Jos scoala, sus educatia


„Dragi Parinti, Nu va suparati pe mine ca am absoluta nevoie de atentia voastra. Sunt mai ocupat decat am sa fiu vreodata – sunt ocupat sa cresc si sa invat pentru viitorul meu. (…) Nu dureaza decat foarte putin cat sunt mic. Hai sa ne bucuram impreuna. Pana va dumiriti, m-am facut mare si am plecat.” Helen Exley

Dragă părinte, copilul tău are nevoie să crezi în el. Mai mult decât are nevoie de bani, de grijă sau sfaturi. Nu are nevoie să faci lucrurile în locul lui, ci să-l provoci să le facă singur. Nu îl ajuta să faci tu alegerile, ci să-l îndemni să le facă după cum simte. Nu-i e de mare folos să-i netezeşti mereu drumul, ci să-i arăţi că are puterea de a se aşeza pe orice drum. Nu-i e util să-l critici mereu sau să-i dai tot felul de sfaturi despre cum ar trebui să fie, dar e inestimabil un cuvânt care îi dă putere şi îi aminteşte să aibă încredere în el. E incredibil câtă putere îi da iubirea ta.

Draga părinte, eşti cel care a facilitat venirea unui suflet aici, pe pământ. Aşa ai ales tu, nimeni nu te-a obligat. Sufletul acela nu vine de la tine, nu e al tău şi nu poţi decide ce drum să-şi aleagă. Sursa lui e Dumnezeu şi experienţa să pământeană este alegerea lui. Viaţa lui şi felul în care o trăieşte nu sunt responsabilitatea ta. Responsabilitatea pe care ţi-ai asumat-o este aceea de a mijloci venirea acelui suflet aici şi crearea spaţiului în care el să se vadă şi să se experimenteze. Iar pentru asta, e suficient să-l iubeşti şi să ai încredere mereu că Sursa lui e prezentă în tot şi toate, în fiecare parte din el şi în fiecare pas pe care-l face. Ajută-l doar
să-şi amintească asta. Nu trăi în locul lui, ai grijă de drumul tău, e la fel de preţios al lui. Ai grijă de sufletul, corpul şi mintea ta. Nu încerca să te realizezi prin el, nu-i pune în cârcă dorinţele tale. Ai grijă ca manifestările tale să fie din şi în iubire, nu din egoism. În felul acesta, şi copilului tău îi va fi bine.

Dragă părinte, copilul tău, indiferent de vârstă, are nevoie să ştie că crezi în el şi că eşti acolo, indiferent ce alegeri face în viaţă. El are nevoie de iubire, nu doar când e în faşă sau când face primii paşi, ci şi după aceea. Indiferent unde merge, câţi ani are şi cu cine se însoţeşte. Indiferent ce drum alege în viaţa şi ce profesie îmbrăţişează, succesul său depinde, în mare măsură, de câtă încredere are în el. Iar asta tine, în mare parte, de câtă încredere a simţit că ai tu în el.

Unul dintre cele mai preţioase daruri pe care le poţi face copilului tău este să ai grijă de tine, de drumul tău. În loc să îi pui în cârcă dorinţele şi aspiraţiile tale, încercând să te realizezi prin el, oferă-i binecuvântarea de a trăi lângă un părinte împăcat cu el însuşi. Copilul tău nu este extensia ta, nu este un scop (de) atins numai bun de bifat în “condica” realizărilor tale, nu e un trofeu. El îşi are drumul său, iar tu ar fi bine (pentru amândoi) să te menţii pe al tău. Astfel, vei evita dezorientarea şi panica din momentul plecării lui de lângă tine. Vei evita înverşunarea, tristeţea, disperarea de a-ţi fi dat seama că nu ai avut o viaţă şi ai nevoie să-ţi construieşti una, în lipsa copilului. Căutând să fii împlinit prin tine însuti, vei fi demn şi împăcat la orice vârsta şi nu vei simţi nevoia niciodată să te agăţi de viaţa copilului tău, sufocându-l, condiţionându-l, presându-l şi aşteptând de la el să te facă fericit.

