Inima nu se poate împărți în două

Adapta-ti versurile la propria fiinta si ve-ti intelege mult mai profund aceasta minunata melodie : Celine Dion

Sări în picioare de cum îl văzu pe chirurg ieşind din sala de operaţii.

Întrebă: „E băieţelul meu? Se simte bine? Cand pot să-l văd?”

Chirurgul îi răspunse: „Îmi pare nespus de rău. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă.”

Sally rosti: „De ce, oare, se îmbolnăvesc copiii de cancer?
Lui Dumnezeu nu-i pasă că sunt copii?
Unde erai, Doamne, cand fiul meu a avut nevoie de Tine?”

Chirurgul o întrebă: „Vreţi să rămaneţi o clipă singură cu fiul dumneavoastră?
O să vină o infirmieră în cateva clipe, înainte să fie dus la Universitate.”

Sally o rugă pe infirmieră să rămană acolo, în vreme ce ea îşi lua rămas-bun de la fiul ei.
Îşi petrecu degetele, cu dragoste, prin părul lui des şi plin de bucle.

„Vreţi o şuviţă?” întrebă infiermiera.

Sally dădu afirmativ din cap. Infirmiera tăie o şuviţă din părul băiatului, o puse într-o punguliţă de plastic şi i-o dădu mamei.

Sally zise: „A fost ideea lui Jimmy să-şi doneze trupul universităţii, pentru studiu.
Spunea că ar putea, în felul acesta, să ajute pe cineva. Întai, m-am opus, dar Jimmy a zis: „Mamă, după ce mor, n-am să-i mai fiu nimănui de folos.
Poate că asta o să ajute alt băieţel să stea alături de mama lui măcar o zi în plus.”

Continuă îngandurată: „Jimmy al meu avea o inimă de aur. Era mereu gata să-i ajute pe ceilalţi, dacă-i stătea în putinţă.”

Sally părăsi “Children’s Mercy Hospital” pentru ultima oară, după ce, vreme de şase luni, îşi petrecuse aproape tot timpul acolo.

În automobil, aşeză rucsacul lui Jimmy pe scaunul de alături.

Îi fu greu să parcurgă drumul pană acasă. Şi mai greu îi fu să intre în căminul acum pustiu. Luă lucruşoarele lui Jimmy împreună cu şuviţa de păr şi se duse în camera fiului ei. Începu să aşeze maşinuţele şi celelalte obiecte personale în încăpere, exact acolo unde obişnuia el să le ţină.

Se întinse de-a lungul patului, strangand perna în braţe şi adormi plangand.

Pe la miezul nopţii, Sally se trezi. Pe pat, langă ea,văzu o scrisoare împăturită.

Iată ce scria:
„Dragă mamă, ştiu c-o să-ţi fie dor de mine, dar să nu crezi că te voi uita vreodată sau că voi înceta să te iubesc, numai pentru că nu sunt alături de tine, ca să ţi-o spun.
Te voi iubi mereu, mamă, tot mai mult, zi după zi. Ne vom revedea, candva. Pană atunci, dacă vrei să adopţi un băieţel… n-ai să te mai simţi aşa singură. Poate să stea în camera mea şi să se joace cu jucăriile mele.

Însă dacă te hotărăşti să iei o fetiţă, nu va agrea, poate, aceleaşi lucruri ca noi, băieţii, aşa că va trebui să-i cumperi păpuşi şi tot felul de fleacuri pentru fete; ştii tu…

Nu te întrista cand te gandeşti la mine. Aici e tare frumos. De cum am ajuns, m-au întampinat bunicul şi bunica şi m-au plimbat prinprejur, însă e nevoie de mult timp să pot vedea totul. Îngerii sunt marfă!

Îmi place să mă uit la ei cum zboară. Şi, ştii ceva? Iisus nu seamănă cu niciuna dintre imaginile Sale!

Totuşi, mi-am dat seama că e El de cum L-am văzut. Însuşi Iisus m-a dus să-l văd pe Dumnezeu. Şi, n-ai să ghiceşti, mamă!

M-am aşezat pe genunchii Lui şi-am stat de vorbă amandoi, de parcă aş fi fost cine ştie ce persoană importantă.

Atunci I-am spus că aş dori să-ţi scriu, ca să-mi iau rămas bun şi să-ţi mai povestesc cate ceva.

Ei, bine, ştii, Dumnezeu mi-a adus nişte hartie şi mi-a dat propriul Lui stilou, ca să-ţi scriu.

Cred că îngerul care îţi va aduce această scrisoare se numeşte Gabriel. Dumnezeu m-a pus să-ţi dau răspunsul la una dintre întrebările tale:
“unde era atunci cand ai avut nevoie de El ?!”

Dumnezeu a zis că era în acelaşi loc, ca şi mine, după ce Fiul Lui, Iisus, a fost răstignit.

Era acolo, dintotdeauna, alături de toţi copiii Săi. O, mamă, de fapt, nimeni afară de tine nu poate citi ce-am scris.

