Lasă-mă să vin şi să te îmbrăţişez

Ştiu că viaţa ta este grea. Ştiu că te lupţi şi îmi doresc să te deschid către minunile vieţii şi să te fac să-ţi priveşti această viaţă fizică, această desfăşurare temporală, ca pe o aventură, ca pe ceva care ar trebui îmbrăţişat cu însufleţire, cu bucurie, cu vitalitate. … Te îndemn să te umpli cu iubire şi cu atenţie – şi să îmbrăţişezi pe deplin viaţa. Te îndemn să înveţi să-ţi faci mintea să tacă şi să-ţi deschizi inima. Iar dacă te simţi singur şi frustrat, dacă eşti doborât de mâhnire, de singurătate sau disperare şi nu reuşeşti să te linişteşti … atunci te îndemn să-mi ceri ajutorul – să închizi, pur şi simplu, ochii, să tragi adânc aer în piept şi să-mi ceri să vin la tine şi să te învăluiesc precum o pătură caldă şi mângâietoare, de iubire şi atenţie. Lasă-mă să vin şi să te îmbrăţişez cu iubirea nesfârşită a universului. Lasă-mă să vin şi să-ţi arăt bogăţia care este a ta !- Quado

Sunt momente în viaţă când eşti tentat să renunţi şi să spui că nu mai vrei să vezi şi să auzi de oameni. Pur şi simplu au avut loc o serie de întâmplări în viaţa ta care te-au determinat să-ţi pierzi speranţa în omenie. Atunci te închizi în tine şi decizi că nu vei mai lăsa pe nimeni înăuntru. Nu pentru că tu eşti mai strălucit, ci pentru că îţi ajung deja propriile probleme şi defecte. Şi tocmai atunci când nu vrei să mai vezi şi să mai auzi de nimeni, de nicăieri apare cineva. Apare o persoană care îţi zâmbeşte şi nu cere nimic de la tine, vrea doar să-ţi ofere. Indiferent că e femeie sau bărbat, se comportă cu tine cu o blândeţe şi o căldură cum de mult nu ai mai întâlnit. Nu aşteaptă ca ceilalţi să îi oferi bucăţi mari din tine, să îi oferi lucruri materiale sau sufleteşti. Nu, tot ce doreşte este să o laşi să fie în viaţa ta. Să-ţi poată oferi acel zâmbet dezinteresat. Şi chiar dacă tu ai deja ridicat un zid, o fortăreaţă, acea persoană se aşează răbdătoare la intrare şi aşteaptă.
Îţi oferă liniştea, apoi, de cele mai multe ori, la fel cum a apărut de senin, tot aşa şi dispare. Deşi nu ştie, poate că ţi-a salvat sufletul în momentul în care a decis să-ţi ofere o bucăţică din ea. A fost un înger. Te-a salvat de la o decizie drastică de a rupe legătura cu omenirea, de a-ţi pierde speranţa şi de a renunţa la orice urmă de încredere. Tot ce a trebuit să facă, a fost să-ţi zâmbească dezinteresat şi să stea lângă tine fără să aştepte nimic. Pe mine, de multe ori, o astfel de persoană m-a salvat. M-a salvat din dezamăgirea pe care o aveam, greaţa pe care o simţeam în urma fiecărui om parşiv şi din decizia mea de a rupe orice legătură de apropiere cu cei din jur. În clipele în care simţeam că nu mai există urmă de omenie pe lume, apărea lângă mine cineva, din senin, se uita în ochii mei şi-mi dădea încredere. Îmi oferea din nou speranţă. Apoi mă învăţa iar cum să le zâmbesc celorlalţi, cum să-i iert chiar dacă aproape m-au ucis şi cum să trec mai departe. După ce făcea toate acestea, dispărea. Des am fost dezamăgită pentru că un astfel de înger, o astfel de persoană dispărea din viaţa mea după ce vedea că sunt bine. M-am tot întrebat de ce oare pleca. Apoi am realizat. Am realizat că dacă ar fi stat mai mult decât ar fi trebuit, şi acea persoană la rândul ei mi-ar fi jupuit sufletul şi mi-ar fi distrus încrederea. Prin urmare a stat atât cât a considerat că a fost nevoie, apoi s-a retras ca nu cumva dintr-un înger să devină demon.
De aceea mulţumesc. Mulţumesc acum pentru că mai există câte un om, e drept, unul la un milion cred, care alege să fie o binecuvântare, care alege ca pentru o perioadă să facă datoria unui înger. Tu, omule, cel care te dedici altora, cel care oferi fără să aştepţi nimic în schimb, să ştii că de multe ori ai salvat suflete, ba chiar vieţi. Ai reaprins flacăra din sufletul care abia de mai fumega şi ne-ai luat de mână şi ne-ai repoziţionat. Nu am cuvinte să pot să îţi spun cât de recunoscători îţi suntem. Ai ales să fii omul din umbră, omul care nu are nevoie de public ca să facă bine. Ai apărut la momentul potrivit şi ai plecat atunci când ai fost siguri că ne laşi pe mâini şi pe picioare bune.- http://alinailioi.ro/