Dragă părinte, iubeşte-ţi copilul, mai ales atunci când ezită, greşeşte, se împotmoleşte. Aminteşte-i că-l iubeşti oricum. Şi aminteşte-ţi să te iubeşti pe tine!- http://sfatulparintilor.ro

„Sa nu-i educam pe copii pentru lumea de azi. Aceasta lume, cand ei vor fi mari, nu va mai exista si nimic nu ne va permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci, sa ii invatam sa se adapteze.”Osho

Uneori, suntem pentru copiii noștri ca stăpânul ce avea un câine – despre cei doi în întâmplarea următoare.
Un macelar vede intrand in magazinul sau un caine cu o bancnota de $10 si un bilet pe care scria: “10 antricoate de miel, va rog”.
Amuzat, ia banii, pune antricoatele intr-o punga in gura cainelui, si inchide repede magazinul. Il urmareste pe caine si vede cum opreste la culoarea verde a semaforului, se asigura in ambele sensuri si traverseaza in statia de autobuz. Cainele verifica lista cu orarul si se aseaza pe banca. Cand autobuzul apare, se uita sa verifice numarul autobuzului, apoi se urca. Macelarul il urmeaza perplex.
Dupa un timp, cainele se aseaza in fata, se pune pe labele din spate si apasa butonul “stop”, iar macelarul il urmeaza afara. Cainele alearga pana in fata unei case si lasa punga la intrare. Se intoarce pe alee, mai face o cursa si latra catre usa . Si latra, si latra… Niciun raspuns din spatele uşii. Atunci sare pe perete, alearga in jurul gradinii, se bate cu capul de geam, sare si asteapta din nou la usa .
Un tip masiv iese injurand si bombanind cainele, dandu-i chiar si un sut. Macelarul incepe sa strige la tip: “Ce faci, ce faci? Cainele asta e un geniu!”
Stapanul ii raspunde:”Geniu zici? Geniu de nu mai poate! Este a doua oara saptamana asta cand isi uita cheia!”
De câte ori ignorăm ceea ce e bun în ei și vedem doar ceea ce nu fac?
Am primit pe mail 99 de principii pe care să le aplicăm în educarea copiilor. Ele sunt foarte bune, dar dacă le vom folosi pentru a ne mândri cu ceea ce a ieșit din mâna noastră, fără să ne gândim la ritmul propriu al copilului, la faptul că până la urmă copilul este… nepriceput și nu are cum să fie un geniu din start… ei bine, atunci mai mult rău ne-ar face. Pentru că știința nu ne ajută cu nimic dacă nu e pusă în practică din iubire.
În această listă, vei descoperi 29 de idei și sfaturi despre ce ai putea ca parinte să-l înveți pe copilul tău de acum (sau cel nenăscut încă) și cum să te asiguri că va ajunge un adult responsabil și matur. (preluate de la http://florinrosoga.ro/blog/100-lectii-parinte-copil/, unde puteți găsi restul principiilor )
Învață-l să fie mereu cel care este el, iar nu cine ești tu: de ex. nu-i cere să devină violonist, doar pentru că tu ai fi vrut să fii. La fel cu alte persoane din anturajul său.
Spune-i cât te bucură reușitele sale și nu te concentra pe ceea ce nu a făcut bine.
Cere-i părerea despre lucruri care sunt importante pentru tine.
Încurajează-l să pună întrebări și să discute respectuos cu alți oameni – inclusiv doctorul, polițistul, profesorii sau orice altă poziție importantă. Cere-i să le respecte autoritatea, dar să nu se simtă inferior în fața ei.
Învață-l că uneori vei face greșeli. Când o faci, recunoaște-o.
Când greșești față de el, cere-ți scuze. Cere-i să facă la fel când a greșit față de tine.
Spune-i că este OK să facă greșeli, toată lumea greșește. Cere-i să și le asume și să le repare, cu ajutorul tău dacă e cazul. Ajută-l să repare ce a greșit.
Învață-l să dea mâna ferm.
Cere-i să privească lumea în ochi atunci când salută sau vorbește cu cineva. Obișnuiește-te să-l privești când îi vorbești.
Ești părintele său, nu prietenul său. Dacă nu înțelegi care este diferența dintre cele două, gîndește-te ce debusolat se va simți când prietenul său îl va disciplina.
