
Un Soare,
Un gȃnd…
Venit,de departe
Pe Pămȃnt!

Inima mea cȃntă,
Glasul meu tace,
Privirea se-nalță…
Iubire,se face!

O Clipă și o viaţă,
Un dor nebun m-apasă;
Un dor…de acasă!Anca Revnic

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s