Motto: “Cand alegi energia sufletului tau-cand alegi sa creezi cu intentia de a iubi, de a ierta, de a fi smerit si transparent-atunci castigi cu adevarat, putere!”

Sufletul isi cunoaste menirea pe pamant, inainte de a se intrupa, insa aceasta este uitata cand se trezeste la viata materiala, tocmai pentru a permite liberului arbitru sa slefuiasca piatra bruta. Personalitatea ne apare odata cu trupul si moare odata cu el. Dupa desfacere, sufletul invesmantat in corpuri eterice si astrale se reintoarce, depozitand toata constiinta deprinsa in timpul vietii in regatul spiritual, ea putand fi accesata in Cronica Akasha. Daca personalitatea are preferinte, sufletul este animat de intentii pe care le doreste implinite, asemeni expresiei: “dupa sufletul meu”; “e ceva pe sufletul meu”, etc…Cand preferintele persoanei intra in contradictie cu necesitatile sufletului, se produce boala, suferinta, neajunsul.

Ignorantul se va lasa sedus de patimile efemere ale personalitatii si-si va consuma intreaga energie adunand “cioburi colorate de sticla“, pe cand inteleptul,lasandu-si sufletul sa-si urmeze calea, isi va transforma “viata intr-un vitraliu“! Sentimentele negative precum frica, furia, lacomia, indiferenta, depresia sunt experimentate doar de persoana. Cand omul a fuzionat cu Fiinta, iar sufletul sau devine constient ca exista un spirit universal si divin care genereaza viata in imensitatea ei de forme, devine apt sa iasa din dualitate, din conflict si sa inteleaga sensurile existentei.

Puterea vine din necesitatile sufletului de a-si atinge intentiile. Inteleptul isi uneste persoana cu fiinta si le mediaza pe amandoua sa urmareasca acelasi scop, ignorantul se va lasa tarat de iluziile personalitatii sale, isi va consuma energia vitala alergand ca disperatul pe un drum la al carui capat se deschide abisul…- http://codulluioreste.ro/

Nici una dintre faptele voastre bune, nici unul dintre cuvintele voastre bune nu se pierd niciodata. De ce? Pentru ca nimic nu se pierde, cea mai neinsemnata manifestare a voastra provoaca undeva niste repercursiuni. Nu credeti fiindca nu vedeti nimic petrecandu-se sub ochii vostri. Acesta nu este insa un motiv: nesocotiti efectele produse in mod obligatoriu de faptele si cuvintele voastre, uneori chiar foarte departe de voi. Atunci cand va veti ameliora, numeroase persoane se vor indrepta la randul lor. Daca nu progresati, veti impiedica in egala masura evolutia multor fiinte, le veti opri sa gaseasca calea luminii. Daca Divinitatea v-ar da posibilitatea sa vedeti legaturile subtile tesute intre fiecare dintre voi si toate fiintele de pe pamant, si chiar din lumea de dincolo, veti fi uimiti. Voi teseti zilnic astfel de legaturi. Este important deci sa va straduiti sa va invingeti slabiciunile, trezind virtutile ce le-ati lasat adesea sa dormiteze in voi. – Omraam Mikhael Aivanhov

„Daca nu iti schimbi viata, la ce mai postesti ? Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic.”Sfantul Ioan Gura de Aur

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s