Ești părintele său și prietenul său. Pare că ar contrazice precedenta, dar nu o face. Uneori ești tătic, alteori ești tată. Uneori ești mămică, alteori mamă. Copilul are nevoie de amândouă. Eu nu am înțeles lecția asta până când mi-a deschis ochii o prietenă.
Respectă-ți partenerul de cuplu, în prezența copilului și în afara ei. Învață-l că într-un cuplu respectul reciproc este esențial. Poate mai important ca dragostea.
Învață-l că ora de somn este importantă. Respectă-i-o și cere-i să o respecte și el.
Învață-l cum să te sune la lucru. Răspunde-i întotdeauna la telefoane. Dacă e prea mic ca să sune, învață-l să ceară adulților cu care stă (bunica, îngrijitoarea, mama, etc) să te sune. Răspunde la telefoane.
Cere-i să curețe după el. Dacă este prea mic, curățați împreună dezordinea pe care a făcut-o. Învață-l că el trebuie să-și curețe. Sau măcar să ajute.
Dacă a stricat ceva, cere-i să te ajute când repari. Chiar dacă asta înseamnă doar să-ți dea o șurubelniță, învață-l că este responsabil pentru faptele sale. Spune-i că el a stricat și trebuie să participe la reparare. Mi se pare ciudat să aud de situații în care copii distrug întreaga casă, iar în timp ce părinții pun totul la punct, copii se uită la televizor. Părinții devin astfel sclavii copiilor.
Învață-l să dea înapoi lucrurile împrumutate de la alții. Și să-și ceară înapoi lucrurile pe care alți copii i le-au luat cu împrumut. Explică-i că nu trebuie să-i fie rușine pentru asta.
Explică-i că jucăriile, dulciurile și orice alt lucru costă bani. Explică-i că mergi la lucru ca să câștigi bani (dacă ai o afacere, adaptează). Nu îl lăsa să creadă că banii îi primești în mod magic de la bancomat. Copilul meu ajunsese la un moment dat să creadă că bancomatul este o mașină magică care produce bani.
Când mergi să plătești facturi ia-l cu tine. Explică-i că ai plătit curentul, gazul, rata la mașină, etc – cu cuvinte potrivite vârstei sale. O carte foarte bună despre educația financiară a copiilor este Copil Bogat, Copil Isteț, scrisă de Robert Kiyosaki. Citește-o.
Nu îi cumpăra tot ce îți cere, chiar dacă ți-o permiți. Uneori spune-i că nu aveți bani. Este bine să învețe că nu primește 100% tot ce își dorește.
Învață-l că nu există nimic gratuit. Totul are un preț, nu neapărat în bani.
Învață-l să nu fie risipitor: să stingă lumina când iese din cameră, să nu arunce la gunoi lucruri bune. Sunt fapte mici, care vor constitui fundația viziunii sale de adult legat de gestiunea banilor și a resurselor în general.
Încurajează-l să economisească: ia-i o pușculiță și încurajează-l să pună bani deoparte pentru o excursie, o bicicletă sau ceva important. Pentru fiecare leu pus deoparte, promite-i că îi vei da încă un leu, ca să-și poată plăti excursia. Respectă-ți promisiunea.
Nu-i da voie să lovească alți copii, dacă nu a fost lovit.
Învață-l să se apere și cere-i să o facă, dacă a fost lovit. Un sfat controversat, dar rămân la părerea că dacă un alt copil îl lovește, trebuie să se apere, iar nu să stea și să ia bătaie.
Povestește-i de eroii noștri naționali. De la Regele Carol I, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Regele Ferdinand, Avram Iancu, Regina Maria, artiști, oameni de știință, sportivi, inventatori, etc. Învață-l că românii au avut și au personalități deosebite. Oricum va fi mai atras de Superman, dar cel puțin seamănă-i ideea eroilor noștri naționali. Vezi și lista cu cărți biografice pentru alte idei.
Arată afecțiune partenerului de viață, de față cu el. Chiar dacă va spune că e scârbos, o să-i placă.
Lasă-l să se murdărească. Hainele pot fi spălate.
Reasigură-l că nu o să moară dacă a sângerat puțin.- http://despresufletulmeu.wordpress.com

