Cu gandul la Cer mereu


“Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine. Călătorie ce o facem în singurătate.”Mircea Eliade

Ca sa fi cu gandul la cer mereu, nu inseamna ca trebuie neaparat sa ai probleme, sau sa suferi de vreo boala in trup, trebuie doar sa il iubesti pe Dumnezeu si este suficient sa iti doresti cerul.De regula, atunci cand mergem la o inmormantare mintea noastra ia o pauza de la lucrurile pamantesti si ne indreptam cu gandul la vesnicie. Dar, oare acest gand ne sperie sau ne aduce inviorare? In mod normal pentru toti cand spunem cuvantul „CER”, inseamna ACASA.
Gandindu-ma la cer, capat dorinta de a lupta in continuare aici pe pamant cu pacatul. Dar uitandu-ma la luptele care se dau zi de zi, am ajuns la concluzia, ca sunt asemeni unui participant la un maraton.

Cu cat alerg si ma apropi de tinta finala, cu cat CERUL este mai aproape, cu atat cursa este mai dificila.Ultima suta de metri intotdeauna este cea mai grea. Sunt obosit, transpir din greu, cad, ma ridic, intalnesc obstacole, mi-e greu si totusi mai capat forta de a mai salta o data, vad linia de sosire, nu mai este mult….ingerii ma privesc, ma incurajeaza aplaudand cu fiecare metru cu cat ma apropi de ei, vad linia de sosire si pe Isus avand in mana cununa pregatita pentru mine, si asta imi da curaj sa lupt in continuare.
„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Promisiunea aceasta ne da avant.Aici durere, acolo bucurie, aici tristete, acolo fericire, aici chin, acolo odihna. Pamant sau cer? Tu ce-ti doresti? Impaca-te cu Iisus Hristos si vei avea sansa minunata sa ajungi in CER !
Cerul e un loc minunat,
Plin de har şi slavă,
Vreau să-l văd pe Domnul meu,
Cerul e un loc minunat ! – http://maiexistaosansa.blogspot.ro

Cele mai mari lucruri se realizează plecând de la lucruri mici și neînsemnate, plecând chiar de la o idee sau ceva infim. Majoritatea oamenilor doresc să facă lucruri mărețe dar cu jertfe mici, cu eforturi cât mai mici, cufundați în confort și comoditate. De aceea se și spune ca „iadul este pavat numai cu intenții bune”, deoarece omul nu-și duce la finalitate misiunea pentru care a fost creat. Intenții sunt multe, dar consecvență și curaj lipsește foarte mult omului modern. Iată pilda unei fetițe care a reușit să miște câteva suflete spre a face binele:
O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie. Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.
În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un copil care privea cu ochii plini de tristețe micuțele stele de mare; apoi luând-o la fugă, le dăduse în apă.
După aceea, se întoarse înapoi și repetă operațiunea.
De pe parapet, un om strigă spre el:
-Dar ce faci, măi copile?
-Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din fugă.
-Dar pe plaja asta sunt mii și mii de stele de mare: cu siguranță nu ai să poți să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai stigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se apleacă iar și mai culese o stea de mare și, aruncând-o în apă, răspunse:
-Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoase pantofii și șostele și coborâ și el pe plajă. Începu să adune stele de mare și să le arunce în apă.
O clipă mai târziu coborâră încă două fete și astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apă.
După care alte sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă. Astfel fură salvate toate.
Pentru ca lumea să se schimbe ar fi suficient să aibă cineva (chiar și un copil) – îndrăzneala de a începe ca apoi să fdevină un exemplu viu și ptr alții!- http://www.catehetica.ro
„Auzi vuietul copacului cand il dobori, dar padurea n-o auzi cum creste”.- Proverb

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cu gandul la Cer mereu

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s