Pentru toţi ceilalţi nu e decat o coală albă de hartie.

Nu-i aşa că-i marfă?

Acum trebuie să-I înapoiez stiloul lui Dumnezeu. Are nevoie de el să mai scrie nişte nume în Cartea Vieţii.

În seara aceasta voi fi primit să iau cina cu Iisus. Sunt sigur că mancarea o să fie bună.

O, era să uit! Nu mai sunt bolnav. Cancerul s-a dus! Mă bucur, pentru că nu mai suportam durerea şi nici Dumnezeu nu mai suporta să vadă atata suferinţă.

Atunci l-a trimis pe Îngerul Milosteniei să mă caute.

Acesta a spus că sunt O LIVRARE SPECIALĂ!

Nu-i rău, nu-i aşa?

Semnez cu iubirea lui Dumnezeu, a lui Iisus şi a mea.

Azi am invatat sa caut minunea din mine si mi-am gasit propria valoare. Asa am descoperit ca de fapt am invatat sa ma respect.

Azi am invatat sa traiesc prezentul cu intensitate. Asa am descoperit ca trecutul nu mai conteaza si ca e mai bine sa las deoparte framantarile pentru viitor.

Azi am invatat sa nu caut la altii, ceea ce este in mine. Asa am descoperit ca e mai simplu sa daruiesc neconditionat, fara a astepta ca ceilalti sa ma aprecieze.

Azi am invatat ca asteptarile si neimplinirile nu fac decat sa te impiedice sa savurezi ceea ce ai deja. Asa am descoperit ca nimeni nu este obligat sa-mi dea ceea ce-mi lipseste mie.

Azi am invatat sa ma dezvolt, sa doresc sa dau mai multa valoare propriei mele vieti. Asa am descoperit sa ma pretuiesc pe mine, ca apoi sa le acord si celorlalti sansa imaginii unei existente minunate.

Azi am invatat sa-mi accept trecutul, fara regrete. Asa am descoperit ca pot ierta oamenii – si, mai ales, ca ma pot ierta pe mine, ca fiecare intamplare din viata mea este o lectie importanta de viata si ca, intr-o buna zi, voi cunoaste semnificatia ei.

Azi am invatat ce este credinta. Asa am descoperit ca important este cine sunt si ceea ce reprezinta oamenii pentru mine.

Azi am invatat ca fiecare zi poate fi plina de zambete si de mirari. Asa am descoperit ca drumul vietii mele este o incantare si e plin de sens.

Azi am invatat sa dau mai multa culoare existentei mele si a celorlalti. Asa am descoperit ca e mai bine sa accept felul de a fi al fiecaruia dintre noi – si astfel, voi fi primita oriunde cu bratele deschise, gasind bucuria coincidentei ca, uneori, suntem la fel.

Azi am invatat ca pot pot fi un actor maret pe scena vietii. Asa am descoperit ca nu este relevant ceea ce fac altii, ci cat de bine imi joc eu rolul, pentru a-i aduce diversitate omenirii.

Azi am invatat ca oamenii sunt uneori altfel decat ceea ce par a fi. Asa am descoperit ca, inainte de a te decide sa judeci, poate ar fi mai bine sa vrei sa cunosti povestea din spatele omului.

Azi am invatat ce inseamna sa fii intelept si sa te lasi prada emotiilor. Asa am descoperit ca eu sunt cea care trebuie sa-si traiasca propria existenta, inainte de a cunoaste directia celorlati.

Azi am invatat sa ma bucur de viata si sa fac din ea o nesfarsita dorinta de a calatori in fiecare zi, dincolo de limite, de a strapunge banalul. Asa am descoperit ca e mai important sa traiesc intens, asa cum imi place, decat sa-mi fie teama de judecatile celorlati.

Azi am invatat ca sinceritatea iti aduce mai multa valoare si liniste sufleteasca, decat o minciuna croita cu desavarsita maiestrie. Asa am descoperit simplitatea cuvintelor, in locul unei avalanse de fraze fara rost.

Azi am invatat sa traiesc cu adevarat, sa ma reinventez, sa fiu lumina si culoare, sa-mi simt emotiile, sa ma abandonez fericirii. Asa am descoperit iubirea care mistuie, baleierea intre dorinta si actiune, sentimentele contradictorii, pierderile care aduc evolutie, tumultul unei existente pline de cunoastere si transformare.

Azi am invatat sa apreciez viata, oamenii, trairile, frumusetea exaltarii , fascinatia misterului uman, devenirile si iubirile mele.- Tudor Melania

http://filedelumina.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Trezire divina. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Inima nu se poate împărți în două

  1. Mon ica zice:

    Da,am plans citind cele de mai sus…,ce putem face oare pentru a suferi mai putin..?eu plang doar la gandul ca baietelului meu i s-ar putea intampla ceva rau.Putem fii oare atat de puternici incat sa nu suferim la pierderea cuiva drag?

Enter your email address:Delivered by FeedBurner

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s