„Fiintele umane sunt singurele creaturi din lume care isi lasa copiii sa se intoarca acasa.”Bill Cosby

Iata un exemplu de responsabilizare a propriului copil.
Redau mai jos un contract încheiat între o mamă si fiul ei de 13 ani, care a primit cadou , de la părinţi, un iPhone.
Articolul reproduce integral un mesaj primit pe mail. Am decis sa-l public pentru relavanta continutului.

Înainte de a oferi fiului darul, mama i-a propus semnarea unui contract cu 18 puncte, menite să îl facă un utilizator responsabil. Nu cu firma de telefonie mobilă, ci cu propria mamă. Iată termenii şi condiţiile acestui contract:
1. Este telefonul meu. Eu l-am cumpărat, eu l-am plătit. Ţi-l împrumut doar.
2. Voi şti întotdeauna parola lui.
3. Dacă sună, răspunzi. Saluţi şi vorbeşti politicos. Niciodată nu refuzi sau ignori un apel atunci când pe ecran scrie “mama” sau “tata”. Niciodată.
4. Dai telefonul unuia dintre părinţi seara, la ora de culcare. Va sta închis până dimineaţă, când te trezeşti.
5. Nu iei telefonul la şcoală! Discută în mod direct cu cei cărora le scrii SMS.
6. Dacă va cădea în WC, se va sparge sau va dispărea ca prin minune, tu vei plăti înlocuirea sau repararea lui. Tunde peluza, supraveghează fraţii mai mici şi economiseşte bani pentru a fi pregătit.
7. Nu folosi telefonul pentru a minţi, a prosti, a păcăli pe cineva! Nu te implica în conversaţii care pot răni pe cei din jur.
8. Nu spui şi nu scrii în SMS sau în email ceva ce nu ai putea spune într-o conversaţie faţă în faţă.
9. Nu spui şi nu scrii în SMS sau în email ceva ce nu ai putea spune într-o conversaţie la care să fie de faţă şi părinţii celuilalt. Cenzurează-te!
10. Fără pornografie! Cauţi pe internet numai informaţii pe care le-ai putea discuta deschis cu mine. Dacă ai o întrebare, în legătură cu absolut orice, întreabă pe cineva, de preferat, pe mine sau pe tatăl tău.
11. Îl închizi sau îl dai pe silence atunci când eşti într-un restaurant sau la cinema ori când vorbeşti cu o persoană. Nu eşti un băiat nepoliticos şi nu trebuie să laşi telefonul să schimbe acest fapt.
12. Nu trimiţi sau primeşti fotografii cu zone intime, ale tale sau ale altei persoane. Nu râde! Într-o zi vei fi tentat să faci asta, în ciuda inteligenţei tale. Este riscant şi îţi poate distruge viaţa de adolescent/student/adult. Mediul virtual este mai mare şi mai puternic decât tine. Nu poţi face să dispară apoi nimic de acolo. Inclusiv o proastă reputaţie.
13. Nu face un milliard de poze şi filmuleţe. Nu este nevoie să documentezi totul. Trăieşte în mod real experienţele şi ţi le vei aminti toată viaţa.
14. Nu te teme să-ţi laşi telefonul acasă uneori. Nu este viu şi nici o extensie a corpului tău. Învaţă să te descurci şi fără el.
15. Descarcă muzică nouă sau clasică sau diferită de cea pe care o ascultă încă un milion de adolescenţi în acel moment. Generaţia ta are acces la muzică într-un mod cu totul deosebit de tot ce a fost vreodată până acum. Profită! Extinde-ţi orizonturile!
16. Joacă un joc de logică din când în când.
17. Priveşte în sus! Vezi ce se întâmplă în jurul tău! Ascultă păsările! Plimbă-te! Vorbeşte în mod direct cu un necunoscut! Miră-te, fără a căuta pe Google!
18. Nu vei respecta regulile. Îţi voi lua telefonul. Vom sta şi vom discuta pe îndelete despre asta. Vom încerca din nou. Şi tu, şi eu, amândoi învăţăm continuu. Sunt mereu de partea ta şi suntem amândoi implicaţi în acest contract.
Specialiştii americani spun că astfel de reguli ar trebui discutate cu fiecare copil sau adolescent care utilizează un smartphone. Dacă nu o fac, părinţii sunt la fel de iresponsabili ca şi copiii lor.
Sunt curioasă ce părere ai despre aceste reguli.
Ce reguli ai impus copilului tău în legătură cu telefonul pe care îl foloseşte?
Are voie să îl folosească la şcoală?
Ai acces la informaţiile din telefonul lui? – http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.ro

„Cu cat te gandesti mai mult la faptul coplesitor ca esti raspunzator pentru o viata omeneasca, cu atat mai mult nu vei sesiza ca, indiferent ce ai spune sau ai face, copilul tau nu-ti va acorda oricum prea multa atentie si va face ceea ce isi doreste.” Legile mamei Murphy

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s